Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “decembrie 4, 2009”

Profesorul Zaiț – 2


Eu, timid, repet: “Nu am suflat, tovarășul profesor. Pe cuvântul meu de onoare.”

Bătrânul evreu nu-i mulțumit de răspuns și apelează la marele test.

Cu un ton grav, rar și apăsat îmi spune: “Condrea, pune mâna pe cravată, și spune: pe cuvântul meu de pionier că nu am suflat!”

Am pus mâna pe cravată și am spus: “Pe cuvântul meu de pionier că nu am suflat”.

Dar profesorul Zaiț se uită mai atent spre mine și dintr-o dată se ridică în picioare cât era el de mare și se apucă de urlat: “Nuuuu. Nu pe inel! Nu pe inel! Nu pune mâna pe inel, pe cravată Condrea. Pe cravată. Pune mâna pe cravată și spune: pe cuvântul meu de pionier că nu am suflat.”

Aoleu. Eu uitasem că inelul este făcut din plastic și plasticul este un bun izolator 🙂 Profesorul Zaiț observase foarte bine că degetele mele nu atingeau cele trei culori de pe cravată 🙂

Așa că am pus mâna, nu pe inel, ci pe cravată. În momentul când am terminat de rostit ultimul cuvânt, profesorul Zaiț, cu un calm surprinzător, se așează încet pe scaunul de la catedră, șoptind: “Bine Condrea. Poți să stai jos!” Pentru profesorul Zaiț, era suficient. Era convins până în măduva oaselor că nu am suflat.

Și așa era. Nu suflasem.

Dar, alți pionieri? …. Ei, asta e o altă poveste.

Așa că, mă tot gândesc la faza cu juratul pe Biblie de Joi seară. Dacă ar fi fost profesorul Zaiț în sală la acel moment, ar fi strigat ca din gură de șarpe: “Nuuuu. Nuu. Nu pe copertă … 🙂

Profesorul Zaiț – 1


Eram elev la Școala Generală nr. 5 din Dorohoi. Când ne-am mutat de la Constața la Dorohoi în 1984, Dorohoiul era plin de evrei. Aveam un profesor de limba română: Zaiț. Un bătrân foarte înalt, cu un mers aplecat și foarte apăsat. O voce groasă și stridentă. Vocea unui împătimit fumător.

Purtam pe vremea aceea uniformă, număr matricol, cravată de pionier, unghii tăiate, batistă, papuci de schimb la intrarea în școală. Eeeee, ce vremuri 🙂 Aveam română cu Zaiț. A început să asculte și a nimerit-o pe colega care stătea chiar în fața mea. Colega s-a ridicat în picioare și a început să spună lecția. La un moment dat, s-a oprit din turuială. Dar după câteva secunde a continuat, dar apoi iar s-a oprit. Amintindu-și lecția repede, a continuat dar s-a împotmolit din nou. Fiind fată isteață nu lăsa să treacă prea multe secunde de tăcere. Stilul acesta de răspuns l-a făcut însă pe profesorul Zaiț să mă suspecteze pe mine, cel din spatele fetei, că îi șoptesc lecția. Dintr-o dată, țipă la fată: „Staaai jos!” Și apoi, uitându-se fioros la mine, îmi strigă: „Condrea, ridică-te! Ai suflat!”

Mă ridic timid și spun: „Nu tovarășul profesor, nu am suflat!”

Zaiț, nimic: „Bai ai suflat! Ai suflat? Recunoaște!”

Eu: „Nu am suflat, tovarășul profesor! Nu mint!”

Zaiț, își drege vocea și îmi spune cu un ton mai blând: „Spune, pe cuvântul meu de onoare că nu am suflat. Spune!”

Repet după el: „Pe cuvântul meu de onoare că nu am suflat”. Dar se pare că nu am fost suficient de convingător și Zaiț apelează la singura metodă capabilă de a depista orice minciuna. Cu toții știam că pentru profesorul Zaiț, aceasta era sfântă! Orice ai fi făcut, dacă treceai acest test, în ochii profesorului Zaiț erai curat ca lacrima!

Vă voi spune mai pe seară despre metoda profesorul Zaiț de descoperire a mincinoșilor! Spuneți vă rog și domnului Turcescu să fie atent 🙂

Pocăiții pot schimba cursul națiunii


Dar nu votul este arma principală!

Doar două gânduri:

Preaiubiților, să nu dați crezare oricărui duh; ci, să cercetați duhurile, dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieșit mulți proroci mincinoși. Duhul lui Dumnezeu să-L cunoașteți după aceasta: orice duh care mărturisește că Isus Cristos a venit în trup este de la Dumnezeu. ( 1 Ioan 4:1,2 )

Doar așa, mă gândeam la tătarii din România care nu au vrut să-l voteze pe Traian Băsescu în primul tur pentru că s-a lăudat cu fapta sa “creștinească”. A creștinat un copil musulman. Nu discutăm aici cum poți creștina un copil, ci mă întreb cu cine vor vota musulmanii români pe 6 decembrie. Și domnul Geaonă și domnul Băsescu au primit o Biblie. Geoană chiar și-a făcut cruce spunând: “așa să-mi ajute Dumnezeu”. Poate trebuia să se gândească la asta domnul Turcescu și să le ofere și Coranul. Nu? Se puteau sprijni cu cealaltă mână pe Coran. Ar fi fost asta suficient? Se pare că atunci când s-au epuizat argumentele logice, apelăm la misticism și sentimente religioase. Cred că numărul domnului Turcescu a fost doar unul de imagine, și nu a avut nici măcar pentru domnia sa vreo încărcătură spirituală. Mă așteptam, dacă tot a apelat la această metodă, să dea la final și un verdict.

Scriptura mai spune:

“…dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga și va căuta fața Mea, și se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul și-i voi tămădui țara.”

Dorim tămăduirea țării?

Dorim conducători curați și cinstiți?

Vrem ca “da”-ul rostit să fie da?

Vindecarea națiunii trebuie să înceapă cu poporul Domnului. Cu noi, pocăiții. Înainte să aștept de la domnul Geoană sau domnul Băsescu să spună adevărul sau să-și recunoască păcatele, eu trebuie să o fac cel dintâi. Dacă eu, pocăitul, mint cu Biblia în mână, ce pretenții am de la Geoană sau Băsescu? Dacă eu, pocăitul spun neadevărul cu zâmbetul pe buze, ce așteptări să am de la ei? Dacă copiii noștri nu mai au frică de Dumnezeu și nici rușine de oameni, de ce ne lamentăm din cauza tineretului de pe bulevardele țării?

Dacă “poporul Meu” …

Atâta vreme cât poporul Domnului se mulțumește să bălteze în cloaca păcatelor, în minciună, în ipocrizie, nu vom vedea vindecarea națiunii noastre, oricât de mult am vota pentru politicienii de pe afișe.

Votează duminică în inimă și pocăința ta!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: