Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the month “aprilie, 2010”

Am auzit noi Evanghelia?


Am crezut această Evanghelie și este vizibilă credința în viața noastră, sau încă ne jucăm cu religia? Mergem la biserică din când în când, atunci când suntem curioși sau ne simțim vinovați și ne slujim, în primul rând, propriile plăceri? Să auzi cu adevărat Evanghelia înseamnă să ți se zguduie din temelii întreaga ființă. Să auzi Evanghelia înseamnă să te schimbi. Ai auzit Evanghelia – nu un cuvânt blând despre bunătatea ta, sau despre faptul că Dumnezeu te acceptă oricum, sau că Isus vrea să fie prietenul tău – ci ai auzit mesajul extraordinar al Bibliei care arată ce a făcut Dumnezeu pentru noi? Nu-i așa că este cea mai bună veste pe care ai auzit-o vreodată? Toate păcatele tale vechi iertate! Începutul unei noi vieți! O relație personală cu Dumnezeu, Creatorul tău, pentru totdeauna! Oare ce altă veste mai bună am putea auzi?

( Mark Dever, Nouă semne ale unei biserici sănătoase, pag.115 )

Cine păzește poarta ochilor?


Am mai fost întrebat dacă folosesc vreun filtru de internet. Da, folosesc.

Laptopul meu este uneori la îndemâna copiilor. Ei nu au voie să-l folosească dar sunt conștient că ispita este acolo. Nu ne permitem să fim naivi sau nepăsători.

Apoi, ispitele și gunoaiele de pe internet nu „bat la ușă”. Chiar și atunci când nu le cauți, ci îți citești liniștit articolul, ele pot să intre obraznic și agresiv și nu fac decât să lase mizerie și murdărie până reușești să le dai afară. De aceea, cred că un filtru te apără de această situație și de probabilitatea de a vedea imagini pe care nu le dorești.

Ce folosesc eu este mai degrabă o monitorizare a internetului. Mac-ul pe care îl folosesc nu mi-a creea „surprize” care să mă agreseze.  Dar, știm că ispita întotdeauna există. Nu suntem imuni la ispită. De aceea, trebuie să fim pregătiți pentru momentul când diavolul va încerca să atace. Programul pe care-l folosesc are ca aliat un partener față de care dau socoteală de tot ce am văzut, deschis și accesat. Orice pagină „dubioasă” va fi raportată acestui partener. Și când soția este acel partener, ai o motivație în plus să stai atent și în alertă de tot ce lași să intre pe poarta ochilor. Este de fapt legământul lui Iov (31:1). Legământ pe care orice băiat și bărbat credincios care îl iubește pe Domnul și își iubește soția, trebuie să-l păstreze.

Încurajez pe băieții și bărbații noștri la acest legământ. Legământul de a nu ne pângări ochii și mintea. Fă tot ce poți și elimină orice cale prin care ispita poate veni. Merită!

Aceste programe nu sunt perfecte. Dar ochii Domnului care stau mereu ațintiți asupra noastră văd TOTUL.

Ai grijă ochișor unde privești !

Mult har!

Domnul cu voi!

Mașina preferată a băieților mei


După cum știți avem doi băieți: unul de 6 ani și celălalt de 3 ani. Pasiunea lor sunt mașinuțele, soldații, caii, Tarzan, puști și polițiști. Chestii de genul ăsta.

Aș vrea să vă povestesc un pic și să vă arăt care a fost pentru Lucas ( 6 ani ) și care este pentru Elisei ( 3 ani ) mașinuța preferată.

Este o mașină primită cadou acum 5 ani în urmă de la fratele păstor Viorel Viționescu și încă este în stare bună de funcționare. Cauciucurile din față trebuie schimbate dar în rest este perfectă. Are culoarea roz și este BIG. Pentru ca să o conduci ai nevoie de energie și de picioare bune. Nu necesită schimbarea bateriilor și nu are nici pedale. Are doar un volan detașabil pe care l-am fixat cu un șurub și o piuliță. Este râvnită de toți băieții care se adună în jurul blocului. A condus-o cu pasiune Lucas câțiva ani și acum e rândul lui Elisei. A fost luată și plimbată peste tot pe unde am călătorit. Am schimbat multe perechi de adidași dar băieții noștri sunt foarte mulțumiți de ea.

În casa noastră este cunoscută ca fiind „mașinuța roz” și tare de folos ne-a mai fost.

Iată cum arată mașinuța roz.

Povestea cu misionarul și ananasul


Florin Pușcas are un articol bun de citit pe VoxPublica despre relația dintre Biserică și Bani.

Un fragment din articol:

A doua zi, misionarii au descoperit în faţa casei tot ananasul furat împreună cu lucrurile personale dispărute. Băştinaşilor le era frică să fure de la Dumnezeu şi au înapoiat tot ceea ce furaseră. Din ziua aceea, nu numai că nu s-a mai furat în trib, dar mesajul misionarilor a început să prindă rădăcini în inimile localnicilor.

Biserica din Covragi ( pentru hațegani )


Clădirea bisericuței din Covragi este aproape gata. Ne apropiem de ziua inaugurării. Ne-am rugat ca și biserică pentru acest proiect și Domnul a fost bun cu noi.

Vineri după-masă dorim să mergem cu toți cei care doresc să investească în această lucrare pentru câteva ore. Este nevoie de curățenie a gemurilor și a parchetului din sală dar și de un pic de ordine și amenajare a curții exterioare.

Plecarea de la biserica la ora 15.30!

Cred că vor fi momente frumoase de părtășie creștină!

Cine răspunde chemării?

Arca lui Noe în Turcia


Potrivit Hotnews, s-a descoperit ( din nou ) arca lui Noe pe muntele Ararat.

Cercetatorii spun ca au recuperat resturi ale unei structuri din lemn descoperite pe Muntele Arafat, iar in urma testarii cu carbon, s-a dovedit ca acestea au o vechime de circa 4.800 de ani, datand din aceeasi perioada in care se presupune ca celebra corabie a lui Noe s-a aflat pe mare.

„Nu este 100% sigur ca e Arca lui Noe, insa noi credem ca poate fi in procent de 99,9% adevarat”, a declarat pentru AFP Yeung Wing-Cheung, un documentarist din Hong Kong, membru al echipei de 15 experti din cadrul Noah’s Ark Ministries International, organizatie internationala dedicata cautarii miticei ambarcatiuni.

Potrivit acestuia, arca era structurata pe mai multe compartimente, unele separate prin grinzi din lemn, unde se crede ca erau gazduite animalele.

Echipa de exploratori evanghelici au exclus totodata posibilitatea ca acolo sa fi fost o asezare umana, intrucat nu au fost descoperite niciodata dovezi ale prezentei umane la altitudini mai mari de 3.500 de metri in zona.

M-a chemat Domnul să fac asta! (3)


John MacArthur jr ne oferă câteva întrebări care pot să ne ajute:

  1. Recunosc și alții darurile și abilitățile mele de păstor?
  2. M-au invitat ei să slujesc ca și pastor?
  3. Sunt invitat să comunic adevărurile lui Dumnezeu prin învățătură și predicare?
  4. Există credincioși care să mă încurajeze să intru în lucrarea de păstorire?

Iată că o altă întrebare pe care trebuie să mi-o pun înainte de a intra în slujirea de păstorire, este și dacă am abilitățile pentru această slujbă?

Care credeți că sunt darurile și abilitățile de care un păstor are musai nevoie?

Maidanezii noştri de toate zilele


Am observat că sunt mari dezbateri la televizor despre maidanezi. Asta e cea mai mare problemă a noastră acum? Domnul Vadim Tudor este un bun avocat la caţeilor fără stăpân.

Acum doi ani am scris despre maidanezii noştri locali şi în seara asta întorcându-mă cu Elisei pe jos acasă,  i-am întâlnit pe nepoţii caninilor despre care am scris în 2008. În acelaşi locuri cu aceleaşi apucături.

Mă întreb de ce nu ne agităm din cauza crimelor asupra pruncilor din maternităţile româneşti?  Nici o lacrimă pentru ei. Le vărsăm însă pentru dulăii jegoşi din cartierele noastre.

De la bun început vreau să declar că iubesc animalele. Am avut un pechinez pe vremea când locuiam la etajul 4 în Constanţa. Într-o zi de duminică, a ieşit afară şi nu s-a mai întors. M-am dus la biserică în ziua aceea şi m-am rugat să se întoarcă. Aveam vreo 6 ani. Nu s-a mai întors. Am fost trist iar mama foarte bucuroasă :)

Dar astăzi am o mică problemă. Aceşti dulăi de pe lângă blocuri sunt din ce în ce mai mulţi şi din ce în ce mai periculoşi. Din câte citesc câinii fără stăpân fac tot mai multe victime în România.

Numai în Bucureşti, în fiecare zi ajung la spital cam 30 de oameni care au fost muşcaţi de câinii comunitari şi solicită tratament antirabic. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât uneori se întâmplă ca oamenii să nu mai scape vii din colţii maidanezilor furioşi şi înfometaţi.

O fetiţă de şase ani a fost sfârtecată de o haită de câini. Fetiţa se juca pe maidanul din faţa casei, când a fost atacată de câini. Poliţiştii au găsit copilul mort, la câteva sute de metri de casă. Fetiţa avea faţa desfigurată şi o parte din scalp era smuls. În mai toată ţara, câinii maidanezi sunt pericol public. Vă amintiţi că acum doi ani, un japonez a fost muşcat de un maidanez, care i-a secţionat o arteră de la picior, iar în urma sângerării, omul a murit.

Acum ceva vreme în urmă pe lângă blocul nostru era o căţeluşă neagră, simpatică care dădea voios din coadă. Peste câteva săptămâni m-am trezit lătrat de aceaşi căţeluşă însoţită acum şi de un căţelandru. Acum familia patrupedelor s-a mărit şi cred că au venit şi rudele în vizită.

Ştiu că o dată au venit hingherii “să-i ridice” şi s-au lovit de compasiunea unor vecini. S-au găsit mereu locatari înamoraţi de corciturile blănoase. Astfel, descendenţii lui Rex pe tărâmul oraşului nostru se bucură de imunitate.

Nu ştiu care ar fi soluţia pentru aceste animale. Nu pot accepta ideea că printre aceste haite de câine ar trebui să îmi las copii să se joace. Şi să zicem că ziua, reuşeşti să scapi de ei şi să te stecori fără nici o problemă. Dar vine noaptea! Ooo, şi ce serenade. Aceştia sunt nişte gardieni ai insomniilor albastre. Dacă nu credeţi, întrebaţi-o pe Cora :)

Dar ce spune Biblia despre câini?

Nu vorbeşte foarte frumos despre “cel mai bun prieten al omului”. Iată câteva exemple:

David nu a locuit prin cartierele noastre dar ştia el ceva când spunea în Ps.22:

ca nişte câini mă înconjoară…scapă-mi sufletul de sabie şi viaţa din ghiarele câinilor.

Goliat este ofensat de atitudinea lui David.

sunt câine de vii la mine cu toiege?

Câinele mai are şi un obicei..cam neinspirat: se tot întoarce la ce a vărsat. 8O

Domnul Isus vorbeşte despre câini atuncâ când ne avertizează:

să nu daţi câinilor lucrurile sfinte…

O altă mare problemă este că nu-i avem doar pe lângă blocuri, ci şi prin biserici :(

Păziţi-vă de câinii aceia;… ( cine or fi hingherii? :)

Nu am nici o problemă cu câinii care au stăpân! Dar cei fără…..se sălbăticesc! La fel ca şi omul!

Ce să facem cu ei? Care ar fi soluţia? Mă întreb dacă primăria are vreun plan cu ei? Eu sper şi mă rog să-i mute undeva la locul lor şi să mă pot plimba cu copiii liniştit fără să-mi umble capul ca la girofar după ei. Şi să poată şi Cora să doarmă fără să audă “vocalizele” lor.

Ar mai fi o soluţie.

Soluţia extrem-orientală!

Adică, bucătăria chinezească. Cârnăciori şi sărmăluţe. Merită încercat. De ce nu? :)

Dacă aveţi vreo soluţie legală sau spirituală, vă rog să mi-o spuneţi şi mie!

Oricum, mă bucur că mai am speranţă. Apocalipsa 22:15 îmi spune că:

Afară sunt câinii….

Bine că în cer nu sunt câini!

UPDATE> iată proiectul legislativ înaitat de prefectul Bucureştiului:

Charles H. Spurgeon


Cel mai important lucru pentru un creștin nu este soarta imperiilor pământești, ci starea regatului ceresc. Ce am eu și cu tine cu soarta cutărui imperiu? Noi suntem slujitorii unui Împărat spiritual, a cărui împărăție nu este din lumea aceasta. Să lăsăm cioburile pământului să se lupte cu alte cioburi, și să se sfărâme cât vor; noi suntem preocupați de Regele Isus și de tronul Său.

M-a chemat Domnul să fac asta! (2)


Atunci când Domnul mă cheamă la o lucrare ( ex: lucrarea de păstorire a unei biserici ), El pune în inima mea o chemare la această lucrare. Această chemare este irezistibilă. Știu că este acolo, o simt în inima mea și nimeni nu mi-o poate lua. Dar nu-i suficient doar atât. Nu pot începe lucrarea bazat fiind doar pe simțământul propriu. Este nevoie de un al doilea test.

Testul confirmării.

Chemarea interioară trebuie să fie confirmată. Confirmarea este de două feluri:

  1. Confirmarea lui Dumnezeu. Dumnezeu oferă celui chemat toate resursele pentru a face această slujbă. Atunci când mă gândesc la confirmarea lui Dumnezeu în lucrare, primul lucru la care mă gândesc este providența lui Dumnezeu. Un om chemat la lucrare poate vedea cum toate lucrurile sunt în așa fel orchestrate încât slujirea este făcută cu bucurie și cu curaj. Apostolul Pavel vorbește despre „o ușă mare și largă deschisă”. Dar, apostolul pune într-un echilibru perfect, oportunitățile în slujire cu împotrivirile. Slujirea nu este întotdeauna însoțită de rezultate pozitive, dar sentimentul confirmării lui Dumnezeu trebuie să fie mereu prezent.
  2. Confirmarea altora. Dacă eu simt că vreau să fiu un al doilea Pavarotii, atunci și cei din jurul meu trebuie să poată confirma aceast sentiment al inimii mele. Fapte 16:1-3a este un text care subliniază foarte clar importanța recunoașterii publice a chemării la lucrare:

În urmă, Pavel s-a dus la Derbe și la Listra. Și iată că acolo era un ucenic, numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase și al unui tată grec. Frații din LIstra și Iconia îl vorbeau de bine. Pavel a vrut să-l ia cu el;

Confirmarea publică a lui Timotei a făcut ca Pavel să dorească un parteneriat cu acest tânăr. Mai târziu, apostolul Pavel îi reamintește lui Timotei despre confirmarea lui publică prin punerea mâinilor ( 1 Tim.4:14 )

Consider ca fiind foarte important câdn ajung la acest moment să caut un sfat înțelept și o consilierre duhovnivească. Proverbe 15:22 spune:

Planurile nu izbutesc, când lipsește o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc când sunt mulți sfetnici.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: