Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

„Manelizarea” serviciilor divine.


Din nou în seara aceasta voi fi invitat să predic la un serviciu de evanghelizare. Am spus în cealaltă postare că îmi este teamă să mă mai așez lângă ori ce seamănă a boxe și monitoare. Se pare că unele grupuri de cântăreți cred că a cântă tare înseamnă și cântat „cu har”.

Prin „manelizarea evanghelizărilor” nu mă refer doar la decibelii emanați. Mă refer și la PERSONAJELE care cântă în fața bisericii. Nu mă opresc acum asupra felului în care înțeleg unii dintre cântători să-și facă intrarea în biserică. După vreo 15 minute de întârziere intră agățați de cabluri, stative, microfoane, boxe, laptop-uri, CD-uri și prize. În astfel de momente mă apucă un dor după penele de curent din timpul lui Ceaușescu 🙂 Pene de curent în fiecare duminică. Vă amintiți? Lămpile de gaz, gata pregătite atârnate de tavan și orga cu pedale? Multe trupe și grupulețe ar dispărea instantaneu de pe scena evanghelică. Fără curent, mixer și playback sunt kaput.

Dar nu despre asta acum. Ci despre CÂTE persoane cântă în bisericile noastre? Una, două, trei, zece? Nu sunt anti solo sau duet, dar sunt anti divertisment. Când mergi la concert, trupa face show-ul pentru satisfacerea mulțimii. Soliștii – profesioniști sunt cei care ne uimesc și plecăm de acolo entuziasmați. Manelistul vine, prestează, și toți ceilalți sunt fericiți.

La biserică TREBUIE să fie altfel. Muzica în biserică există pentru a ne ajuta să cântăm. Fiecare mădular este chemat să-l laude pe Domnul cu cântarea. Asta înseamnă că venim fiecare la biserică cu dorința să cântăm. Din păcate, tot mai puțini vor să cânte. De ce? Pentru că i-am învățat să consume, să asculte, să privească, să se bucure de „trupele și grupurile de închinare”. Când nu le mai avem, abia mai cântăm două cântări. Dar cu condiția să fie scurte 😦

Cel mai important instrument din biserică este … biserica! Sunt frații, surorile, tinerii prezenți la biserică. Încă mai aștept „trupa de închinare” care să vină în fața bisericii și să spună: ” suntem aici pentru a vă ajuta să cântați laudă Domnului. Am ales cântările cunoscute, instrumentele potrivite, un volum decent, pentru ca vocile copiilor lui Dumnezeu să fie auzite și în primul plan.” Când o astfel de închinare?

Nu-i nimic mai frumos decât ca fără nici un ritm, tobă sau chitară, o biserică întreagă să cânte din toată inima laudă Mântuitorului și Domnului ei: Isus Cristos.

Lasați biserica să cânte.

Încurajați-o să înalțe laude Domnului!

Faceți următorul experiment: opriți toate instrumentele și lăsați vocile celor răscumpărați să se audă în cântare.

Este înălțător.


Anunțuri

Single Post Navigation

11 thoughts on “„Manelizarea” serviciilor divine.

  1. NicuMeister on said:

    Interesantă propunerea ta. Eu obişnuiesc să fac ceea ce spui tu. O strofă şi un refren în mijlocul cântării, fără instrumente… câteodată biserica se târăşte şi le auzi foarte greu vocile, altădată e o plăcere să-i urmăreşti cât patos pun în cântare. Cred că liderul are un rol important în închinare şi starea lui spirituală se transmite bisericii. Apoi mai sunt cântările alese. Unele au devenit atât de „rutinate” că nu mai simţi atingerea lor.
    Da am avut parte şi de pene de curent, acum în secolul nostru, dar am pus mâna pe acordion sau chitara si am mers înainte. Instrumentele trebuie să ne ajute să-i aducem Domnului o închinare mai specială, dar aşa cum subliniai şi tu de multe ori devin bariere în calea închinării.
    Nu încurajez playback-ul. Pe vremea lui Ceauşescu am cântat şi la orgă cu pedale, la sfârşitul unei cântări erai epuizat. Simţeai fiecare cântare în muşchii coapselor şi în respiraţia care devenea tot mai sacadată.
    Nu plâng după trecut, mă lupt ca prezentul să fie trăit în prezenţa lui Dumnezeu.

  2. 1. Într-o astfel de postare scurtă nu se pot scrie atît de multe (m-am simțit… manelizat, cu atîtea tobe și chitări axiologice pe capul meu în timp ce citeam). Dacă postarea vrea să și convingă. 🙂

    2. „Muzica în biserică există pentru a ne ajuta să cântăm.” – să nu reducem muzica la o astfel de funcțiune.

    Muzica înseamnă mult mai mult decît (trans)pare în ghetoul evanghelic.

    3. „Venim fiecare la biserică cu dorința să cântăm.” – asta reduce Biserica la… un loc și un timp.

    Nu VENIM la biserică. SÎNTEM biserica.

    Așadar, dacă SÎNTEM biserica, cel puțin din punct de vedere statistic contează mult mai mult ce facem în timpul săptămînii decît în timpul celor 2 (3) plus 2 ore de duminica.

    4. „Nu-i nimic mai frumos decât ca fără nici un ritm, tobă sau chitară, o biserică întreagă să cânte din toată inima laudă Mântuitorului și Domnului ei: Isus Cristos.”

    Cîntarea doar cu vocile, precum cîntarea cu instrumentele, are caracteristicile ei.

    Nu să cîntăm DOAR cu vocile contează, ci dacă cîntarea doar cu vocile reușește să se constituie în… muzică. Sau doar e un fel de… psalmodiere.

    Aș putea scrie mîine 10-20 de postări despre muzica și modul de închinare prin muzică din bisericile evanghelice. Că am zeci de ani de experiență. Dar oare pe cîți interesează?

    Precum subordonează ideologic poezia (aici se regăsește grotesca manelizare) și alte componente artistice, bisericile evanghelice anexează muzica conform intereselor propagandistice.

    Cîți pastori evanghelici știu ce înseamnă muzica, poezia, eseul filosofic, pamfletul religios ș.a.m.d.? Din nefericire, sînt mult mai interesați de programul de duminică decît de educația spiritului lor și a enoriașilor lor.

    A pricepe cît de cît ce muzică este compusă pentru nuntă sau pentru funeralii, pentru sala de concert sau muzică de cameră, pentru creștini sau adresîndu-se lumii seculare…

    Compozițiile muzicale nu sînt realizate doar pornind de la melodie (melodiile melodice sînt potrivite pentru instrumentul care este… biserica), ci avînd în vedere construcția armonică, dezvoltarea contrapunctică, ca să nu mai vorbesc de corelarea atîtor compoziții cu film artistic, documentar, reclamă, știri, desene animate etc.

    Omul contemporan este un om complex. Din păcate, organismele eclesiale fac față tot mai puțin numeroaselor probleme generate de complexitatea omului modern.

    Întoarcerea la simplitate nu înseamnă întoarcerea la simplism. MARE ATENȚIE! Că începe să se umple blogosfera evanghelică de astfel de pătrățoșenii!

    Mai bine să facem efortul să învățăm să identificăm chestiunile caracteristice vremurilor noastre. Și să-i ascultăm mai cu atenție pe cei care se pricep să le expună și să le confrunte logic, ideologic, teologic și teleologic.

    5. Este evident că Scriptura ne îndeamnă să cîntăm cu tot felul de instrumente, cu timpane și cu jocuri, cu instrumente cu coarde și cu cavalul, cu chimvale sunătoare și chimvale zîngănitoare (Ps. 150).

    Dar nu oricine la orice oriunde oricum oricui.

    Omul e o ființă ritualică. Ce păcat că protestanții protestează mai tot timpul și nu mai apucă, ritualic, să transforme momente în EVENIMENTE.

    Nu e de mirare că sînt așa frustrați.

  3. Pingback: Comentariu la: “Manelizarea” serviciilor divine « România Evanghelică

  4. Pingback: Declarația zilei – 7 martie 2010 « România Evanghelică

  5. Am o intrebare, ce legatura are titlul textului acesta cu textul?

  6. om:rau on said:

    Titlul articolului nu are nicio legatura cu continutul. Ati folosit tactica jurnalistului ce se ocupa de mondenitati, ati vrut sa socati prin titulatura articolului…As fi rau, daca as afirma ca ati devenit patetic si ati reusit sa va „manelizati” discursul de pe blog?

  7. Mesajul articolului este extrem de necesar in situatia actuala a Bisericii. Spiritul lumii, infiltrat prin cei ce nu s-au separat, in inima, de lume si de chipul ei, a blocat libertatea de manifestare a Duhului Sfant prin Biserica, asa cum era in forma ei primara.
    E trist sa ai abilitatea de a analiza un mesaj cu ratiunea umana, dar sa nu mai poti „auzi” glasul Domnului care iti vorbeste prin acel mesaj.
    „eseul filosofic, pamfletul religios”, confruntare „logica, ideologica, teologica și teleologica”, ” să transforme momente în EVENIMENTE”…sunt termeni ce izvorasc din hranirea din „pomul cunostintei”…
    „Omul modern”, are disperata nevoie, de nimic mai mult decat sa strige, prin Duhul Sfant: „Trebuie ca El sa creasca, iar eu sa ma micsorez”, si nu va mai fi nimeni „frustrat”!

  8. da, este trist sa nu mai poti auzi glasul Domnului si sa nu mai vezi lucrarea lui Dumnezeu.

  9. Sunt aproape sigur ca muzica din adunari azi este cel mai mare pericol pentru sanatatea Bisericii, chiar inaintea invatatorilor mincinosi. Din nefericire actuala stare indica spre lipsa de viziune si de claritate a liderilor care permit astfel de manifestari in adunarile pe care le conduc.
    Situatia este tragica.

  10. si eu cred ca cel mai inaltator moment din inchinare este atunci cand intreaga biserica canta impreuna, si cand nu se mai aude nici un instrument, nimic pe fundal, doar voci curate; de fiecare data cand traiesc un astfel de moment ma gandesc la cer.

  11. Pingback: O dietă a cântărilor | Ambasadorul

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: