O năpârcă la botez

Mâine vom avea un serviciu divin special de botez. Ca de obicei la astfel de ocazii mă aștept ca biserica să fie neîncăpătoare. Mulți oameni vor auzi încă o dată mesajul Evangheliei și al pocăinței. Dar știu că și mâine vor fi două categorii de ascultători; la fel a fost și la botezul oficiat de marele botezător, Ioan. Mă gândesc la textul din Luca 7:29-30:

Și tot norodul care l-a auzit, și chiar vameșii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan; dar fariseii și învățătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprmind botezul lui Ioan.

Când ajungem în fața unui astfel de text biblic, este foarte ușor să ne simțim ofensați de maniera în care textul biblic dezvăluie ipocrizia și mândria din viața noastră. Dacă te superi, vei sfârși ca și fariseii care au plecat și au rămas în confortul religiei lor dar nu au fost pregătiți să stea în fața mâniei lui Dumnezeu. Textul acesta se primește la fel cum primești mesajul doctorului care îți spune că ai cancer ( Doamne ferește! ), dar dacă te supui tratamentului, cancerul va fi vindecat. Nu ai nevoie de prieteni care să-ți spună că arăți bine așa cum ești. Că dacă iei în fiecare zi niște vitamina C, te vei simți mai bine.
Dacă ai cancer, ai nevoie să ți se spună adevărul! Mesajul Evangheliei este mesajul Adevărului. Datorită mâniei viitoare a lui Dumnezeu, trebuie să ne asigurăm că pocăința noastră este adevărată și nu falsă.

Cum este pocăința falsă? Mulțumesc că ai întrebat!
Pocăința falsă este doar de suprafață.

Luca 3:7-8

Ioan zicea, dar, noroadelor care veneau să fie botezate de el: „Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare? Faceți, dar, roade vrednice de pocăința voastră și nu vă apucați să ziceți în voi înșivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.

Chiar dacă ei făceau un ritual corect al botezului, inima lor era neexaminată. Era la modă să mergi să te botezi la Ioan în Iordan. Era trendy.
Imaginea folosită de Ioan este cea de „pui de năpîrci”. Năpârcile, un soi de vipere, erau mici însă foarte otrăvitoare. Ele erau și mai periculoase din cauza faptului că atunci când nu se deplasau dădeau impresia că sunt niște ramuri sau niște lemne subțiri uscate tocmai bune pentru făcut focul. Aceasta i s-a întâmplat apostolului Pavel pe insula Malta când a strâns lemne pentru foc ( Fapte 28:1-6 ). La fel cum năpârcile erau periculoase din cauza impresiei false pe care o dădeau, tot așa și cei care au o pocăință falsă sunt periculoși prin masca pe care o poartă.

Cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare?

În vremea aceea, din cauza căldurilor foarte mari, păioasele, vegetația care creștea pe lângă râul Iordan se aprindea adesea și lua foc. Năpârcile, care trăiau în acea zonă, pentru a scăpa de mânia focului fugeau repede în râul Iordan. Când focul trecea, se reîntorceau pe uscat. Ce ieșeau din apă? Pește? Tot năpârcă! Natura nu i se schimba deloc.

Falsa pocăință nu schimbă inima. Te poți boteza de 10 ori dacă vrei, și să rămâi la fel de mincinos, la fel de curvar sau bârfitor. Botezul este doar de suprafață, de ochii lumii. Falsa pocăință trăiește o frică de moment față de judecata lui Dumnezeu. Dar nu se confruntă înaintea lui Dumnezeu cu păcătoșenia din inimă! Falsa pocăință nu strigă după mila și îndurarea lui Dumnezeu.

Deci,

Atenție mare la năpârci!