Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “martie 7, 2010”

„Manelizarea” serviciilor divine.


Din nou în seara aceasta voi fi invitat să predic la un serviciu de evanghelizare. Am spus în cealaltă postare că îmi este teamă să mă mai așez lângă ori ce seamănă a boxe și monitoare. Se pare că unele grupuri de cântăreți cred că a cântă tare înseamnă și cântat „cu har”.

Prin „manelizarea evanghelizărilor” nu mă refer doar la decibelii emanați. Mă refer și la PERSONAJELE care cântă în fața bisericii. Nu mă opresc acum asupra felului în care înțeleg unii dintre cântători să-și facă intrarea în biserică. După vreo 15 minute de întârziere intră agățați de cabluri, stative, microfoane, boxe, laptop-uri, CD-uri și prize. În astfel de momente mă apucă un dor după penele de curent din timpul lui Ceaușescu 🙂 Pene de curent în fiecare duminică. Vă amintiți? Lămpile de gaz, gata pregătite atârnate de tavan și orga cu pedale? Multe trupe și grupulețe ar dispărea instantaneu de pe scena evanghelică. Fără curent, mixer și playback sunt kaput.

Dar nu despre asta acum. Ci despre CÂTE persoane cântă în bisericile noastre? Una, două, trei, zece? Nu sunt anti solo sau duet, dar sunt anti divertisment. Când mergi la concert, trupa face show-ul pentru satisfacerea mulțimii. Soliștii – profesioniști sunt cei care ne uimesc și plecăm de acolo entuziasmați. Manelistul vine, prestează, și toți ceilalți sunt fericiți.

La biserică TREBUIE să fie altfel. Muzica în biserică există pentru a ne ajuta să cântăm. Fiecare mădular este chemat să-l laude pe Domnul cu cântarea. Asta înseamnă că venim fiecare la biserică cu dorința să cântăm. Din păcate, tot mai puțini vor să cânte. De ce? Pentru că i-am învățat să consume, să asculte, să privească, să se bucure de „trupele și grupurile de închinare”. Când nu le mai avem, abia mai cântăm două cântări. Dar cu condiția să fie scurte 😦

Cel mai important instrument din biserică este … biserica! Sunt frații, surorile, tinerii prezenți la biserică. Încă mai aștept „trupa de închinare” care să vină în fața bisericii și să spună: ” suntem aici pentru a vă ajuta să cântați laudă Domnului. Am ales cântările cunoscute, instrumentele potrivite, un volum decent, pentru ca vocile copiilor lui Dumnezeu să fie auzite și în primul plan.” Când o astfel de închinare?

Nu-i nimic mai frumos decât ca fără nici un ritm, tobă sau chitară, o biserică întreagă să cânte din toată inima laudă Mântuitorului și Domnului ei: Isus Cristos.

Lasați biserica să cânte.

Încurajați-o să înalțe laude Domnului!

Faceți următorul experiment: opriți toate instrumentele și lăsați vocile celor răscumpărați să se audă în cântare.

Este înălțător.


Post Navigation

%d blogeri au apreciat: