Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Joia Mare: spălarea picioarelor


În unele mănăstiri există obiceiul ca starețul să spele picioarele a doiesprezece persoane din mănăstirea pe care o conduce. Această rânduială deși este prezentă în cărțile de slujbă a bisericii ortodoxe, nu este și obligatorie.

Dacă aș vrea să imit gestul Domnului Isus și să spăl picioarele la 12 membrii din biserica în care slujesc, pe cine aș alege?

Hmmm.

Cred că ar fi bine ca seminariile teologice să ofere diplome înfășurate într-un ștergar!!

Anunțuri

Single Post Navigation

7 thoughts on “Joia Mare: spălarea picioarelor

  1. cornelia on said:

    Ştergarul

    La cina cea de taină, în camera de sus,
    Înconjurat de-apostoli, s-a aşezat Isus,
    Se revărsa din sfeşnic o galbenă lumină,
    Pe azimile calde, pe mielul fără vină.
    Era plăcut prilejul. Şi toate pregătite.
    Dar, vai! Uitase gazda o slugă a trimite,
    Un rob, sau o copilă ca, dup-a vremii lege,
    Cureaua de pe glezne pe rînd să le-o dezlege,
    Să le aline talpa de colbul de pe drum.
    Şi-acum, cei doisprezece, sfielnic oarecum,
    Se întrebau în cuget: cum vor şedea la rugă?
    O, iată-i cum se-ncruntă privind cu tulburare,
    Cînd vasele cu apă, cînd praful pe picioare.

    Şi Duhul îi întreabă cu şoapta lui uşoară :
    -N-ai vrea să-ţi pui tu Petre ştergarul astă seară?
    -Chiar eu? … Nu şade bine. Eu doar sînt mai bătrîn.
    -Dar tu?, Intreabă Duhul acuma pe Andrei.
    -Chiar eu?, Sînt cel din urma la Domnul dintre ei?
    -Dar tu, ce doar ţii punga?. – Eu am făcut de-ajuns,
    Am cumpărat merinde, şi mielul l-am străpuns…
    – Tu, Toma ,nu vrei oare să fii tu cel ce spală?
    – Sînt trist… se luptă-n mine o umbră de-ndoială. . .
    – Dar tu Matei? Tu Filip?…Dar tu Tadeu?… Dar tu?
    Şi-n fiecare cuget răspunsul a fost .. . „nu”!

    Atunci, lăsîndu-şi brîul şi haina-ntr-un ungher,
    S-a ridicat Stăpînul cel coborît din cer.
    Şi-nfăşurînd ştergarul, se aplecă usor,
    Să-şi spele ucenicii, ca rob al tuturor…

    De-atunci, pe apa vremii atîţia ani s-au dus,
    Şi-acum, a cîta oară?, se-aşează iar Isus,
    Prin Duhul, să întrebe pe cei ce-L înconjoară:
    – N-ai vrea sa-ţi pui tu ,Gheorghe ştergarul astă seară?
    – Tu ,soră Mărioara? Tu Mircea? Tu Mihai?
    Frumos va fi o data, acolo sus în rai!
    Dar azi sînt mii de treburi. Necazul greu se curmă,
    Nu vrei în astă lume să fii tu cel din urmă?

    E bun un vas de cinste, dar trebuie şi-un ciob.
    Nu vrei să fii tu ,frate ,al fraţilor tăi rob?
    Sînt răni neîngrijite, sînt mucuri ce se sting,
    Batiste-n care lacrimi în taină se preling.
    Sînt văduve bolnave, bătrîni fără putere,
    Sînt oameni singuratici ,dornici de-o mîngăiere.
    Sînt prunci rămaşi acasă cu-o mamă în spital,
    Sînt suferinzi ce-aşteaptă al cerului semnal.
    Se cere osteneală şi jertfe uneori.
    Şi nopti de priveghere, şi iarăşi muncă-n zori.

    Nu manuind Cuvîntul cînd harul nu ţi-e dat,
    Cat mătura si acul şi rufa de spălat,
    Cat lingura în cratiţi şi roata la fîntînă,
    Ciocanu-n tabla casei şi-n gard la vreo bătrînă,
    Să stai la veghe noaptea la cîte-un căpătîi,
    Să-ntorci cu greu bolnavul, să rabzi şi să mîngîi,
    Să-l scoţi apoi la soare şi să-i alini amarul,
    Nu vrei cu mine frate să-ţi înfăşori ştergarul?
    Chiar eu?. .. Nu şade bine. Eu doar sînt mai bătrîn
    Chiar eu? Eu sînt prea tînar. Eu stau lîngă Stăpîn…
    Chiar eu? … Chiar eu? Acelaşi şi-acelaşi trist răspuns.

    Şi-atunci, lăsînd să-i cadă cununa Lui şi haina,
    Iubirii fără margini ,trăindu-i iarăşi taina,
    Încet, a cîta oară? s-a ridicat Isus,
    Şi plin de-atîtea gînduri, ştergarul iar şi-a pus,
    Şi-aşa cum o mlădiţa se-ndoaie lîngă trunchi,
    Stăpînul omenirii se-apleacă în genunchi.
    La jugul fără slavă, Isus din nou se-njugă,
    El, Impăratul vieţii, din nou e rob şi slugă.
    Veniţi leproşi ai lumii, murdari de-a ei ţărînă!
    Isus vă spală iarăşi cu propria Lui mînă!
    Veniţi voi ce-n păcate nădejdea vi se frînge!
    Isus vă spală astăzi cu propriul Său Sange.

    Voi fraţi, goniţi mîndria, visările şi somnul!
    Luati cu drag ştergarul alăturea de Domnul!
    Dar, să nu uite nimeni cuvîntul ce nu moare :
    Acel ce-i rob acuma, în Cer e cel mai mare!

    C. Ioanid

  2. Excelentă reflecție!

    Am citit despre cele… 24 de picioare de spălat azi dimineață în Jurnal Bihorean.

    http://www.bihon.ro/stiri/oradea-bihor/articol/episcopii-spala-picioarele-credinciosilor/cn/news-20100401-09302673

  3. Pingback: Evanghelici în Top 100 WP (02.04.2010) « România Evanghelică

  4. Nu stiu daca se poate da o astfel de diploma. Cred ca este imposibil pentru un seminar sa aiba o asemenea pretentie. Sau poate tocmai aceasta era si ideea articolului…

    Smerirea de sine… numai iubirea din Dumnezeu poate apleca un om atat de mult, incat sa slujeasca cu adevarat, asa, precum Cristos.

  5. ambasadorul on said:

    Un ștergar atârnat în biroul fiecărui păstor, așa doar ca reminder, nu ar strica!

  6. Pingback: 10 postări în Top 100 WP (03.04.2010) « România Evanghelică

  7. ce frumoasa idee! superb!

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: