Frate Marcu, ce ne mai spui din partea Domnului?

Cravata albastră.
Îmi place mult o astfel de cravată, mai ales când are și linii albe pe ea. Aceasta e slăbiciunea mea. Și, cum cravata mea era veche și rea, mi-am zis: „Merg să-mi cumpăr cravata dorită.” Am căutat cravata albastră în mai multe magazine, dar n-am găsit-o. În timp ce mă-ndreptam spre un al magazin, deodată am simțit că Domnul mi Se împotrivea. Am rămas foarte suprins. Așa ceva nu mi se mai întâmplase niciodată până atunci. Liniștit, m-am întors acasă și m-am gândit: „Voi afla eu altădată de ce Domnul mi S-a împotrivit în cumpărarea cravatei albastre.”
Și așa s-a și întâmplat. După câteva zile m-am întâlnit cu un frate profesor de seminar – un om adânc spiritual și bogat în experiențe cu Domnul. Printre altele l-am întrebat:
– Nu-i așa că cineva poate să trăiască spre gloria lui Dumnezeu cu tot sufletul lui, iar hainele să-i servească spre gloria lui personală?
– Da, desigur că se poate, mi-a răspuns el. Acesta este păcatul multor creștini de azi care cu sufletul servesc lui Dumnezeu, iar cu hainele servesc lui Mamona, lumii și societății lor.
Simplitatea, modestia, buna-cuviință în îmbrăcăminte vorbesc sus și tare că sufletul e sănătos și că nu are nevoie de podoabe pământești.
Domnul este călăuza desăvârșită chiar și în cumpărarea unei cravate. Lăudat să fie El!

( din cartea, Perle și Comori, scrisă de fratele Marcu Nichifor )

Amin și amin, frate Marcu.