Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “februarie 15, 2010”

Prima seară


O seară de pocăință. Sper să fie o săptămână de pocăință.

Fratele Emi Moisa a predicat din Luca 13:1-9 ( Galileeni măcelăriți de Pilat & Pilda smochinului neroditor ).

Câteva gânduri din mesaj:

Pocăința nu-i doar un eveniment. Pocăința poate să fie înnoită.

Ce împiedică pocăința? Gândirea la păcatele altora. Dacă nu mi se întâmplă nimic rău, înțeleg că Dumnezeu este mulțumit de mine.

Trei motive ca să te pocăiești:

1. Porunca lui Dumnezeu. Dumnezeu este impresionat de ascultare. Dumnezeu nu câștigă nimic dacă te pocăiești. Tu câștigi.

2. Pedeapsa lui Dumnezeu. Dumnezeu pedepește păcatul.

3. Răbdarea lui Dumnezeu. „Dacă…”

Continuăm să ne rugăm. Îl slăvesc pe Domnul pentru slujirea tinerilor, pentru mărturia Iuliei și pentru toți cei ce au luptat în rugăciune, fie din bancă, de acasă sau din sala din spatele amvonului. Domnul să ne dea har și răspuns la rugăciuni.

Ne vedem mâine seară cu ajutorul Domnului.

Bacalaureatul alături de Domnul.


Am scris două postări despre examenul meu de bacalaureat. Prima parte aici. Iată ce a urmat:

Am intrat în sală şi am primit fiecare subiectele. Am avut cred că 30 minunte în care am putut să ne pregătim pentru ieşitul la tablă. Primul subiect l-am făcut cum am crezut eu că este bine, al doilea la fel dar nu eram sigur că este bine. La al treilea nici nu înţelegeam ce îmi cere problema să fac. Nu aveam nici o idee despre ce este vorba. Ca să nu dau ciorna goală am făcut cea mai simplă operaţie cu acea matrice care se afla în problemă. Am înmulţit-o cu ea însăşi. Şi gata. Mă gândeam că dacă reuşesc să i-au un 6 este minune!

A fost strigată o tipă pe care toţi o ştiam că este bună la mate. A început să umple tabla cu rezolvări şi explicaţii. A urmat o întrebare fulger. Nu avea nici o legătură cu subiectul fetei. Dar “şefa” insista să răspundă. Îi cerea să enunţe o teoremă. Nu a ştiut. “Şefa” a început să ţipe la ea. Fata a început să plângă. “Şefa” ţipa şi mai tare spunând că nu se lasă impresionată de lacrimile ei. Fata s-a blocat. Și eu! Nu a mai putut răspunde la nici o întrebarea. A picat examenul şi a ieşit afară plângând. Eu eram paralizat. Am vrut să fug acasă pe geam :)

A urmat un băiat. Bun băiat la mate. L-a întrebat “şefa” unde vrea să dea. “La Iaşi”.
A urmat tabla umplută de rezolvări. Şi apoi întrebările suplimentare. Băiatul a ieşit “şifonat” rău de tot şi cu un 6 tras de păr.

Am auzit strigarea. “CONDREA”. Pur şi simplu nu am putut să mă ridic. Nervoasă, “şefa” a strigat încă odată: “Am zis Condrea”.
M-am ridicat cu greu şi m-am îndreptat spre tablă. I-am spus de la început că la al treilea punct nu am ştiut ce să fac. Mi-a spus: “lasă că ajungem acolo imediat”.
M-am întors spre tablă să încep rezolvarea primului punct. Aveam ciorna în mână. “Şefa” m-a oprit. Sângele mi-a îngheţat. “Te rog să-mi spui care este rezultatul final al rezolvării” au fost cuvintele “şefei”. Am crezut că este o capcană. Văzându-mi ezitarea, “Şefa” mi-a explicat că dacă rezolvarea este bună atunci şi rezultatul final este bun. Aşa că aşteaptă să audă rezultatul final. I-am spus. Era bun.
“Treci la al doilea punct”.
Am vrut să scriu pe tablă, dar m-a oprit. “Spune-mi rezultatul final, măi băiete.” I-am spus repede rezultatul. Era bun.
“Ce nu ai ştiut la al treilea.
Să-ţi văd ciorna.” I-am arătat ciorna. “Fă pe tablă ce ai făcut pe ciornă”. A durat câteva secunde să fac înmulţirea. M-am uitat la ea ruşinat de cât am reuşit să fac din problemă. “Şefa” s-a uitat la mine şi a spus: “Asta e rezolvarea. Tu ai rezolvat problema fără să ştii”.
Au urmat întrebările. Nu am ştiut nici una. Dar nici nu îmi păsa de asta. Comisia s-a consultat să vadă ce notă merit şi nota a fost 8. Îmi venea să urlu de fericire. Chiar pe “şefa” eram în stare să o iau în braţe. M-am abţinut :)
“Eşti liber”.
Aproape că alergam spre uşă, aşa cum ar alerga un deţinut spre poarta care îl duce la libertate. Când să deschid uşa….am auzit vocea “şefei”: “STAI”. ……….Am înlemnit.
M-am întors spre “şefa” care era încadrată de toată comisia de profesori. Şi “şefa”a glăsuit aşa: “Băiete, comisia ţi-a dat nota 8, dar pentru că ai venit îmbrăcat frumos la bacalaureat, eu îţi ofer un punct în plus. Ai nota 9.”
9 a fost cea mai mare notă din tot liceul dată la matematică în anul acela.
Cum am fost îmbrăcat? Ca de biserică! pantaloni, cămaşă albă, cravată, sacou. În timp ce ceilalţi au venit “relevanţi”. Blugi, tricouri, etc.

A fost mila şi minunea lui Dumnezeu.
Nu uitaţi de lupta în rugăciune cu o noapte înainte. A fost răspunsul lui Dumnezeu la o astfel de rugăciune. Şi răspunsul Lui a fost să intervină cu o minune. De ce minune? Cum vă explicaţi schimbarea de atitudine a “şefei” atunci când am venit eu la rând. Cum vă explicaţi rezultatele finale corecte? Cum vă explicaţi dorința ei de a nu vedea toată rezolvarea, ci doar rezultatul final? Cum vă explicaţi punctul oferit gratis? MINUNEA LUI DUMNEZEU!
Mă rog pentru cei ce dau bacul anul acesta. Mă rog pentru Călin, Lidia și Simina.
Dependenţa de Dumnezeu şi credincioşia de zi cu zi sunt două lucruri care însoţesc minunile lui Dumnezeu.
Dacă l-aţi văzut pe Domnul făcând lucruri minunate în timpul examenelor, deschideţi-vă gura şi povestiţi aceste minuni. Sau scrieţi-le şi vi le voi posta pe blog.
Domnul cu voi!

Când Biserica se roagă


În seara aceasta vom începe cu ajutorul Domnului o săptămână de evanghelizare. Știu că evanghelizarea nu este rezervată doar pentru o săptămână. Dar ca și biserică am pus deoparte această săptămână pentru ca, seară de seară, să predicăm Evanghelia și îi vom ruga fierbinte pe ascultători să se împace cu Dumnezeu.

Ce ar mai trebui să facem ca să culegem rod? Este suficient să predicăm doar? Sunt formațiile muzicale necesare și aproape obligatorii la evanghelizări, că altfel nu vine mai nimeni?

Ce trebuie să mai facem ca să nu fie în zadar tot ce facem?

La mai toate evanghelizările la care am fost invitat, momentele de rugăciune sunt foarte rare și scurte. Sunt doar generice. „Pentru că toate lucurile frumoase se încep cu rugăciune”. „Un frate și o soră” și apoi … să înceapă muzica.

Unde este rugăciunea? Oare pocăința oamenilor nu este lucrarea lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt și Adevărul Cuvântului? Oare nu ar trebui să stăruim în rugăciune mai mult pentru câștigarea sufletelor care se îndreaptă spre pieire eternă?

Când Biserica se roagă, se întâmplă ceva ce mi-aș dori să se întâmple și la Hațeg. Găsesc în Fapte că atunci când biserica s-a rugat pentru Petru care era închis în pușcărie, a avut loc SUPRANATURALUL. S-a întmplat ceva „ieșit din comun”. Un înger a apărut în închisoare iar lanțurile s-au rupt. În mod obișnuit nu se prea întâmplă asta în închisori, așa-i? Dar când biserica se roagă fierbinte, Dumnezeu sparge rutina, apatia și previzibilul. Ce mult mi-aș dori ca în această săptămână, Dumnezeu să fie prezent cu noi! Atâta vreau: prezența LUI în mijlocul nostru! Și fiecare vom spune că aici este „degetul lui Dumnezeu”.

Când biserica se roagă au loc SURPRIZE. Surprize divine. Ne spune Scriptura că Petru a ieșit afară și s-a dus la casa Mariei, unde erau mulți care se rugau. Se RUGAU.

A bătut la ușa care dădea în pridvor; și o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e. A cunoscut glasul lui Petru; și, de bucurie, în loc să deschidă, a alergat înăuntru să dea de veste că Petru stă înaintea porții.

„Ești nebună!”, i-au zis ei.

Atunci când biserica din Hațeg se va ruga, vom fi martori la surprize. Aș vrea să aud următorul dialog în biserică:

– ai auzit că aseară „x” s-a pocăit, s-a predat Domnului?

– nu cred! Ești nebun? Cum să se pocăiască el?

– da, s-a pocăit!

– cred că ți s-a părut. Poate o fi fost îngerul lui.

Dumnezeu poate să topească orice obstacol din fața noastră. Dacă biserica se roagă.

Te rog, stai chiar acum în câteva momente în rugăciune pentru serile de predicare de la Hațeg. În săptămâna aceasta la Hațeg va avea loc o confruntare între calea îngustă și calea cea largă. Roagă-te.

Dacă ești din Hațeg, vino mai devreme cu jumate de oră la biserică și stai în rugăciune. Roagă-te în timpul predicii, fie că ești în bancă sau în cămăruța din spate. Roagă-te după terminarea predicii.

Când biserica se roagă, trebuie pus la intrare următorul anunț:

„Pericol de cutremur!” ( Fapte 4:31 )

Când biserica nu se roagă, trebuie pus un alt anunț:

„Pericol de sforăială”

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: