Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Un fellowship adevărat


P6070014

De ce oare atunci când vorbim cu bătrânii noștri, nu vor să vorbească despre politică. Nici despre bani și afaceri. Nici despre realizări personale.
Nu putem să vorbim nici despre vremea de afară. Nici despre ce mai fac românii prin Spania sau America. Și nici despre ce a făcut Rapidul sau Steaua. Nu putem discuta despre cât de frumoasă sau slabă a fost predica păstorului.
Au un alt subiect preferat.

Vorbim doar despre cât de bun a fost Domnul cu noi și despre cum Dumnezeu în suveranitatea Lui ne-a condus și ne-a ocrotit!

De ce oare?

Anunțuri

Single Post Navigation

12 thoughts on “Un fellowship adevărat

  1. Îmi place tare mult gîndul, sau… observația dv… probabil că doar despre asta doresc ei să vorbească pentru că asta contează cu adevărat, nu?..

  2. Fii de Imparat nu pot discuta decat lucrurile privitoare la Imparatie:).
    Sa ne traim conform acestei identitati primite prin El.
    Cand ne intalnim sa vorbim despre El si nu despre realizarile noastre.
    Fii binecuvantat

  3. andrei on said:

    Ambasadorule,

    Cred ca putin ii idolatrizezi pe batrani. Ii tratezi ca si cum ei ar fi oameni innocenti, sfinti, care nu fac nimic decat toata ziua stau in post si rugaciune. SI ei sunt oameni cazuti care traiesc intr-o lume cazuta, au slabiciuni, au pacate, au lucruri bune, au experienta mai multa dar sa nu cadem in extreme. De-a lungul timpului am fost si impresionat dar si dezamagit de batrani. Sunt batrani sinceri, dar sunt si batrani ipocriti. Domnul sa ne ajute pe toti sa fim oamei care sa tanjim dupa cer.

  4. Anonim on said:

    Dumnezeu cere sa-i respectam pe batrani, nu ne da dreptul sa judecam pe nimeni si sa punem etichete! Pentru ca sunt batrani , neputinciosi , foarte bine ca sunt vizitati si incurajati!

  5. ascultareacredintei on said:

    Chiar nu vorbesti altceva cu batranii care-si spun crestini (pocaiti). Este deja observat. Nu vorbesc de exceptii, desigur.

    Eu cred ca generatiile de acum iubesc mai mult lumea si lucrurile din lume.

    Traiesc insa, inca, frati care umbla cu Dumnezeu.

    De ce subiectul preferat al lor este Dumnezeu? Fiindca Il cunosc cu adevarat pe Dumnezeu, fiindca ei sunt in Dumnezeu si Dumnezeu este in ei. Despre cine sa vorbeasca daca L-au cunoscut pe Dumnezeul adevarat?

  6. Poate despre Rapid nu, dar despre CF. Barcelona, toată viaţa! 🙂 Sunt defect rău, asta înainte de a începe bătrîneţea, care, de fapt, e o altă poveste… Bătrînii despre care vorbeşti au fost moşnegi din leagăn, fr. Adrian 🙂 Crezi că dacă cineva plîngea alături de Federer cînd a cîştigat, ieri, Roland Garros-ul, era mai departe de Dumnezeu decît un bătrîn care te toacă zilnic cu morala? Fii Ambasadorul creşei, nu al azilului, că doar suntem cu toţii… „născuţi din nou”…
    Cu drag

  7. ambasadorul on said:

    andrei,

    să faci din bătrâni idoli este foarte greu. Idolii în general trebuie să fie atrăgători și impresionanți. Ei nu sunt!
    Aici ți-am prezentat partea frumoasă a ceea ce se vede. Au și părți negre și urâte, sunt și bătrâni de care îți este rușine. Dar încă mai avem printre noi o generație după care o să ne fie dor. Deja se simte lucrul acesta în bisericile noastre. Stai la o oră de rugăciune în biserică și numără câți bătrâni se roagă și câți tineri…

    Prin aceste postări vreau doar să cinstesc pe bătrânii care merită cinste.

    „Să te scoli înaintea perilor albi și să cinstești pe bătrân. Să te temi de Dumnezeul tău. Eu sunt Domnul.” Lev.19:32

  8. ambasadorul on said:

    Am văzut și tineri îmbătrâniți înainte de vreme….și care au nevoie de încurajare!

    mult har!

  9. ambasadorul on said:

    Frate Cristian,

    azil sau creșă….de cele mai multe ori este cam același lucru.
    Doar că ai nevoie de o altă mărime de pamperși!

    „Ascultă pe tatăl tău, care te-a născut, și nu nesocoti pe mama ta, când a îmbătrânit.” Prov.23:22

    cu același drag!

  10. Frate Adrian,

    Aveţi perfectă dreptate şi poate părea frivol modul meu de abordare iniţial, dar am scris aşa pentru că un asemenea subiect se pretează la tot felul de clişee. Orice generaizare poate conduce la aşa ceva, iar statistica, ca mijloc de abordare psihologică, nu-mi inspiră încredere. Vă rog să-mi permiteţi să exemplific ideea cu două citate din Lev Tolstoi, din jurnalul lui de bătrîneţe:

    „Cît de misterios e totul pentru oamenii bătrîni şi cît le e de limpede totul copiilor!”

    Şi tot el scria, la cîteva zile interval:

    „Ce cumplită e situaţia oamenilor care nu au conştiinţa vieţii lor spirituale la bătrîneţe. Eu mă aflu în situaţia opusă.”

    În acest sens, nu cred că versetul cu care mi-aţi răspuns se potriveşte intenţiei mele. Nu de a dispreţui sfatul bătrînilor glumeam eu acolo…

    Închei cu amintirea bunicului meu, Pavel Sezonov, care a fost un sfînt al Lui spre sfîrşitul vieţii, care a binecuvîntat, ca Iov pe Dumnezeu, pentru paralizia care l-a ţintuit în scaun peste 25 de ani, ca să-L poată cunoaşte mai bine pe Cristos. Dar asta nu-l împiedica să mă roage, de fiecare dată cînd veneam să-l văd în vacanţe, să-i povestesc despre tot ceea ce se întîmplă în lume, inclusiv în politică. Tot el coresponda în germană, engleză şi rusă cu rudele şi cunoştinţele din toată lumea.

    Cu alte cuvinte, una este ca bătrînul, spiritualizat şi topit în esenţă, care să aibă o solemnitate liniştită a ultimilor ani, alta e să fie un moş limitat, aşa cum a fost toată viaţa.

    Wurmbrand spunea că îi e cel mai frică de oamenii care au citit doar o singură carte, chiar dacă aceea e Biblia. Pitt Popovici este exemplul unui bătrîn cu minte tînără, interesîndu-se de toate aspectele vieţii.

    Vă rog să mă iertaţi pentru acest comentariu lung şi promit să nu se mai repete.

    Vă urez să jucaţi fotbal şi cu nepoţii, la bătrîneţe, aşa cum bateţi mingea, acum, cu copiii, şi să comentaţi filmele şi politica cu ei, pentru că doar aşa îi veţi înţelege, îi veţi ajuta si-i veţi apropia în mod sincer, nu după alte clişee, la fel de obosite.

  11. ambasadorul on said:

    Frate Cristian,
    mulțumesc pentru mesaj și chiar sper să se repete.
    Versetul nu era menit să amendeze vreo intenție. Am „gustat” cu plăcere din glumele presărate în mesaj.
    Numai că fiecare bătrân își are propria lui poveste. Nu toți au avut traiectoria fratelui Pitt Popovici și cred că ce mai contează este și bagajul genetic al fiecăruia.
    Apreciez la fel de mult bătrânii care nu s-au lăsat „murați” de trecerea vremii. Pe fratele Dănuț care la vîrstă înaintată și cu proteză la picior încă este plin de dorința de a misiona și de a cunoaște, de a citi și studia Cuvântul, de a afla lucruri noi, de a fi confruntat cu fel de fel de întrebări. Este un bătrân proaspăt.

    Mulțumesc de urare și sper să mă țină picioarele, ochii și mintea să pot juca fotbal, să pot privi și înțelege filmele și să pot discuta politica acelor vremuri.

    mult har!

  12. Da, acum are nume, are o proteză la picior şi e un sfînt, în sensul pe care îl dăm noi cuvîntului, citindu-l pe Apostolul Pavel. Acum pot să îmbrăţişez un om viu, asta era ideea…
    Şi-ţi mulţumesc pentru asta, fr. Adrian şi te rog să-i transmiţi o sărutare de frate din Moldova.

    În rest, mult har şi binecuvîntare în lucrare şi poveşti adevărate şi frumoase.

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: