Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “februarie 5, 2010”

Ce folos?


O poezioară a copilăriei. Vă amintiți cartea cu coperți albastre Osana, Osana de Traian Dorz?

Ce folos de capul tău

dacă umbletul ți-e rău!

Ce folos de cartea ta

dacă crești o haimana.

Fericit și fericit cine crește om cinstit

om cinstit și credincios

cum e voia lui Cristos.

Biserica petrece


Iată aici un excelent articol scris de domnul Andrei Pleșu în Dilema Veche. Iată un fragment.

Un important teolog grec contemporan – Christos Yannaras – are curajul să spună răspicat: „…cred că trăim astăzi realitatea unui stat laic cu totul descreştinat, extra-eclesial. După părera mea, o separaţie certă între Biserică şi Stat este necesară“. Iată o afirmaţie la care ar trebui să reflecteze şi ierarhiile noastre bisericeşti şi cele politice. Acestea din urmă au a decide ce semnal vor să dea eventualilor parteneri din afară. Semnalul unui „izolaţionism liturgic“ inactual, sau cel al unui stat european, care n-are nevoie să-şi idolatrizeze tradiţiile pentru a le păstra vii? Ierarhiile bisericeşti au şi ele de luat hotărîri însemnate. Cîntărirea lor responsabilă ar fi, în acest moment, „poarta cea strîmtă“. Din păcate, la modă este, deocamdată, poarta cea largă, calea minimei rezistenţe: prezenţa festivă, ornamentală, la felurite praznicuri mondene. Biserica petrece!

Povestitorii din biserică


Înainte dar și în timpul evanghelizărilor din bisericile noastre se pune frecvent o întrebare: Cine sunt cântăreții? Ce trupă este invitată? Ce predicator avem în seara asta?

Dar de ce să nu punem și o altă întrebare: Cine sunt povestitorii din seara aceasta?

Povestitori?

Sigur că da! Fiecare credincios trebuie să fie un povestitor. Să spună altora povestea lui. Povestea întâlnirii lui cu Mântuitorul.

La Hațeg vom avea cu ajutorul Domnului o săptămână de evanghelizare în perioada 15 -21 februarie. În fiecare seară vom avea un timp în care copiii Domnului vor „povesti” cum s-au întâlnit ei cu Domnul Isus.

Charles H. Spurgeon a ținut o predică din versetul

Du-te acasă la ai tăi și povestește-le tot ce ți-a făcut Domnul și cum a avut milă de tine. ( Marcu 5:19 )

Iată câteva fragmente din această predică:

Cum trebuie spusă această poveste?

Mai întâi, trebuie să spunem doar adevărul. Nu spuneți mai mult decât știți; nu spuneți experiența lui John Bunyan, atunci când ar trebui să spuneți experiența voastră. …

În al doilea rând, spuneți-o cu umilință. Nu vă impuneți părerile în fața celor care sunt mai bătrâni, și știu mai mult; spuneți-vă povestea cu umilință, nu ca un predicator, nu ex-catedra, ci ca un prieten și ca un fiu.

Apoi, spuneți-o cu stăruință. Șăsați-i să vadă că vă pasă. Nu vorbiți despre religie cu frivolitate; nu  să faceți nici un bine. Nu faceți jocuri de cuvinte; nu citați Scriptura ca pe o glumă; dacă o s-o faceți, puteți vorbi până răgușiți, nu veți face nici un bine, dacă veți oferi altora ocazia să râdă, râzând singuri de cele sfinte.

Și apoi, spuneți-o cu multă evlavie. Nu încercați să vă săuneți oamenilor povestea până nu i-ați spus-o mai întâi lui Dumnezeu.

( din cartea Predici despre Trezire )

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: