Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

„Manelizarea” evanghelizărilor – 1


Este perioada evanghelizărilor. Frații de la sat spun că acum este „vara sufletului”. Se înțelege oare că vara este „iarna sufletului”? Sper să nu fie așa.

În perioada aceasta, am harul să călătoresc predicând Evanghelia în diferite biserici. Mari, mici, la sat sau oraș este pentru mine o onoare să-i slujesc pe frații cu predicarea Cuvântului. Este o cinste pe care Domnul mi-o face. Îmi amintesc în timp ce scriu aceste cuvinte de cântarea „În îndurarea Domnului, cum a ajuns, nu știu…” Cred că este o cântare pe care fiecare predicator ar trebui să o fredoneze înainte de a urca la amvon.

Dar altceva vreau să împărtășesc cu voi. Ajung în biserica la care sunt invitat să predic și începând din stradă, unde mi-am parcat mașina, aud muzică. Vorba lui Moise când cobora de pe munte:

…ce aud eu este glasul unor oameni care cântă.

Și asta este bine. Numai că muzica din biserică, de acolo din stadă nu se deosebește nu nimic de muzica de vis-a vis, de la taverna care este deschisă non-stop. Manele. Și într-o parte și în alta. Aaaaa, da, numai când intru în biserică, realizez că este o deosebire: cuvintele. Dar muzica, aceeași.

Scopul acestui post nu este de a intra în detaliile teologice ale subiectului închinării prin cântare. Ci este acela de a trage un semnal de alarmă, că suntem în pericolul de a ne maneliza serviciile divine. Nu o problemă generală, dar este tot mai des întâlnită.  Argumentul cântăreților acestei lumi care au îmbrățișat manelele sub uimirea fanilor, este același argument pe care-l aud la frații din biserică: frate, dar asta le place aici. Asta se cere.

Te afli într-o bisericuță de sat, unde sora și fratele de 80 de ani nu au nici o problemă să se roage și să cânte fără stație, fără microfon și toată lumea îi aude. Dar când intră „trupa” sau „grupul” invitat au nevoie de 15 minute să-și instaleze sculele. O soră dintr-un astfel de grup a făcut o introducere la o cântare spunând că-și dorește ca fiecare cântare să străpungă inimile noastre. Recunosc, cântările au străpuns, dar nu inima ci … timpanele noastre.

Dragii mei cântăreți, folosiți mai des buton pe care scrie „volum”. Gândiți-vă și noi. Lăsați volumul mai încet pentru că bisericile noastre sunt pline de oameni cu un auz foarte fin și sensibil. Sunt obișnuiți cu ascultarea și cu cântarea. Nu-i nevoie de decibeli mulți ca să te faci auzit. Poate pe stadion este mai dificil, dar nu în bisericuțele noastre.  Decibelii sunt însă partea cea mai ușor de rezolvat.

Numai că simt acum că am nevoie de o pauză 🙂

Voi continua subiectul …

Apropo, rugați-vă pentru mine, voi predica în seara aceasta la o evanghelizare. Și am uitat să-l întreb pe fratele păstor ceva foarte important: cine va cântă în seara asta?

Așa că îmi voi lua oricum dopurile de urechi.

Just in case 🙂

Anunțuri

Single Post Navigation

19 thoughts on “„Manelizarea” evanghelizărilor – 1

  1. Ca sa iti placa muzica clasica de pilda, trebuie sa asculti multa muzica clasica…gustul este ceva ce se dezvolta in timp. La inceput copii mici cind incep sa se hraneasca cu mincare solida, au o perioada in care se acomodeaza cu gusturile.

    Acuma, daca toata ziua ascultam un fel de muzica la aparat e de asteptat ca ni s-a dezvoltat gustul pentru muzica care o ascultam…

    Dar asta e ca si cum am pregati o mincare buna dar apa care o folosim pentru ciorba este luata dintr-o balta imputita…degeaba punem tot felul de bunatati in ea…

  2. Tot despre Biserica te invit sa citesti ultimul articol din acest nou blog.
    Iti recomand un nou blog

    awtozero.wordpress.com

    Includeti acest link in blogul tau, sau la cele preferate de tine pentru a citi si studia mai multe despre scrierile si meditatiile biblice ale acestui om al lui Dumnezeu.

    A.W.Tozer (1897-1963) a scris treizeci de cărţi şi este considerat unul dintre cei mai influenţi evanghelişti americani ai secolului XX.
    In timpul vieţii lui de slujire creştină ca pastor, scriitor şi vorbitor la conferinţe, el a atins şi influenţat vieţile multora.

    A avut o viaţă profundă de rugăciune. Se spune despre el că „a petrecut mai mult timp pe genunchi decât la biroul lui”.

    Timp de aproape 50 de ani Tozer a umblat cu Dumnezeu. Deşi e mort, el continuă să vorbească şi azi prin scrierile lui, cu o forţă uimitoare. El ne cheamă să vedem acea lume reală a spiritualului, care se află dincolo de lumea fizică ce ne atrage aşa de uşor; ne cheamă să-I fim plăcuţi lui Dumnezeu şi să uităm mulţimea, să ne închinăm lui Dumnezeu şi să devenim tot mai mult asemenea Lui. Aşa cum a spus cineva despre el, „omul acesta te face să doreşti să-L cunoşti pe Dumnezeu”.

    Multa pace

  3. n
    „Nu iubiti lumea,nici lucrurile din lume.Daca iubeste cineva lumea dragostea Tatalui nu este in el.Caci tot ce este in lume:pofta firii pamantesti,pofta ochilor si laudarosenia vietii,nu este de la Tatal,ci din lume.(1Ioan 15,16)

    „Suflete preacurvare!Nu stiti ca prietenia lumii este vrajmasie cu Dumnezeu?Asa ca cine vrea sa fie prieten cu lumea se face vrajmas cu Dumnezeu?.Credeti ca degeaba vorbeste Scriptura?Duhul pe care L-a pus Dumnezeu sa locuiasca in noi ne vrea cu gelozie pentru Sine.”(Iacov 4:4,5)

    „Pentru ce sa amesteci paiele cu graul?zice Domnul?”(Ieremia 23:28 b)Pacatosii din lume niciodata nu vor putea fi chemati sa iasa din lume de o Biserica in care se promoveaza valorile lumesti de viata sau de divertisment.

  4. Iosif Lupu on said:

    si unde-s manelele? Vorbiram de zgomot, de decibeli , de volum asurzitor si muzica la maxim, dar vorba unui biet batranel dupa o intalnire de partid de pe vremuri cand se preamareau realizarile agricole anuale el intreaba…dar boabili? boabili unde-s…:) manele frate se canta ca voi pastorii in loc sa motivati la o inchinare dinamica la cantari contemporane noi, multi multi dintre voi din pacate tineti captivi pe fratii si surorile batrane in inchinare de ingropaciune si cantari de 100 de ani cu linii melodice cum le stiau ei auzite din gura in gura cand erau copii…stii unde se ajunge…la o slujba monotona care incepe totdeauna cu cantarea nr 1 din cartile de cantari alea vechi…cantata lalait…apoi restul intinse parca intindem aluatul de teitei. Trist dar adevarat…scuze dar imi doresc o inchinare dinamica plina de energie cu volum moderat cu reverenta si pe melodii placute. Dar totusi cum e cu manelele?

  5. „Mai presus de orice cantati spiritual.Aveti ochiul indreptat spre Dumnezeu la fiecare cuvant pe care-l cantati.Cautati sa fiti pe placul lui mai mult decat pe placul vostru sau al vreunei alte creaturi.Pastrati cu strictete sensul cuvintelor cantate SI BAGATI DE SEAMA CA INIMA VOASTRA SA NU FIE FURATA DE MELODIE,ci sa fie OFERITA MEREU LUI DUMNEZEU;astfel cantarea voastra va fi una pe care Domnul o aproba aici si pe care o va rasplati cand va veni pe norii cerului.”(J.Wesley)Poate ar trebui sa ne gandim mai profund la aceste lucruri.

  6. ambasadorul on said:

    sora Rodica,

    aveți dreptate când spuneți că ne place ce am învățat să ne placă.

  7. ambasadorul on said:

    Alexandru,

    mulțumesc.

  8. ambasadorul on said:

    Frate Iosif,

    simt și eu nevoia să întreb „și unde-s manierele?”
    Avem cântări de 100 de ani care sunt dinamice și biblice dar avem și cântări de 1 an care sunt la fel de frumoase și biblice. Mai rămâne să se confirme în timp.
    Cântarea nr. 1 face slujba monotonă?

  9. Frate Iosif,

    Nu va cunosc dar va dau perfecta dreptate in ceea ce spuneti. Sunt 100% de-acord cu opinia dumneavoastra in ceea ce priveste cantarile din bisericile noastre. Parca am fi la mort, si parca am fi fost botezati in zeama de castraveti murati, atit de acri si de apatici suntem in inchinarea din biserici. Nici un pci de bucurie, de pasiune. De fapt daca indrazneste cineva sa se bucure ii oprim ca doar noi sunte „oameni mai sobri” cum spunea „vecinul” patratosul. Nu-mi vine sa cred ca cineva poate sa gandeasca in felul acesta…suntem o natiune sobra deci bisericile noastre trebuie sa fie si ele mai sobre. Doamne ai mila de noi.

    In ce priveste postarea ambasadorului eu partial ii dau si lui dreptate in sensul ca am fost la evanghelizari in care s-a cantat o ora si jumatate si douazeci de minute s-au pastrat si pentru predica. Cred ca e pura nesimtire sa il faci pe un pastor sa isi lase acasa familia, sa il faci sa se pregateasca, sa conduca nu stiu cat prin nu stiu ce hartoape pentru ca apoi sa ii dau 15-20 de minute pentru predica. Si unele formatii chiar ar trebui sa mai mearga la rodaj… si altele chiar merg doar ca sa faca show. Oricum cuvantul cheie e echilibrul. Si scopul ar fi ca atit prin muzica (veche noua nu conteaza) cat si prin predicare sa il glorificam pe Dumnezeu.

    Ambasadorule, vreau sa iti spun ca te citesc de ceva timp si apreciez mult inima de pastor pe care o ai. Se vede ca ai inima pentru oamenii pe care Dumnezeu ti i-a incredintat si ca iti place sa fii aproape de ei. In acelasi timp cred ca scoala de la Oradea si-a pus putin mult amprenta asupra ta in sensul ca te-a facut prea mult dupa „chipul si asemanarea lor.” Imita-l tot mai mult pe Dumnezeu si tot mai putin pe oameni. Fii tu insuti in tot ce faci, Dumnezeu chiar are nevoie de un Ambasador si nu de un al doilea x sau y. (Partea de la sfarsit poti sa o editezi daca doresti. ti-am spus-o ca si pe o impresie personala. Nu o lua ca si pe o critica, este o simpla observatie. Ideea e ca vin cu placere pe blogul tau si se „vede” in tine o inima calda de pastor. Domnul sa te ajute in continuare in tot ceea ce faci.)

  10. Fratilor, dar in ce biserici sunteti dvs, de parca ati fi la mort? Sau nu sunteti inaintea si in prezenta Domnului? Dvs. la mort mergeti la Biserica? Nu ati auzit ca Dumnezeu este Dumnezeul celor vii?

    In plus, viata unei cantari nu sta in intensitatea ritmului. Dar, de obicei oamenii dau vina pe orice altceva, dar nu pe ei.

  11. ambasadorul on said:

    Frate Andrei,

    inima numai Domnul o vede.
    Îmi cereți să fiu eu însumi sau să îl imit pe Dumnezeu? Trebuie să vă hotărâți!

    Cât despre școala care și-a pus amprenta pe mine, este mult mai complicată situația decât ați prezentat-o. Nu uitați că am fost 4 ani la Seminarul din București. Tatăl meu este păstor baptist. Am fost și în Anglia la pregătire teologică. Plus 2 ani de master la Oradea. Și nu uitați cei 12 ani de pastorală la Hațeg.

    Acum, vă întreb … al cui chip și asemănare sunt?

    Nădăjduiesc să mă asemăn tot mai mult cu Mântuitorul meu.
    Mult har!

  12. Ambasador,

    Imi pare rau ca nu ai inteles ce am vrut sa iti spun cand am zis imita-l pe Dumnezeu si fii tu insuti. Nu cred ca sunt doua lucruri care se bat cap in cap. Cred ca am fost creati fiecare cu personaliate, Dumnezeu nu ne-a xeroxat si ne-a facut pe toti la fel nu?

  13. Iosif Lupu on said:

    Draga ambasador,
    cantarea numarul 1 este perfect valabila , e ok, tipicul insa este cel care face diferenta. nu vreau sa fiu aprobat , eu spun doar parerea personala dupa ce am cunoscut personal biserici de tot felul si sesizat si poate sesiza oricine acolo unde este preocupare pt inchinarea prin cantare si unde se neglijeaza acest aspect. E la fel cum si la tine in biserica sunt frati care daca ii pui sa se roage in public parca ai porni casetofonul…aceeasi rugaciune cu aceleasi clisee de zeci de ani si folosite de fiecare data cand se roaga. Da, mai bine (nu)am introduce liturghia si in fiecare duminica am avea o superba slujba de inchinare…nu nu imi dati dreptate nu ma astept, dar ma astept ca pastorii sa isi motiveze corect , devotational si dinamic cu cantari adecvante fiecare slujba de inchinare.

  14. ambasadorul on said:

    Slujba de închinare este motivată de duhul din inima fiecăruia. Dacă veniți la biserică să vă închinați lui Dumnezeu, veți avea parte de o închinare veritabilă. Și dacă întâlniți la biserică încă 100 de persoane motivate de același duh, veți afla că și cântarea 1 adecvată și superbă!

  15. Remus on said:

    Fr. Ambasador ,

    se vede ca faci multa evanghelizare pe la Biserici prin tara si prin diaspora . Pina la urma ce slujba ai de la Dumnezeu , pastor sau evanghelist ? Nu ca as fi impotriva ca se raspindeste evanghelia , insa eu stiu ca pastorul trebuie sa ramana cu turma lui si ca evanghelizare face evanghelistul chemat pentru aceasta .
    Eu nu am gasit in Biblie slujba de pastor evanghelist , ci ori pastor ori evanghelist . Dumneata ce zici ?

  16. ambasadorul on said:

    Frate Remus,

    eu zic să citiți 2 Timotei 4:5.
    Vedeți de asta este bine să fie mai mulți prezbiteri într-o biserică?

  17. Remus on said:

    Fr. Ambasador ,

    nu mi-ati raspuns concret la intrebare . Evanghelist sau pastor ? Timotei era chemat la slujba de evanghelist si nu de pastor .
    Dupa Scriptura prezbiter = pastor , si aceasta slujba este diferita de cea de evanghelist . Prezbiterul si Evanghelistul sint doua persoane cu statute diferite si cu atributii diferite in ce priveste lucrarea lui Dumnezeu . De asemenea si invatatorul are un statut diferit si atributii diferite fata de pastor si evanghelist , cum tot asa nici un director de firma nu poate fi si director si secretar in acelasi timp , deoarece aceste doua functii au atribute diferite .
    Deci cred ca trebuie sa intelegem ca anumite slujbe nu pot fi amestecate intre ele si ca ele sint separate prin specificul fiecarei lucrari .
    Si apoi ca in incheiere , prezbiterii sint destinati pentru privegherea turmei ( adica a bisericii ) sa vegheze asupra mersului Bisericii , sa faca consiliere , sa faca ungere si sa se roage pentru cei bolnavi ca cei bolnavi sa se faca sanatosi . Cei care trebuie sa se ocupe cu raspindirea Evangheliei in mod intensiv pe pamant sint cei chemati la slujba de apostoli si Evanghelisti . Ceilalti ? Fiecare sa stea la locul lui unde l-a pus Dumnezeu .
    Cam asa inteleg eu ca arata invatatura din Biblie .

  18. Draga Remus,

    Da-mi voie sa incerc sa raspund si eu, cu permisiunea gazdei, desigur. In Scripturi sunt prezentate mai multe daruri spirituale pe care Duhul le da celor credinciosi (nu toate…). Dupa Scriptura, ca sa te citez, pastor nu este egal cu prezbiter. Exista prezbiteri care au darul pastoral si unii care au alte daruri. Pastoratul este un dar pe care Duhul il da unora dintre credinciosi pentru pastorirea turmei. La fel, darul de evanghelist nu este dat doar pentru a predica personal Evanghelia, ci pentru a echipa trupul lui Hristos in vederea lucrarii de slujire, in speta cea de evanghelizare. Evanghelizare trebuie sa faca fiecare madular al trupului, asa ca nu vad nici un conflict ca un pastor sa predice la un serviciu dce evanghelizare (eu insumi sunt pastor si am predicat recent la un serviciu de evanghelizare, desi marturisesc ca nu ma simt confortabil cu aceasta denumire, deoarece cred ca toate serviciile trebuie sa fie „de evanghelizare”).

    In ce priveste subiectul inceput de Ambasador, vreau sa spun ca si mie mi-au suferit timpanele pe la unele servicii divine, adevarat ca mai ales prin America, in situatii in care instrumentele cantau atat de tare incat nu te auzeai pe tine insuti cantand, asa ca la un mement dat trebuia sa renunti. Stateai si ascultai. Problema eu nu o vad in stilul de muzica practicat, cred ca este loc in inchinarea bisericii pentru majoritatea stilurilor de muzica actuale (nu toate…). Mai mult, cred ca biserica nu este chemata sa cante, ci sa se inchine prin cantare. Daca nu isi atinge scopul de a-i aduce pe oameni in adorare ianintea lui Dumnezeu, muzica nu-si are locul in biserica.

    Cu drag,

    un Ratzoi

  19. Remus on said:

    Stimate frate ,

    ba , eu cred ca nu toate serviciile din Biserica ar trebui sa fie de evanghelizare , ci si de invatatura atunci cind adunarea este plina de frati . Consider ca din acest motiv cei mai multi frati din adunare duc lipsa de invatatura asupra unor lucruri din Scriptura , asta fiind valabil pentru toate adunarile evanghelice .
    Imi mentin pozitia vizavi de cele afirmate , datorita faptului ca , Scriptura le enumera individual pe cele despre care am vorbit si ca atare ele sint trei slujbe diferite intre ele , mai putin cea a Apostolului care bineinteles face intodeauna si evanghelizare .
    Subiectul evanghelizare eu l-am identificat cu forma de evanghelizare intensiva si in masa si nu cu slujba obisnuita din Biserica , ceea ce este diferit ca un pastor predica odata la o adunare . Insa bineinteles ca Evanghelizare intensiva se face si in adunare , la perioadele de evanghelizare .
    Discutia se referea la slujba de ” evanghelist ” , care este diferita de faptul ca fiecare trebuie sa marturiseasca ( evanghelizeze = marturiseasca , fiecare credincios in parte ) pe Domnul celorlalti oameni .
    In ce priveste pozitia ” prezbiter = pastor ” , imi mentin deasemenea pozitia , datorita faptului ca acesta interpretare ca prezbiterul este diferit de pastor isi are radacina de doar cinteva sute de ani in urma , insa Biserica primara era mult diferita de cea de astazi in multe aspecte .
    Pastorirea turmei lui Hristos , ramane in forma stabilita de Dumnezeu in forma in care era condus poporul lui Dumnezeu in Vechiul Testament , prin sinedriu , sau sobor de preoti , in Noul Testament fiind denumita ” ceata prezbiterilor sau a pastorilor ” echivalent ” comitetul Bisericii de azi ” , insa fara ca cineva anume din comitet sa fie deasupra tuturor .
    Invatatura Biblica Nou Testamentala pentru a pastori turma lui Dumnezeu , este aceea de ” comitet de prezbiteri ” in care toti cei alesi mai mari peste adunare au drept de veto .
    Marele Preot din Vechiul Testament , avea slujba de a reprezenta poporul inaintea lui Dumnezeu pentru diferite cauze , insa el nu avea dreptul de veto in adunare ci , deciziile erau luate de multimea preotilor care formau Soborul , bineinteles si cu Marele Preot.
    Un lucru interesant in aceasta directie este afirmatia Domnului Isus din Matei 5:22 despre cel care face ” prost ” pe fratele sau , ca acel om va cadea sub pedeapsa ” SOBORULUI ” , si nu a deciziei Marelui Preot .
    Un exemplu elocvent in acesta directie este deasemenea pasajul din Matei care vorbeste despre cererea mamei fiilor lui Zebedei , in care Domnul Isus descurajeaza , dorinta de inaltare pe locul 1 si pe cea de a fi cel mai mare . Acelasi lucru se gaseste si in textul din Luca 9 , in care deasemenea Domnul Isus descurajeaza dorinta de a fi cel mai mare si o descalifica total , gind care le venea din inima ucenicilor si care nu era de la Dumnezeu Tatal . Domnul cunoscindu-le gindul inimii , i-a indrumat in directia cealalta , ca fiecare din ei sa se gindeasca sa fie cel mai mic si atunci el va fi privit ca mare inaintea lui Dumnezeu .

    In ce priveste subiectul cu muzica sint de aceeasi parere cu dvs. In rest , Dumnezeu sa ne lumineze pe fiecare in parte ca sa intelegem invatatura din Scriptura dupa Lui , ca sa nu cadem in pacat de minciuna .

    Sanatate .

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: