Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “iulie 28, 2009”

Poruncesc duhului de tensiune mare să plece!


Cred că fiecare avem câte un „beteșug” în corp. Mai mare sau mai mic, e acolo!
Cine l-a pus și de unde vine? Cu ce rost? Pentru cât timp?
Sunt întrebări care ne bântuie atunci când suntem bolnavi! Am întâlnit săptămâna aceasta un credincios cu un handicap destul de sever. Mergea în cârje.
Duminica viitoare vom avea cu ajutorul Domnului în biserică la serviciul divin de la Cina Domnului mai mulți frați cu handicapuri fizice destul de serioase. Unul dintre ei a avut un accident în vremea combinatului din Hunedoara.
De ce vor fi prezenți la biserică?
Să ne spună cum Dumnezeu poate folosi un handicap sau o boală severă spre slava și onoarea Lui. Că Dumnezeu are resurse inimaginabile pentru noi ca să rezistăm frumos în cea mai cumplită boală! Să ne spună că versetul „prin rănile Lui suntem tămăduiți” este valabil și atunci când boala nu dispare!

Este absolut normal ca să vrei să te rogi pentru cineva care este bolnav. Și suntem bucuroși când Dumnezeu răspunde acestor rugăciuni. Sunt unii însă care duc această dorință un pic și mai departe. Puterea rugăciunii se pare că nu produce întotdeauna vindecare, așa că ei caută o putere mai mare. Ei spun că această putere mai mare este a lor pentru că Domnul le-a dat „darul vindecării”.

Vreau să spun foarte clar că sunt convins că Dumnezeu mai face și astăzi minuni. Sunt ferm convins că în urma rugăciunii Dumnezeu poate să vindece orice boală dacă asta e voia Lui. Cât despre „darul vindecării” cred că el nu mai există astăzi!

Darul vindecării este menționat în 1 Corinteni 12:9, 28, 30 dar nu este definit în aceste versete. Darul vindecării este foarte clar descris prin lucrarea de tămăduire a Domnului Isus și a apostolilor. Când comparăm vindecările din vremea noastră cu cele din vremea apostolilor și a Domnului suntem uimiți de marile diferențe.

Unii din „vindecătorii” ambulanți au fost demascați ca fiind adevărați șarlatani care s-au îmbogățit pe spinarea bolnavilor și a naivilor. Dar nu toți sunt așa. Peter Wagner și John Wimber nu cer bani pentru vindecările lor. Ei spun că Duhul Sfânt este același și le-a dat și lor darul vindecărilor precum le-a fost dat și apostolilor.
Că Duhul Sfânt este același. Corect!
Că Dumnezeu nu se schimbă. La fel de corect!
Darul de astăzi este același cu cel din Noul Testament doar dacă are aceleași caracteristici, iar eu observ din Scripturi că între darul tămăduirilor din vremea apostolilor și a Mântuitorului și cel practicat de „vindecătorii” care ar fi niște bufoni mai degrabă, sunt mari deosebiri!

Este lucrarea apostolilor și a Domnului Isus reînființată astăzi printre noi?
A dat Dumnezeu bisericii de astăzi aceași slujire de vindecare așa cum a dat-o apostolilor?

O primă caracteristică a lucrării de vindecare a Domnului Isus a fost că toți bolnavii aduși la El au fost vindecați!
Nici unul nu a fost respins că nu a avut suficientă credință.
Nici unul nu a plecat pe același scaun cu rotile.

Isus nu a fost selectiv. I-a vindecat pe toți în liniște și fără spectacol. Fără strigături și fără acompaniament muzical pentru pregătirea atmosferei.
Cu Isus prezent nu este cazul să strigi, să implori, să ridici mâinile și să dai din cap.
Isus pur și simplu i-a vindecat!
Nu așa se întâmplă astăzi la serile de vindecare!

„Vindecătorul” contemporan își alege cu grijă „pacienții” și mulți dintre ei pleacă la fel de bolnavi pentru că nu au avut suficientă credință. Domnul Isus nu le-a cerut celor bolnavi să se pregătească mărturisindu-se în zile de post și rugăciune. Pur și simplu a vindecat bolnavii!

Astăzi nu mai întâlnim așa ceva!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: