Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Cutia


Nu am timp să mă uit la filme și nici la TV. Și chiar dacă aș avea, cred că cu greu aș găsi un film care să merite timpul meu.

Dar am dat peste un review al unui film interesant.

The box. Cutia.

Ideea filmului: primești o cutie cu un buton. Apeși pe buton și o persoană din lumea asta, moare. Dar tu primești 1 milion de dolari. Ai 24 de ore să te decizi.

Cum ți se pare „afacerea” asta?

Cine moare? Nu se știe. Un chinez sau poate un copil din Somalia sau chiar vecinul de lângă tine. Poate un criminal în serie sau o persoană care chiar și-ar dori să moară și nu poate.

Dar tu primești 1.000.000 dolari.

Ai bate palma?

Single Post Navigation

12 thoughts on “Cutia

  1. E greu de purtat aroganța asta de a nu găsi filme care să merite timpul tău?

  2. Oricat de tentant ar suna milionul ala & oricat de multe vieti poti salva cu 1mil $ (crestinii nu sunt egoisti) … tot nu imi asum prerogativele lui Dumnezeu.
    Chiar ieri ascultam o predica de John Piper (http://privesteinsus.wordpress.com/2009/11/10/pro-life-anti-avort-1/) si mi-a placut interpretarea vorbei lui Iov „Domnul a dat, Domnul a luat”:tot ce pot face eu e sa ACCEPT decizia Creatorului, nu e treaba mea CE DA si CE IA, CINE SE NASTE si CINE MOARE.
    Deci… raspunsul final: NU!
    (acum imi e usor sa raspund ca nu am cutia intr-o mana si milionul in cealalta). Multumesc de recomandare ! Daca mi se schimba opinia dupa vizionare o sa revin cu alt comentariu :D.

  3. ambasadorul on said:

    Alin Cristea,

    cred că la momentul acesta, nu aș avea timp să vizionez nici măcar cel mai excelent și bun film!
    Mă înconjoară o realitate mult mai palpitantă și plină de suspans!

    mult har îți doresc.

  4. ambasadorul on said:

    Th3lov3OfGOd,
    spune-mi dacă te răzgândești, te rog! 🙂
    Cuvântul „tentant” mă duce cu gândul la consecințe. Dacă aș apăsa pe buton, ce s-ar întâmpla cu mine? Chiar nimic?

  5. Daca as apasa pe buton, cu siguranta ar muri o parte din sufletul meu. Nu vreau asta … vreau sa-l prezint intreg si „fara pata si fara zbarcitura” inaintea Celui ce mi l-a incredintat.

    @Alin … nu certa omu’, daca incredintarea lui e ca alte activitati sunt mai importante ca si filmele, ce treaba ai tu? Acum sinceri sa fim, ce e mai bine sa fac in seara asta: sa ma uit la „The Box” sau sa ma apuc sa citesc cartea „o inima inflacarata” primita de la tine?

  6. Jeremy Necredinciosu on said:

    Interesanta aroganta implicita a lui Alin Cristea in interogatia retorica „expediata” Ambasadorului!!!
    Era sa ma abtin de la vreun comentariu, dar am decis sa ma bag putin in seama si sa spun ca desi sunt unele filme ce merita vazute, majoritatea celor recente sunt de un infantilism penibil. Nu ma refer la dejectiile televizoriste ci la box-office-urile „strong”. Aruncati o privire pe Imdb si vedeti la ce se inghesuie la coada cei din „diaspora” transatlantica, par example!

  7. Ce trist! A venit vremea ca daca nu iti mai gasesti placere in lucrurile lumii si nu mai vrei sa investesti timp in ele, sa fii acuzat de aroganta…

    http://www.overstream.net/view.php?oid=mjrjtergijse

  8. ambasadorul on said:

    Gabi,

    multumesc pentru link.
    Merită văzut!

    Mult har!

  9. Cornelia on said:

    TELEVIZORUL

    Dionisie Giuchici
    vol. 2 – Domnul, nu eu!

    Unii presupun c-aceasta e icoana vorbitoare,
    Care amăgeşte lumea cu miraje sclipitoare.
    Aşa îl acuză unii, că e forţa cea străină,
    Pe când alţii, îl adoră şi în faţa lui se-nchină.

    Hai să-i facem judecata, să ne dăm şi noi părerea;
    Dacă-i vinovat, să-l stingem, să-i tăiem pe loc puterea.
    Mai întâi, ce rele face acest renumit viţel?
    Ca să-l condamnăm la moarte fără drepturi de apel…

    Sau, ce fel de lucruri bune ne aduce în cămin?
    „Sigur, -vor răspunde unii, şi programul cel creştin!”
    Lucrurile se complică, acest straniu aparat,
    În procesul condamnării şi-a ales şi avocat.

    Avocat sau apărare, de-ar fi unul, n-ar fi rău,
    Dar sunt mii şi milioane care-l apără pe „zeu”.
    …Că ne-aduce informaţii din domenii diferite,
    Despre oameni, animale, vom şti lucruri felurite.

    Vor vedea copii noştri filme care-i îngrozesc,
    Goliciune, violenţe, „nu-i nimic, e omenesc,
    E cultură dragă frate!”- chiar de te apucă frica,
    Căci se uită şi copii, şi părinţii, şi bunica.

    Unii se îmbolnăviră, şi vă rog nu vă miraţi,
    Căci acei care-l adoră, sunt de duhuri atacaţi.
    „Da de unde, fanatisme!” strigă-n glasuri apărarea-
    Aparatul e ştiinţific, nu-i batjocoriţi valoarea!”

    Şi procesul se dezbate… cei ce-acuză sunt mai rari,
    Avocaţii apărării parcă sunt mai mulţi, mai tari.
    Ei sunt după cum se vede, cei din frunte, cei de sus,
    Cei ce-acuză aparatul sunt urmaşii Lui Isus.

    „Frate dragă, ai greşeală! – strigă cei ce nu se tem –
    Numai voi sunteţi cu Domnul? dar noi oare-a cui suntem?
    Mai lăsaţi televizorul, ce atâtea condamnări!
    Căci în el vedem programe de prin munţi şi de prin mări.

    Vezi alegeri, vezi războaie, vezi atâtea nevăzute,
    Îţi îmbogăţeşti albumul minţii cu necunoscute.”
    Noaptea li se pare scurtă, şi nimic nu poţi să zici,
    Căci „icoana vorbitoare” are parcă-n ea lipici.

    Nici la masă nu îi lasă, stau cu ochii pironiţi,
    Vai ce dragoste! Ce râvnă! Bieţii noştri pocăiţi…
    Vin din nou acuzatorii şi le strigă: „Iubiţi fraţi,
    Oare vreţi pe două scaune, şi cu doi stăpâni să staţi?”

    Comitetul şi păstorul pot să-nlăture necazul,
    După cum şi procurorul ia cu amănunte cazul.
    Până nu se dă sentinţa, să cunoască tot poporul:
    Căci Cuvântul Celui Veşnic, e Hristos, Judecătorul.

    Vai, aceasta ne uimeşte, chiar aşa să fie oare?
    Să rămână jos toţi fraţii care au televizoare?
    Să răspundă procurorii din Scripturi, unde anume
    Se vor duce credincioşii care-s înclinaţi spre lume.

    Căci cine iubeşte lumea, e vrăjmaş cu Dumnezeu.
    Iată unul din decrete care ne apasă greu.
    Oare n-aţi citit că lumea va dispare în talaz,
    Numai Dumnezeu ne scapă de la moarte, din necaz.

    Haideţi să zidim altare privegherii şi-nnoirii,
    Şi să scoatem „astarteea” din atenţia privirii!
    Căci de nu, se stinge Duhul ca şi flacăra din sfeşnic,
    Şi vom deveni epave, fără Dumnezeul Veşnic.

    Nu-l consideraţi fanatic pe un frate veghetor,
    Căci apostolii şi Domnul n-au avut televizor.
    Tot ce vi se pare groaznic, tot ce vi se pare rău,
    Lepădaţi din casa voastră, şi slujiţi Lui Dumnezeu.

    Nu vă amăgească duhul lumii cu al lui torent,
    Căci televizorul nostru este Noul Testament.
    Ridicaţi a lui antene, mâini curate, fără vină,
    Şi pe ochii rugăciunii, veţi primi de sus lumină.

    Ca şi sfinţii din Scriptură, veţi vedea cerul deschis,
    Şi prin Duhul Celui Veşnic veţi privi un Paradis.
    Nu sunt basme, nu sunt glume, noi avem televizor
    Care prinde altă lume pe ecranul lui color.

    Poţi vedea e drept, şi monştri, duhuri care îngrozesc,
    Dar şi îngerii luminii ce Lui Dumnezeu slujesc.
    Să vezi Ţara Fericirii în vedenie, sau vis,
    Ca profeţii din vechime care ne-au lăsat în scris,

    Iacov L-a văzut pe Domnul şi a cerurilor scară,
    Şi mulţimile de îngeri care urcă şi coboară.
    Daniel, în Cartea Sfântă are una dintre file,
    Unde L-a văzut pe Domnul, Cel îmbătrânit de zile.

    „Vino ca să vezi mireasa!”- şi Ioan a fost chemat
    Pe un munte plin de slavă, în ţinutul minunat.
    Pe ecranul viziunii, acest frate credincios,
    A văzut atâtea taine arătate de Hristos.

    A văzut şi el, şi alţii, şi vedea-vor toţi acei
    Care au credinţă vie, aşa cum avură ei.
    Şi chiar dacă ochii noştri sunt acum împiedicaţi
    Ca să vadă măreţia celor binecuvântaţi,

    Nu vom renunţa la slava care Domnul ne-a promis,
    Vom vedea şi noi odată, minunatul Paradis.
    Astăzi ne uităm prin ceaţă, prin credinţă licărim,
    Dar în marea dimineaţă, vom vedea tot ce dorim.

    Până-atunci iubite frate, până la măreţul zbor,
    Ia Scriptura şi te uită la acest televizor!
    Scoate-l pe „dagon” afară, cu chemarea lui lumească!
    Căci de nu, pe toţi ai casei are să-i îmbolnăvească.

    Nu privi spre avocaţii care-l apără mereu,
    Tu te roagă, mergi cu fraţii care cred în Dumnezeu!
    Sigur, lumea nu-nţelege, şi ne crede chiar nebuni,
    Dar vă rog priviţi în urmă la bătrâni şi la străbuni.

    Ei s-au dus fără cultura dată de televizor,
    Dar aveau credinţă vie în Hristosul Salvator.
    Poate sunt şi lucruri bune, nu contest, la aparat,
    Dar mai mult de jumătate ce se vede, e păcat.

    Mai ales în lumea rece, ateiştii ca ofrandă,
    Ei au folosit TV-ul, numai pentru propagandă.
    Şi-au fost obligaţi păstorii să-l aducă-n casa lor,
    Ca să dea exemplu turmei că ei au televizor.

    Şi i-a prins pe uşuratici: „Dacă el, care-i păstor,
    Oare eu de ce n-am dreptul ca să am televizor?”
    Şi setoşi nespus de tare, fraţii repede s-au dus,
    După apele amare şi în casa lor le-au pus.

    Elisei aruncă sare, după cum vedeţi lucrarea,
    Peste apele amare, să vindece adunarea.
    Ca şi Moise în vechime, aruncăm în ape băţul,
    Ca să-i vindecăm pe fraţii care urmăresc dezmăţul.

    Unii poate vor pricepe, alţii se vor amuza,
    Şi vor zice: „Da… se poate…”, însă ei se vor scuza.
    Noi vă zicem mii de scuze, dar să nu rămâneţi jos,
    Nimeni să nu vă despartă de iubirea Lui Hristos.

    Nici un fel de amăgire, nici o forţă de sub soare,
    Nimeni să nu vă despartă, nici „icoana vorbitoare”!
    Poate că va fi iertare, ştim că mila biruieşte,
    Însă „idolul cel mare” multă lume amăgeşte.

    De fapt, nu e aparatul vinovat de toate cele,
    El e doar canalizarea pentru diferite rele.
    Vinovaţi sunt curioşii, ei se-ncarcă cu păcate,
    Când se uită la programe de la duhuri necurate.

    Şi te miri, vai, cum se poate să se uite chiar şi fraţii?
    Cum dansează şi cum cântă pe ecran destrăbălaţii.
    Puneţi întrebarea frate: nu gândeşti că e greşeală
    Să admiri pân’la sfârşite gălăgia infernală?

    Văzătorii şi proorocii care stau pe zid de strajă,
    Unii au căzut în cursă, fermecaţi de-această vrajă.
    E adevărat, că iadul e cu sfinţii în război,
    În aceste vremuri grele cad atâţia dintre noi.

    Sigur, sunt şi alte rele, chiar de n-ai televizor,
    Iadul duce mare luptă cu al Domnului popor.
    De aceea, fraţi în Domnul, daţi de veste tuturor,
    Că nu-i bine să se uite sfinţii la televizor!

    De ce roşcove amare? …când al nostru Tată Sfânt,
    Are pâine şi bucate pentru toţi de pe pământ.
    Numai cei lipsiţi de minte schimbă aurul pe zgură,
    Cei cuminţi rămân cu Domnul, şi trăiesc după Scriptură.

    Iar de eşti precum se spune, frate, de altă părere,
    Dumnezeu să te ajute, şi să-ţi dea de sus putere.
    Prin această poezie nu-ngrădim nici o făptură,
    Versurile au în ele rădăcina în Scriptură.

    „Ai dreptate, vei răspunde, cu Scriptura fiecare
    Vin la oameni să le spună cu a lor interpretare.”
    Nu lua nici o bobiţă, de gândeşti că e neghină,
    Dar te-ntreabă: ce-ai în tine? întuneric sau lumină?

    Ia un caieţel şi scrie, câte ceasuri ai pierdut
    Cu privirea aţintită la faimosul „belzebut”.
    Inima se împietreşte ca şi stânca de granit,
    E îngrozitor să cadă de la har un mântuit.

    Alexandru Căldăraru a sărit ca şi un leu,
    Ca să-l sfâşie pe Pavel, pe omul Lui Dumnezeu.
    Adevărul deranjează, însă trebuie să-l spui,
    Să cunoască orişicine care este starea lui.

    Mii de „căldărari” să urle, nu ne îngrozim de lei,
    Dumnezeul nostru mare e mai tare decât ei.
    Spuneţi fraţilor să ştie ce e bine şi ce-i rău,
    Ce ne spune vocea lumii, şi ce spune Dumnezeu.

    Amin

  10. decizia depinde de aceasta balanta :
    – crezi ca milionul ala de dolari pretuieste mai mult ca persoana cea mai draga de pe pamant ?
    – cu siguranta : nu !

    din trailer mi-am dat seama ca victima e chiar iubitul ei 😉

  11. Ciudăţenia este că oamenii nu se ucid pentru bani.
    Teroriştii nu omoară pentru un milion de dolari. Ei te ucid ca să te facă mai bun, din dragoste, dîndu-ţi o lecţie.
    O analiza Amos Oz, într-un eseu al său: fanaticii musulmani nu ucid pentru că ei sunt săraci, iar ceilalţi sunt bogaţi. Africanii ar trebui să fie cei mai periculoşi oameni de pe pămînt- şi nu sunt!-
    Logica filmului e falsă: nu banul ucide, ci „dragostea”. Dorinţa mea să te văd pe tine ca mine, ideologia mea pe care vreau să ţi-o impun cu forţa, pentru binele tău. Acolo e butonul, acolo se ascund pericolele derapajelor din viaţa reală.
    Ucid un evreu pentru că nu crede în Cristos, un arab pentru că se închină lui Alah, un american pentru că a inventat emanciparea femeii, şi tot aşa… Tentaţia cea mare este de a apăsa pe butoanele alea, pentru că eşti nebun de tine însuţi…

  12. @m1ha1 … faptul ca e iubitul sau nu … este un detaliu. Intrebarea reala este E MAI VALOROS 1.000.000$ decat VIATA UNUI OM ?
    Si daca tot veni vorba … ce putem spune despre VALOREA SUFLETULUI unui om ???
    Am scris cateva ganduri despre asta http://privesteinsus.wordpress.com/2009/11/12/adevarata-valoare-suflet/

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: