Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “decembrie 7, 2009”

De ce nu dansez pentru tine? – 3


Am primit la postarea nr.2 următorul comentariu:

În Vechiul Testament exista pasaje prezentate cu secvente de dans pe care v-as ruga mult sa le comentati ( cand David s-a intors triumfator, sau cand David a dansat de fericire ) si despre care nimeni nu poate deduce ca ar fi “gesturi” gresite, pacatoase.

Dansul lui David este unul din cele mai puternice argumente în favoarea dansului ca și experiență spirituală, ca și act de închinare înaintea lui Dumnezeu.

Contextul acestui dans este ducerea chivotului la Ierusalim. David este liderul acestei operațiuni. Vreau doar să facem o scurtă paranteză și să ne reamintim că David nu este pentru noi autoritatea supremă în materie de trăire creștină. Da, este un om “după inima lui Dumnezeu” dar este un om și cu handicapuri spirituale. Acest David care a dansat înaintea Domnului este același David care a ucis, curvit, mințit. Și pentru el, Domnul a avut har, dar asta nu înseamnă că toate experiențele trăite de David, “omul după inima lui Dumnezeu” trebuiesc repetate sau imitate și de noi.

David în primul rând, nu duce chivotul “ca la Carte”.

1 Samuel 6:3

Au pus chivotul lui Dumnezeu într-un car nou și l-au ridicat din casa lui Abinadab, de pe deal; Uza și Ahio, fiul lui Abinadab, cârmuiau carul cel nou.

1 Samuel 6:5

David și toată casa lui Israel cântau înaintea Domnului cu tot felul de instrumente de lemn de chiparos, cu harpe, cu lăute, cu timpane, cu fluiere și cu țambale.

Ne oprim aici, pentru moment. Ce vedem în această imagine? O trupă de închinare de invidiat. David și toată casa lui Israel cântă înaintea Domnului. Sunt plini de pasiune, sunt sinceri, sunt creativi, sunt bine pregătiți și cântă …. înaintea Domnului. Numai că, simplul fapt că ești sincer și cânți pentru Domnul, nu-i suficient pentru EL. Poți să cânți înaintea Domnului în timp ce Domnul este foarte supărat pe tine.

Neascultarea de Dumnezeu și “închinarea” înaintea Domnului pot fi făcute în același timp. David nu duce chivotul după rânduielile lui Dumnezeu și asta contează enorm înaintea Lui. Dumnezeu ține mai mult la sfințenia Lui decât la sentimentele noastre.

Uza moare pe loc, iar David se enervează așa de tare pe Dumnezeu pentru că a intervenit în acel superb “worship”. Așa că nu a mai vrut să ducă chivotul. Îmi amintesc de o fată din biserica noastră cu care am discutat anumite aspecte ale închinării, chiar înainte de a ieși în față cu grupul de tineri să cânte. În loc să facă corecturile necesare, a preferat să plece îmbufnată la balcon. Exact ca și David. Trei luni de zile, David nu a mai făcut nimic.

David se gândește să mai încerce o dată. David “juca din răsputeri înaintea Domnului”.

2 Samuel 6:13,14

Când cei ce duceau chivotul Domnului au făcut șase pași, a jertfit un bou și un vițel gras. David juca din răsputeri înaintea Domnului, în strigăte de bucurie și în sunet de trâmbiță.

Mare bucurie, jocuri și veselie la intrarea chivotului în cetatea lui David. Mical, fata lui Saul, regina, soția lui David, stă și se uită pe fereastră la soțul ei.

Biblia relatează în 2 Samuel 6:16

Pe când chivotul Domnului intra în cetatea lui David, Mical, fata lui Saul, se uita pe fereastră; și, văzând pe împăratul David sărind și jucând înaintea Domnului, l-a disprețuit în inima ei.

2 Samuel 6:20

David s-a întors să-și binecuvânteze casa,Mical, fata lui Saul, i-a ieșit înainte și a zis: “Cu câtă cinste s-a purtat azi împăratul lui Israel descoerindu-se înaintea slujnicelor supușilor lui, cum s-ar descoperi un om de nimic!

Aici David a falimentat ca și soț. Te întorci acasă după 17 ani. 17 ani departe de soția ta, Mical. David petrece 7 ani la Hebron alături de alte 6 neveste. Mical nu-i printre ele. Acum, soțul ei se întoarce acasă după 17 ani. Și ea îl așteaptă pregătită și se uită pe fereastră să-i vadă intrarea. Și îl vede dansând “din răsputeri” alături de alte femei.

David are o problemă. O problemă pe care o avem noi, bărbații! Sorry! Nu toți și nu întotdeauna. Suntem plini de mândrie și lipsiți de sensibilitate față de soțiile noastre.

Iată câteva expresii mai recente:

“ ce vrei dragă, am fost în misiune, nu la restaurant!”

“pentru Domnul mă sacrific. Trebuie să accepți”

“Și oamenii aceștia trebuiesc slujiți”.

Și uite așa, bărbatul “slujește”, se “închină” pe rupte alături de alți slujitori și slujitoare, în timp ce soția stă la geam și privește. Singură și copleșită de întrebări, frământări, nesiguranță și neîmpliniri. Aici este un mare faliment al soțului – David. Și poate și al nostru.

Apostolul Petru ne spune

Bărbaților, purtați-vă și voi, la rândul vostru, cu înțelepciune cu nevestele voastre, dând cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre. ( 1 Petru 3:7 )

Mical se identifică cu acțiunile soțului ei. Mical îi spune lui David că gesturile lui l-au compromis. S-a purtat ca un om de nimic, și toate acestea în numele Domnului! În timp ce, soția este sfâșiată de gestul soțului, David preferă cinstea slujnicelor ( v.22 )

Eu cred că dansul lui David este secundar în aceast tablou. Dansul l-a făcut pe David să se înjosească. Și cred că dansul lui David nu poate fi un argument în favoarea dansului din unele biserici. Nu tot ce pretindem că facem în numele Domnului aduce cinste Domnului. Și nu tot ce facem în cinstea Domnului este spre edificarea familiei sau a bisericii.

Mult har!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: