Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “ianuarie 12, 2010”

Despre subvențiile de la stat


Fratele Vasile Taloș are ceva de spus și ar fi bine de luat în seamă.

Iată doar un fragment pe care chiar nu aș vrea să-l ratați:

La solicitarea Secretariatului de Stat pentru Culte de a-si defini pozitia in problema subventiilor, Consiliul Uniunii a luat hotararea de a accepta subventii de la stat pentru proiecte sociale si edilitare.  Daca Uniunea Baptista a renuntat la obtinerea deductibilitatii in schimbul subventiilor pentru proiecte sociale si edilitare, atunci, C.U. a actionat in detrimentul intereselor generale ale bisericilor baptiste. S-ar putea ca de subventii sa beneficieze doar cateva biserici, pe criterii subiective si doar pentru o anumita perioada, cat exista interes electoral.  Pe cand, deductibilitatea ar insemna un sprijin pentru toate bisericile, fara discriminare si fara ingerinte sau influente din afara. In comunism, pastorii „cuminti” erau rasplatiti cu dreptul de a calatori si de a studia in strainatate, cu recunoasterea in functii de conducere in cult, cu autorizatii pentru reparatii si constructii, obtinute mai usor, etc. Teama ca in democratie, BANUL va reprezenta instrumentul de control ideologic si de influentare politica, ar putea fi justificata.  Oricum, a porni pe drumul dependentei financiare de stat este mult mai periculos decat lipsa de fonduri financiare.

Exact ce vă spuneam. Subvențiile sunt preferențiale, deductibilitatea este oferită tututor baptiștilor. De aceea, statul a preferat să ne bage pe gât varianta care i se potrivește cel mai bine lui și itnereselor lui.

Moartea de pe sticlă


Am scris câteva rânduri despre pandemia despre care se tot vorbește în mass-media și despre schimbarea de atitudine a românilor față de vaccinarea împotriva virusului.

Antropologul Vintilă Mihăilescu a discutat online cu cititorii. Am pus și eu o întrebare:

Întrebarea nr. 4 Adrian Condrea

Domnule Mihăilescu,

Credeți că această schimbare de atitudine dă la iveală o anumită dependență de televizor? Impresia mea este că tot mai mulți români sunt dependenți de el.
Dacă „s-a spus la TV” atunci trebuie să fie adevărat!

Oare nu devenim tot mai „tembelizați”?
Scuzați-mi expresia!

Vă mulțumesc!

Iată răspunsul:

Vintila Mihailescu

Dependenta de TV este evidenta. Mai mult decit atit insa, asa cum viata pe sticla este mai reala decit viata in realitate, si moartea pe sticla este mai amenintatoare decit moartea vecinului. Iar daca aceasta moarte pe sticla este a unei persoane publice, moartea devine cu adevarat infricosatoare.
Este irationala, dar asta este.

Păcat că lucruri mult mai fascinante trec pe lângă noi neobservate pentru că suntem cu ochii pe sticlă. Nu sesizăm copilul bolnav de lângă noi, vecinul de stradă care trece prin crize, cuplul care este în divorț, bătrânul de la etajul 3 care nu are nimic în casă decât un pat pliant. Mai grav, că nu nu observăm lucrurile palpitante care au loc în apartamentul propriu: băiețelul care a învățat cuvinte noi,  copilul care s-a mai înălțat cu vreo 3 cm, adolescentul care este îndrăgostit, soția care speră și jertfește și soțul care luptă și dăruiește. Nu-i vedem pentru că vrem să știm totul despre ….. Toni Tecuceanu de pe sticlă!

Păcat! Vorba domnului Mihăilescu, moartea nu-i pe sticlă!

Biserica – o pagină web?


Pavel, chemat să fie apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, și fratele Sosten, către Biserica lui Dumnezeu care este în Corint, …

Am spus și scris Duminică că Biserica este lucrarea lui Dumnezeu. Este Dumnezeu Cel care a născut Biserica și din El și prin El toată Biserica crește.

Dar Biserica lui Dumnezeu are și un aspect local. Ea este și în Corint, în Hațeg, în Dorohoi sau Constanța. Există un fel de învățătură și un curent de atitudine care aruncă cu noroi în biserica locală. Cică, biserica locală este compromisă și nu are nici un rost. Organizarea asta cu comitete, păstori, prezbiteri, clădiri, ceremonii și forme sunt doar niște mofturi omenești și firești. Biserica este doar spirituală.

Cred că în spatele unei astfel de atitudini se află, de cele mai multe ori, un duh de mândrie și nesupunere. Nu la întâmplare, inițiatorii unor astfel de atitudini sunt persoane în conflict cu „autoritățile”.

Dar despre un alt trend aș vrea să discutăm. Un trend care este tot mai popular în rândul evanghelicilor: biserica on-line sau biserica virtuală. Ele nu reprezintă doar o plantformă de a asculta predici și muzică. Bisericile virtuale încearcă să imite toate aspectele fizice ale închinării bisericii locale.

“Închinătorii online” pot să aprindă lumânări, pot să scrie un motiv de rugăciune, pot să bată un cui într-o cruce virtuală, pot să se roage cu pastorul „Brad” într-un chat room privat, pot să-și ofere zeciuiala, și să participe la cina Domnului. Se pare că la cină au probleme, pentru că încă nu s-a inventat vinul virtual. Botezul este făcut virtual.  Pastorul bisericii virtuale spune că este suficient să găsești un prieten care să țină loc de mâinile păstorului. Păstorul rostește cuvintele și prietenul tău te botează în jacuzzi personal. Totul se filmează pentru ca să poată vedea toată biserica virtuală acest botez.

Unii spun că nu contează cum te întâlnești, dacă te întâlnești. Nu contează maniera în care ne auzim, dacă ne auzim unii pe alții.

FALS!

Nu uitați că este Biserica lui DUMNEZEU! Și la Dumnezeu contează și mijloacele prin care facem biserică!

Hai să fim atenți la următorul text biblic: Ioan 1:11-14

Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi, plin de har și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.

Dumnezeu nu ne-a atârnat din cer un cablu de internet. Nu ne-a trimis o prezentare power-point sau un video clip, ci Dumnezeu ne-a trimis pe EMANUEL. Un trup, fizic, real și care să fie cu noi!

Întrebări pentru fanii bisericilor on-line:

De ce nu v-ați căsătorit cu o femeie virtuală sau cu un băiat decupat dintr-o revistă?

De ce nu mâncați o pizza virtuală? E mai simplu decât să vă chinuiți în bucătărie?

De ce nu ați vrut un copil virtual și să evitați durerea, frigul sau privirile asistentelor din sala de naștere?

Poftim?

Așa am crezut și eu!

Deci,

nu părăsiți adunarea cum au unii obicei!

Mult har!


Post Navigation

%d blogeri au apreciat: