Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Pastorii de la țară


Citesc cartea lui Mark Dever, Nouă semne ale unei biserici sănătoase. O lectură obligatorie pentru orice păstor interesat serios de binele bisericii locale.

Iată câteva idei care mi-au rămas înfipte în minte.

Cu siguranță, nici o biserică nu este perfectă. Dar, slavă Domnului, multe biserici imperfecte sunt sănătoase.

…iar, cele două caracteristici fundamentale ale secularizării din SUA, care pot fi recunoscute cu ușurință, sunt entuziasmul pentru numere și tehnică.

Păstorii de la țară se trudesc în biserici ai căror membrii sunt din ce în ce mai puțini, dar fac această lucrare la chemarea lui Dumnezeu.

Avem nevoie de biserici în care indicatorul cheie al succesului să nu fie dat de rezultatele vizibile, ci de credincioșia față de Cuvânt.

Anunțuri

Single Post Navigation

5 thoughts on “Pastorii de la țară

  1. Credinciosii trebuie sa creasca spiritual, iar aceasta este un proces care dureaza. De acord ca sanatatea intr-o biserica este esentiala. Madularele sanatoase intr-un trup care creste spiritual vor face din acesta unul sanatos. Iar sanatatea trupului nu se masoara in numarul de madulare. In Biserica, diversitatea madularelor tine de slujba fiecaruia, iar nu de cresterea numerica.

    Deci, conteaza ca fiecare madular sa creasca spiritual, iar aceasta Biserica trebuie sa se asigure in primul rand, iar apoi, ca madularele sa fie active si sa-si faca partea in Trup.

    In realitate nu stiu daca-i chiar asa. De obicei oamenii, daca vin, vin obositi la intalniri si asteapta sa fie programe. Dar acestea sa fie neaparat in asa fel incat sa nu-i adoarma. Se platesc bani pentru formatii, predicatori, pastori astfel incat cativa sa faca slujirea tuturor. Si, la Adunarea Generala, nefiind alte subiecte spre dezbatere, mereu in vizor sunt comitetul, pastorul si altii, daca mai sunt care se implica si fac totusi ceva.

  2. carmen on said:

    …rezultatele cred ca le putem observa dupa roada Duhului, credinciosia fata de Cuvant cred cred ca o putem observa tot prin roada Duhului…perfecti nu perfectibili da pana la venirea Lui…Procesul de crestere e individual, fiecare madular, dar si unitar, intreg trupul, care trebuie sa se lase condus de Cap…
    Personal prefer bisericile mai mici unde apropierea imi pare mai mare si toti au mai mult timp de partasie. In bisericile mari te simti de multe ori singur si sunt prea multe activitati in care cei mai multi sunt implicati si se pare ca nu mai ramane timp de partasie. In grupuri mici nu te simti singur toata lumea te cunoaste si vrea sa vorbeasca cu tine…in grupuri mari te poti simti singur si necunoscut..Pe ulitele satului toata lumea se stie si se saluta, in marile orase suntem necunoscuti grabiti….

  3. ambasadorul on said:

    Sora Carmen,

    cred că și bisericile mici sunt atacate de virisul individualist. Când am mers în satul bunicii mele, dacă altădată nu puteai trece prin sat neobservat și neîntrebat al cui ești și unde te duci, de data asta nimeni „nu m-a deranjat nici cu vorba și nici cu privirea”. M-am întristat.
    Același duh dă ches și în bisericuțele noastre.
    Apropo, în satul bunicii a intrat internetul 😦

  4. ambasadorul on said:

    Observații bune, ascultarea credinței. Nu întotdeauna când trupul se extinde este un semn bun, așa-i?
    Îmi este tare frică de tumorile spirituale din Trup!

  5. s-avem pardon, dar apostolii aveau din plin rezultate vizibile. sau din nou acele lucruri erau rezervate doar lor, in dulcele stil…”clasic” ?!

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: