Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Tătucul sau Mămuca?


Este foarte ușor să te aliniezi în spatele unui „lider” și să execuți la indigo mai toate mișcările lui. Asta e ușor.
Mai greu este să explici de ce le faci.
Când ești copil, imitarea este ok. Dar când ești adult, imitarea poate fi un sigur și bine meritat ko.

Mărturisesc că la începutul pastoralei mele am încercat și „jocul” acesta. La scurt timp, am obosit însă și m-am hotărât să fiu EU. Să predic folosindu-mi vocea mea, să îmi formez propriul stil. Să fiu mulțumit de felul cum m-a creat Dumnezeu și să „înflăcărez darul” pe care L-a pus în mine. Fiecare cu darul lui.

Am citit la comentariile unui binecunoscut blog creștin că „tătucul” ar fi în spatele a nu știu ce manevre și reacții.
Mi-am amintit că și eu am fost acuzat de câteva ori că aș fi „omul lui X” sau că aș ” promova” linia lui Y.

Problema nu e nouă.
Apostolul Pavel ne ajută să ne clarificăm cu ce oameni să ținem și ce linii să promovăm.

Nimeni să nu se fălească, dar, cu oameni, căci toate lucrurile sunt ale voastre: fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sunt ale voastre, și voi sunteți ai lui Cristos, iar Cristos este al lui Dumnezeu ( 1 Corinteni 3:21-23 ).

Atenție!
Pavel, Apolo și Chifa predicau aceeași Evangheliei. Același mesaj.
De ce au ajuns să fie așezați în clasamente?
De ce corintenii s-au aliniat fiecare în spatele unuia dintre ei?
După ce criterii au făcut-o?

Unul singur: personalitatea acestor „lideri”.

Probabil că auzeai prin biserici și comunități, ceva de genul:
„Mie îmi place mai mult de Pavel. Pare un om smerit!”
„Frate, eu pe Apolo îl votez, că vorbește bine!”
„Petru este preferatul meu, că are multe relații și spune multe povestioare cu Isus!”

Personalitatea predicatorilor sau a liderilor noștri nu trebuie să ne dezbine. Trebuie să-i privim ca niște administratori. Ispravnici. Sunt ai noștri. Toți! Și Pavel este al nostru, și Apolo este al nostru, Petru, tot al nostru este, și X este al nostru, și Y este al nostru. Sunt toți ai noștri.

Iată cum trebuie să fim priviți noi: ca niște slujitori ai lui Cristos și ca niște ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredințat lui. ( 1 Cor.4:1,2 )

Aaa, în cazul în care am în fața mea pe fratele x și pe fratele y și este foarte clar că y este un mincinos, imoral, nu cunoaște Biblia, nu are integritate și nu trăiește în sfințenie, atunci fără nici o ezitare mă atașez cu toată ființa mea de fratele x. Și o fac public. Fratele x iubește Cuvântul, îl predică, îl trăiește și dă dovadă de integritate în lucrarea și trăierea lui. Stau lângă el și îl susțin fără nici o problemă. Mai mult de atât, fratele y trebuie mustrat conform Matei 18 și 1 Timotei 5:19,20.

Dar și aici, cu toate că apreciez viața, slujirea, predicarea, familia fratelui x, mă abțin să emit judecăți finale. De ce? Pentru că nu-i treaba mea! Cu asta se ocupă Domnul. El oferă calificativul final și real. Așa spune Biblia:

De aceea, să nu judecați nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric și va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare își va căpăta lauda de la Dumnezeu. ( 1 Corinteni 4:5 )

Numai Domnul cunoaște inima și motivațiile ei.
De ce predică pastorul meu?
Care sunt motivațiile nefardate ale fratelui z care merge în politică?
De ce fratele s este așa de activ?

Eu văd doar ce se vede. Și aud doar ce se aude. Astea le pot judeca.
Dar ce nu pot judeca este INIMA și de ce-urile ei!
Într-o zi, Domnul le va descoperi și ce maaaaaari surprize vom vedea!

Până atunci, mă întrebați, pe cine susțin?
Ce linie promovez?

Eii bine, voi sta lângă acei frați care mă învață să nu trec peste „ce este scris”.

Fraților, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine și la Apolo, ca prin noi înșine să învățați să nu treceți peste „ce este scris”: și nici unul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt. ( 1 Corinteni 4:6 )

Mult har vă doresc și o duminică binecuvântată în prezența TATĂLUI CERESC!

Single Post Navigation

4 thoughts on “Tătucul sau Mămuca?

  1. marius a moldoveanu on said:

    esti in adevar un ambasador …cred ca aceste ganduri trebuie sa ne insufleteasca pe toti si sa mergem inainte cu perseverenta si credinta .

    bless y

  2. elisa on said:

    Trebuie sa luam de bun ceea ce a zis cineva?
    poate fi ceva izolat de preferinta celui acuzat,care nici mcar nu a pus asa problema,spunanad ca ar fi de dorit ca politicianul sa fie trecut de 50de ani,ca stfel va fi mai bun,din mai multe puncte de vedere.

  3. ambasadorul on said:

    elisa,

    mesajul este una iar motivația din spate este alta. Mesajul îl pot verifica, analiza, critica sau aplauda. Cu motivația este altceva. Nu o cunoaștem.
    Asta am spus.

    Că fratele Marius crede că un politican este mai bun după ce a împlinit 50 de ani, este foarte bine. Și eu cred că un politician trebuie să fie „copt” pentru a fi bun și gustos 🙂
    Pentru episcopi este o condiție în Scriptură care sună așa: „Să nu fie întors de curând, ca nu cumva să se îngâmfe și să cadă în cursa diavolului ( 1 Timotei 3:6 ).
    Oare să nu fie adevărat și în viața politică, că dacă ești tinerel, înălțimile politicii te pot face să cazi în curse și capcane la care nici nu te-ai gândit? Ba da!

    Apoi, dacă „tătucul” calcă pe urmele Domnului Isus, nu am nici cea mai mică problemă să îl urmez pe acest „tătuc”.

    mult har și Domnul să fie cu tine!

    Marius,

    mulțumesc.

    Mult har!

  4. Tătuca, în sensul folosit de dl. Ardelean, avea alte semnificaţii, pentru oamenii mari.

    Iedul din „Capra cu trei iezi” avea numai mămucă, tătuca fiind, din păcate, necunoscut pînă în ziua de azi.
    Omul politic este ca şi iedul, dar invers: la el ţapul nu are mămucă, ci tătuc. Aşadar, iedul invers judecă pe altul după vechile modele: tătucul Stalin, tătuca Mahno, tătucul Dej- el asta ştie! Iedul invers face pace cu lupul şi o vinde şi pe mămucă-sa, dacă interesele partidului o cer.

    Caragiale l-a inventat pe Caţavencu, noi l-am botezat şi l-am făcut baptist.

    Nu am citit comentariile de la postarea lui Marius Cruceru, nu ştiam despre avalanşa de la Teofil S., pentru că dacă vreau să mă informez politic sar dincolo de gardul păşunii.
    Acum stau şi mă uit la ce labă mare a lăsat bigfoot în urmă, pe blogurile pe unde a trecut, şi mă tot mir cum de nu l-am mirosit.
    E bine că v-aţi strîns oiţele, dar să nu le mulgeţi cu forţa, cum am citit că v-aţi hotărît cu celălalt păstor, mai ortoman şi cu clikuri multe, că mărturisesc singure lui Tătuca şi ce au supt la mămuca.

    Cu drag, noaptea, dintr-o gardă din Moldova vineţiană de ploaie.

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: