Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Lacrimi cu miros de sarmale


Iată o postare mai veche de care mi-am amintit zilele acestea.

Am vorbit astăzi cu un păstor din ţară care mi-a spus că a stat de vorbă cu credincioşii din biserică să renunţe la masa de după înmormântare. Se pare că acest subiect era să pornească o a doua revoluţie în satul respectiv. Mare vâlvă, mare tevatură. Cum adică? Să nu mai fie masă după mort? Nuuuu se poate aşa ceva!

L-am întreabat curios: “Şi? Şi cum a rămas până la urmă?” Răspunsul păstorului a venit: “Păi, a rămas tot cum au vrut ei. Cu masă la mort.”

Aşa că după ce am auzit de această tărăşenie, mi-am adus aminte de unul din ofurile mele din slujirea pastorală: POMENILE POCĂIŢILOR! Ooo, scuzaţi-mă vă rog….am uitat că nu sunt pomeni….sunt MESE DE DRAGOSTE!….Mda…! Adică un fel de agape!

Numai că nu ştiu cum se face că ne loveşte aşa duhul de milostenie şi de dragoste pentru tot satul ( sau toată biserica ) numai atunci când ne moare cineva din familie. Aşa ca din senin, ne “plesneşte” dragostea pentru săteni şi vecini. Sunt ferm convins că nu este vorba de o agapă. Nu avem de a face cu o “masă de dragoste”. Este o pomană în toată regula.

Eu nu am auzit ca o familie să stea la uşa bisericii, într-o duminică obişnuită şi să invite pe toţi la căminul cultural, acolo unde, ei au pregătit o masă pentru toată lumea. De ce? Aşa din dragoste. Este doar o masă din dragoste. “Vă rog să nu ne refuzaţi. O facem din dragoste pentru Domnul şi pentru voi. Ne-a binecuvântat Domnul şi vrem să dăm şi altora din ce El ne-a oferit. Este o agapă. Toată lumea este invitată.” Aţi auzit voi aşa ceva? Eu încă nu.

Ne uităm cu toţi la familia “în suferinţă” şi le plângem de milă, îi vedem cum bocesc şi se tânguiesc după cel ce le-a fost drag şi apropiat, iar apoi după 2 ore ne aşezăm cuminţi la masă şi aşteptăm ca aceleaşi persoane cu ochii roşi de plâns să ne servească masa. Pentru mine este o situaţie de-a dreptul ciudată.

Poate ar trebui să fie invers. Noi, cei care nu am păţit nimic, ar trebui să facem o listă şi să ne programăm să facem mâncare pentru familia “greu încercată” pentru următoarele 2 săptămâni. Să le luăm de-o grijă. De ce? Cum de ce? Din dragoste pentru ei. O masă de dragoste oferită unei familii îndoliate. Nu vi se pare mai normal şi mai creştineşte?

Să nu mai vorbesc de aspectul igienic pe care îl consider acum secundar, dar pentru unii foarte important. Uneori mirosul de sarmale şi ciorbă se combină cu mirosul de formol şi garoafe. Iertaţi-mă, dar asta e o combinaţie “mortală”. Şi chiar că nu mai vreau să amintesc şi de serile din priveghi unde ai impresia că cei prezenţi atunci au descoperit gogoaşa, cozonacul şi sucul. Şi astea toate sunt servite în jurul “repauzatului” galben-vineţiu.

Tot nu înţeleg care sunt motivaţiile pentru care credincioşii evanghelici continuă să ofere “mese de dragoste” după înmormântare? Ce fel de texte biblice aduc ca şi argument? Care sunt explicaţiile acestor “agape de pomană”?

Înţeleg că sunt rude venite de la sute de kilometri care trebuiesc să mănânce. Şi poate vreun predicator care a fost invitat de undeva de departe special să predice. Este o masă între rude care s-au întâlnit cu prilejul înmormântării. Ce caută vecinul care stă la două case depărtare? Nu înţeleg.

Iată câteva argumente pe care eu le-am întâlnit:

– Gura lumii. Ce o zice lumea dacă nu dau masă? ( Ce o să zică? Că suntem diferiţi de ei! Şi asta e greşit? )

– O să creadă lumea că sunt sărac. ( Şi contează ce crede lumea? Nu contează oare mai mult ce crede Dumnezeu? )

– Vrem să fim o mărturie pentru cei nepocăiţi. (Cum? Făcând ce fac şi ei? Atunci hai să facem tot ce fac ei la înmormântare. Să repetăm aceste mese la 40 de zile şi în fiecare an timp de 7 ani. Să avem colivă şi vin. Mere şi covrig. Batiste şi lumânări. Icoană pe pieptul mortului. În loc de “pace” am putea spune “bogdaproste”. Dacă am face aşa am fi o mai bună mărturie pentru ei? :(

Anunțuri

Single Post Navigation

9 thoughts on “Lacrimi cu miros de sarmale

  1. Cand locuiam la Vatra Dornei era si mai si . Prima data era pomana si dupa aceea urma slujba preotilor. Erau alcoolul , lacrimile si mortul !Cred ca pozitia exprimata de tine este una echilibrata si merita practicata de credinciosii evanghelici .Domnul sa te binecuvanteze !

  2. David Cristian on said:

    Frate drag comentariul tau ma scuturat cam tare. Venit proaspat in lucrare, am fost tot la inmormantari prin alte locuri si nu in biserica pe care o slujesc. Dar e adevarat ca am ramas la masa. Tot la fel de adevarat este ca puteam sa plec.
    Ma voi gandi serios, si voi lua o hotarare care o vreme ma va face tare nepopular. Dar schimbarea trebuie sa inceapa de undeva.

    Cu drag Cristian

  3. Moartea unui om nu este un prilej de a minca si a bea . Pomana de sufletul mortului este idolatrie curata , un lucru jertfit idolului .

  4. felicitari pentru blog e interesant.am sa mai trec pe aici

  5. ambasadorul on said:

    Frate Cristian,

    în primul rând, bine ai venit.
    NU știu dacă oamenii se vor schimba din aceste „apucături” adânc înrădăcinate în viețile lor, dar eu în fața cugetului meu și a Cuvântului am decis să nu particip la mesele de la morți. Pentru o vreme nu vei fi foarte popular, dar se vor obișnui cu decizia asta în scurt timp după ce vor încerca tot felul de motivații și explicații.
    Mult har!

  6. ambasadorul on said:

    curier de fotbal,

    bine ați venit.
    mulțumesc și vă mai aștept!

  7. ambasadorul on said:

    wes,

    chiar așa? Și asta la evanghelici?

  8. ambasadorul on said:

    Remus,

    cred că oricum am eticheta acea masă, ea tot pomană rămâne în contextul nostru ortodox.

  9. Iosif Lupu on said:

    da ai perfecta dreptate! Mai un pic jucam septica si spunem bancuri ….trist ca se intampla si mult inu inteleg ceea ce fac dar totusi daca spunem clar si raspicat celor de acolo prezenti (unii vin neinvitati) ca acea masa nu este pomana si nu este in numele mortului si ca am intelntionat sa fie pt rudele venite de departe putem salva situatia…insa majoritatea situatiilor nu au o explicatie…aveti perfecta dreptate….

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: