Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the month “septembrie, 2009”

Doamne, pot să întreb și eu ceva?


Lucrez la o serie de mesaje în care caut răspunsul Bibliei la întrebările oamenilor:

De ce avem atâția ipocriți în biserică?

Ce se întâmplă cu mine imediat după ce mor?

De ce se întâmplă lucruri tragice, urâte și rele?

Ce-s cu atâtea religii în lume? Cine are dreptate?

Dacă ai avea posibilitatea să pui o întrebare Domnului Isus, care ar fi aceasta?

Olimpicii hațegani


Ne-am bucurat și am slăvit pe Domnul aseară cu întreaga biserică pentru toți  copiii din biserică, tineri și studenți. În mod special ne-am amintit de cei care au decis să se îndrepte spre Cuvântul lui Dumnezeu. Copiii și tinerii care strâng cuvântul în inima lor sunt de mare preț înaintea noastră și a Domnului.

În timp ce cei mai mulți în timpul liber se holbează pe sute de fotografii banale de pe facebook sau hoinăresc prin labirintul internetului, alții se gândesc adânc la poruncile Domnului și memorează Scriptura pentru a-i ajuta să nu păcătuiască împotriva Domnului.

Am avut mai mulți copiii care au participat la Olimpiada Biblică din anul acesta. Unii au fost câștigători la faza locală și au mers mai departe, la faza pe comunitate. Eu cred că toți care au participat au fost deja câștigători și câștigați!

Acum însă vreau să vă prezint pe cele trei fete care au reprezentat Biserica Creștină Baptistă „Betleem” Hațeg la faza națională organizată la Surduc.

P9270018Debora – premiul II ( grupa mare )

Cristina – premiul III ( tineret )

Noemi – premiul I ( grupa mijlocie )

Felicitări fetelor și Domnul să fie slăvit iar Cuvântul pe care l-ați memorat să fie trăit!

Altfel pierdem cununa care nu se poate vesteji.

P9270015

Ce faci tu aici, Ilie?


Ieri a fost o zi bună. Bună pentru că mare parte din ea am petrecut-o cu copiii Domnului de la Hațeg și Densuș în închinare și în ascultarea Cuvântului.

Astăzi e luni. Sunt la birou și am citit din cartea 1 Împărați capitolul 18, 19 și 20.

Iată câteva gânduri la care meditez

– Ahab îl vede pe Ilie și strigă:

Tu ești acela care nenorocești pe Israel!

Nu! Nu el e vinovatul. El este doar slujitorul lui Dumnezeu. Vocea lui Dumnezeu. Ahab e vina. Dar tot el este și cu gura mare. Parcă tot Ioan Botezătorul era vinovatul că predica împotriva curviei. Natan era vinovatul că aduce păcatul la lumină. Ar fi trebuit să-și vadă de treaba lui.  Hmmm. La fel ca și astăzi. Cel vinovat, cel din cauza căruia suferă familia, colegii, biserica este cel mai ofensat și supărat. Este cel mai interesat de „dreptate”. În America în acest moment este cazul ACORN. Vinovați sunt cei care au expus prostituția și ilegalitățile din interiorul acestei organizații. Ei ar trebui judecați și pedepsiți pentru că au înregistrat audio și video promovarea prostituției, evitării taxelor și a ilegalităților.

Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu și casa tatălui tău, fiindcă ați părăsit poruncile Domnului și te-ai dus la Baali.

– Mă gîndesc la cele două feluri de închinare: a prorocilor lui Baal și a lui Ilie. Proorocii lui Baal erau 450. Puteau să se organizeze foarte ușor în diferite „trupe de închinare” care să apeleze la stiluri diferite de muzică și de rugăciune. Ilie e singur. Nici măcar o chitară sau un grup de tineri pe lângă el cu care să cânte. În partea lui Baal, e multă gălăgie. E mișcare și forfotă. Pe la amiază au început și să sară în jurul altarului. Se pare că se închinau prin dans și artă. Ilie nici măcar nu ridică mâinile în sus. Așteaptă. Pe înserat, Ilie s-a apropiat și a zis o rugăciune. Doar una!

Atunci a căzut foc de la Domnul și a mistuit arderea de tot.

Mă mai gândesc că uneori confundăm entuziasmul cu închinare în duh și adevăr înaintea Domnului. Confundăm gălăgia baalicească cu „strigătele de bucurie” ale psalmiștilor. Confundăm senzația „piele de găină” cu cercetarea divină a Domnului.  Confundăm cutremurul, vântul puternic și focul cu susurul blând și subțire al prezenței Domnului.

Știu. Nu trebuie să confundăm nici apatia cu spiritualitatea, tăcerea cu rugăciunea în gând, lipsa de reacție cu spiritualitatea și lașitatea cu cercetarea Duhului.

Acum trebuie să plec dar continuăm să medităm….

Unde au dispărut „recabiții”?


Ieri am citit Ieremia 35.

Ieremia este trimis de Domnul la familia Recabiților. Pune în fața lor niște vase pline de vin și pahare și le spune:

Beți vin!

Răspunsul lor:

Noi nu bem vin!

Nu știau că nu-i frumos să refuze? Mai ales pe un prooroc.

Nu știau că vinul face bine la sânge? Și la stomac spun cunoscătorii!

Numai un pic, că unul dintre ei ne dă și explicația refuzului:

Noi nu bem vin! Căci Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru, ne-a dat următoarea poruncă: „Să nu beți niciodată vin, nici voi, nici fii voștri; și nici să nu zidiți case, să nu semănați nici o sămânță, să nu sădiți vii, nici să nu stăpâniți vii, ci toată viața vostră să locuiți în corturi, ca să trăiți multă vreme în țara, în care sunteți străini.” Astfel noi ascultăm tot ce ne-a poruncit Ionadab, fiul lui Recab, tatăl nostru; nu bem vin toată viața noastră, nici noi, nici nevestele noastre, nici fiii, nici fetele noastre. ( Ieremia 35:6-8 )

Clar! Discuția s-a încheiat! Nici o negociere. Nu este nici o secundă liberă pentru analiză. Porunca tatălui lor, Ionadab, nu se negociază.

Măi, fiii lui Recab, dar sunt alte vremuri acum.  Astăzi nu mai e ca pe vremea lui Ionadab, s-au schimbat lucrurile.

Ieremia rostește cu multă mâhnire Cuvântul Domnului:

…ei nu beau vin până în ziua de azi, și ascultă astfel de porunca tatălui lor. Iar EU v-am vorbit, și de vreme și târziu, și nu M-ați ascultat.

Mai avem noi astăzi non-negociabile?

Mai putem spune că noi ascultăm porunca Domnului indiferent ce se întâmplă?

Care ne sunt standardele pe care nimeni, absolut nimeni nu ne poate convinge să le coborâm?

Pentru ce ești gata să-ți riști viața?

Un profesor a întrebat o studentă dacă ar face sex cu un bărbat frumos pentru suma de 10.000 de dolari. Răspunsul fetei a fost: „Mă mai gândesc la asta”.

Dar pentru 20 de dolari?

Fata a reacționat intrigată de întrebare: „Ce fel de fată crezi că sunt?”

Profesorul: „Asta deja am stabilit. Acum doar negociem prețul.”

Hai să ne gândim fiecare în intimitatea noastră cu Dumnezeu, care ne sunt principiile de viață pe care nimeni și nimic nu le poate schimba.

mult har!

Iată o poftă ce-am poftit-o


Am avut mai multe pofte pe care am vrut să mi le împlinesc în concediul din anul acesta.

Iată una dintre ele de care m-am bucurat pe săturate. Apa de fântână este obligatorie.

Am mai scris despre asta aici.

Expert la preparat: tata.

Locația: Tătărășeni ( nordul Moldovei )
Picture 226Picture 227

Către căutătorii de minuni


Vindecarea ologului?

Da! Este o minune!

Învierea lui Lazăr?

Da! O minune mare!

Leproși vindecați? Scurgeri de sânge? Paralitici sărind și orbi văzând? Minuni!

Dar vreau să vă spun că am văzut o mai mare minune decât acestea.

O femeie oarbă, venind în fața bisericii și începînd să cânte:

Ce mare har să poți vedea cu ochii tăi lumina,

Dar mult mai mare har tu ai când ți-e iertată vina.

Ce mare har, ce mare har,

Să ai iertată vina.

Asta minune!

Iată puterea lui Dumnezeu care întrece orice pricepere.

Să-l lauzi pe Domnul după ce te-a vindecat, este ușor! Oricine poate face asta!

Dar să-l lauzi în boala nevindecată, acolo e harul îndeajuns al lui Dumnezeu!

Să dea Domnul să vedem mai multe minuni printre noi!

Unde-i tata și mama?


Dr. James Dobson scrie în una din cărțile sale ( Bringing up boys ) un raport al așa numitului The National Longitudinal Study of Adolescent Health. Studiul arată care sunt factorii cei mai importanți în prevenirea comportamentului defectuos al adolescenților: violență, sinucidere, consum de alcool și droguri, sex prematur, avorturi.

Iată care este concluzia studiului:

Prezența părinților este foarte benefică în patru momente ale zilei – dimineața, după școală, timpul mesei și ora de culcare. ¹

Este oare posibil astăzi ca părinții să fie cu copiii lor în toate aceste momente ale zilei?

____________________________________

1. Michael D. Resnick., „Protecting Adolescents from Harm: Findings from National Longitudinal Study on Adolescent Health”, Journal of the American Medical Association, 10 septembrie 1999

Misiune la Ciupercenii noi


Un sat cu aprox. 5.000 de case. Județul Dolj, lângă Calafat. Aproape de Dunăre.

Am avut ocazia să merg în misiune cu un grup de 26 de persoane din biserica noastră și să slujim acolo câteva zile alături de colegul meu, Caius Bodi.

Caius este timișorean și s-a mutat de un 1 an acolo cu soția și cei trei băieți. Am aflat că soția, Violeta nu a văzut locul în care urma să se mute decât atunci când a ajuns acolo. Un pas al credinței ( în Dumnezeu și în soțul ei )  pe care îl admir. Am întâlnit oameni frumoși, simpli, am întâlnit și aroganți, alții răzbunători, am întâlnit case în care locuiesc trei generații la un loc, o imagine tot mai rară în România noastră. Am întâlnit oameni foarte ospitalieri ( adică, am fost serviți cu mămăligă și fasole uscată. O bunătate! )

De cum intri în sat te năpădește mirosul de struguri copți. Peste tot struguri. Asta este bine dar și rău. Cei din Ciuperceni nu au problema din Cana Galileii 🙂

Am avut ocazia să slujim pe acei oameni în măsura posibilităților noastre. Împreună cu cei care au venit din Hațeg am împărțit ajutoare, am oferit consultații medicale, am lucrat cu copiii din sat, am ajutat la repararea unor căsuțe a unor oameni nevoiași, am împărțit alimente și haine dar ceea ce a contat mai mult a fost că în mijlocul tuturor acestor activități am răspândit Evanghelia, Vestea cea Bună!  Am stat de vorbă cu mulți oameni despre Mântuitorul, am vizitat oameni bolnavi, ne-am rugat cu ei și le-am citit Cuvântul lui Dumnezeu. Am predicat Biblia într-o biserică arhiplină cu oameni care au nevoie de mântuire.

Dacă Domnul ne ajută ne vom reîntoarce la Ciuperceni.

Rugați-vă pentru sămânța Cuvântului aruncată acolo!

Rugați-vă pentru familia Bodi dar și pentru oamenii de acolo.

Rugați-vă pentru pocăiții care locuiesc în acel sat ca mărturia lor să lumineze clar și tare. Când am ajuns acolo în prima zi, ne-am dat jos din mașini în fața bisericii, și am găsit o femeie baricadată în clădirea bisericii pentru că soțul ei era afară și căuta să o bată pentru că s-a pocăit. Rugați-vă și pentru ea!

DSCI1240

P9100027

P9090013

P9090017

DSCI1335P9100031P9120099

P9120097

Well done, Adriana Săftoiu!


Adriana Săftoiu, deputat PNL a făcut un test interesant astăzi în fața parlamentarilor români. Din păcate, teza pe care a vrut să o testeze s-a dovedit reală. Nici măcar ziariștii nu au sesizat mare lucru. Iată aici testul Adrianei Săftoiu!

De ce să predicăm Cuvântul?


Atunci când mi-am exprimat tristețea că în unele biserici baptiste din țara noastră a dispărut amvonul, m-am referit nu doar la acel mobilier pompos sau simplu pupitru pe care stau schițele și Biblia.M-am gândit la „amvon” ca și la un simbol al unei înțelegeri corecte a predicării Cuvântului.

Scriptura spune că

…propovăduirea crucii, … este puterea lui Dumnezeu.

Puterea nu stă în mobilierul din fața bisericii. Puterea stă în predicarea Cuvântului.

Se poate purta o discuție despre istoria amvonului în biserică și despre implicațiile lui în închinare. Uneori eliminarea amvonului este o cauză a unei teologii șubrede despre predicare. Alteori, predicatori seci și uscați se ascund în spatele unor amvoane impunătoare. Dar nu acesta este scopul meu acum. Personal prefer ca în fața bisericii, la locul central, în loc de ecranul pentru videoproiector, să stea amvonul și un predicator înflăcărat și umplut de Duhul lui Dumnezeu. Un astfel de predicator poate avea destule momente în timpul predicării sale când va părăsi amvonul apropiindu-se cât mai mult de oameni. Dar fie că ai un amvon de marmură sau un pupitru simplu de lemn, Cuvântul trebuie predicat.

De ce este important să predicăm Cuvântul?

Cuvântul este insuflat de Dumnezeu.

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună ( 2 Tim.3:16,17 )

Cuvântul conține singura cale de salvare.

Astfel, credința vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Cristos ( Romani 10:17 )

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: