Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Ce faci tu aici, Ilie?


Ieri a fost o zi bună. Bună pentru că mare parte din ea am petrecut-o cu copiii Domnului de la Hațeg și Densuș în închinare și în ascultarea Cuvântului.

Astăzi e luni. Sunt la birou și am citit din cartea 1 Împărați capitolul 18, 19 și 20.

Iată câteva gânduri la care meditez

– Ahab îl vede pe Ilie și strigă:

Tu ești acela care nenorocești pe Israel!

Nu! Nu el e vinovatul. El este doar slujitorul lui Dumnezeu. Vocea lui Dumnezeu. Ahab e vina. Dar tot el este și cu gura mare. Parcă tot Ioan Botezătorul era vinovatul că predica împotriva curviei. Natan era vinovatul că aduce păcatul la lumină. Ar fi trebuit să-și vadă de treaba lui.  Hmmm. La fel ca și astăzi. Cel vinovat, cel din cauza căruia suferă familia, colegii, biserica este cel mai ofensat și supărat. Este cel mai interesat de „dreptate”. În America în acest moment este cazul ACORN. Vinovați sunt cei care au expus prostituția și ilegalitățile din interiorul acestei organizații. Ei ar trebui judecați și pedepsiți pentru că au înregistrat audio și video promovarea prostituției, evitării taxelor și a ilegalităților.

Nu eu nenorocesc pe Israel; ci tu și casa tatălui tău, fiindcă ați părăsit poruncile Domnului și te-ai dus la Baali.

– Mă gîndesc la cele două feluri de închinare: a prorocilor lui Baal și a lui Ilie. Proorocii lui Baal erau 450. Puteau să se organizeze foarte ușor în diferite „trupe de închinare” care să apeleze la stiluri diferite de muzică și de rugăciune. Ilie e singur. Nici măcar o chitară sau un grup de tineri pe lângă el cu care să cânte. În partea lui Baal, e multă gălăgie. E mișcare și forfotă. Pe la amiază au început și să sară în jurul altarului. Se pare că se închinau prin dans și artă. Ilie nici măcar nu ridică mâinile în sus. Așteaptă. Pe înserat, Ilie s-a apropiat și a zis o rugăciune. Doar una!

Atunci a căzut foc de la Domnul și a mistuit arderea de tot.

Mă mai gândesc că uneori confundăm entuziasmul cu închinare în duh și adevăr înaintea Domnului. Confundăm gălăgia baalicească cu „strigătele de bucurie” ale psalmiștilor. Confundăm senzația „piele de găină” cu cercetarea divină a Domnului.  Confundăm cutremurul, vântul puternic și focul cu susurul blând și subțire al prezenței Domnului.

Știu. Nu trebuie să confundăm nici apatia cu spiritualitatea, tăcerea cu rugăciunea în gând, lipsa de reacție cu spiritualitatea și lașitatea cu cercetarea Duhului.

Acum trebuie să plec dar continuăm să medităm….

Anunțuri

Single Post Navigation

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: