FHM ne tamponează copiii
Bâlciul a ajuns și la Hațeg. Câteva camioane cu număr de Dâmbovița și Dolj au parcat pe locul viran de lângă blocurile în care locuim și noi.
Câțiva bărbați murdari de unsoare neagră au început să monteze și să ansambleze câteva panouri și fierătanii.
„Au veniiiiiit mașinuțele de tamponat” a strigat bucuros Lucas. Cunosc sentimentul de când eram și eu copil. Recunosc că încă îmi mai place să mă „dau” cu mașinuța de tamponat 🙂
Ne-am dat de trei ori până acum. O dată pe zi. 3 minute costă 4 lei. Cam mult și apoi cele 3 minute sunt vreo 2. Bănuiesc că e din cauza binecunoscutei crize!
Sunt hotărât însă să nu le mai dau banii și nici băiatul. Am fost revoltat ( asta ca să folosesc un termen dulce ) de imaginile pe care un individ le-a pictat pe rulota care ține loc de casă de bilete.
Mă gândeam că va picta pe Tom cum îl fugărește pe Jerry, sau pe Little Stuart. Pe Nemo sau pe Cenușăreasa înconjurată de pitici 🙂
Sau poate îl desenează pe Mr. Potato Head din Toy Story 3 sau pe Chicken Little sau familia Robinsons?!?
Nicidecum. Ținând o revistă în mână și o țigară în colțul gurii, picta de zor pe cașcarabeta de tablă albă.
Din ce revistă se inspira „artistul” nostru?
FHM!
Din câte știu este o revistă pentru adulți. Dar nu orice fel de adulți. Ci pentru cei frustrați și iubitori de ispite și de plăceri murdare.
Mă întreb acum: ce caută acele imagini cu femei în bikini și sutiene în jurul băieților noștri de 4 și 5 ani.
Ce legătură este între joaca copiilor de 5 ani și imagini deocheate cu femei care-și arată sânii și fundul? Chiar nu mai sunt limite și hotare pentru obsesia sexuală? Să mă aștept să văd pe biberoane și scutece de bebeluș poze din Playboy?
Ce era de făcut?
Să le șterg nu puteam!
Să îi rog să desene altceva, ar fi crezut că sunt eu cel obsedat!
Ce am făcut?
I-am oferit băiatului meu o variantă mult mai „apetisantă”.
Am plecat și am organizat un concurs cu bicletele. Doar noi doi! Am jucat volei cu o minge mare gonflabilă. Lucas a câștigat! Am jucat baschet și am exersat pe puncte aruncarea la coș. Inițiativa mea a fost răsplătită cu câteva porții de râs până la lacrimi! A meritat! Și am avut un bun dialog despre acele imagini și despre poarta ochilor prin care trebuie să avem grijă ce lăsăm să treacă.
Dragi părinți, pentru moment suntem gardienii acelei porți. Mai târziu va fi un pic cam prea târziu. Păziți-vă copiii!
mult har!
Ambasadorul 