Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Știu ce o să se facă Lucas când o să fie mare


Am plecat împreună cu Lucas în curtea bisericii. Slavă Domnului, avem la Hațeg o curte mare, teren de fotbal & volei, groapă de nisip și o parcare mare și ideală pentru mersul cu bicicleta atunci când nu sunt mașini parcate. După câteva minute, Cora mă sună să-mi spună că s-a trezit și Elisei și dacă pot să vin să-l iau și pe el în curte. Sigur. Cobor la Lucas care se juca liniștit în groapa de nisip cu jucăriile. Îi spun să mă aștepte câteva minute până mă întorc. Mă întorc cu Elisei, dar Lucas … nicăieri. Bicicleta acolo, dar el nu. Mă apuc cu Elisei și-l strigăm prin jurul bisericii Mă duc la grădiniță, nimeni. Ies afară și alertez pe toți băieții care jucau fotbal. Meciul se oprește și ne apucăm toți de căutat. Dau telefoane. Nimic. Elisei începe să mă streseze cu întrebarea: Unde-i Ucas? Unde-i Ucas? Aș vrea să știu, mă gândesc fără să-i răspund. Într-un final îl găsesc. Unde?

Exact unde m-au găsit și pe mine când eram de vârsta lui. Eram la Tătărășeni, satul bunicilor. Grădina bunicii dădea direct în iaz. Iaz în care s-a înecat unul din frații lui tata la 6 ani. Atunci bunica s-a îmbolnăvit de inimă și bunicul de leucemie. Dispărusem și eu, așa dintr-o dată, din curte. M-au căutat prin grădină, prin coteț, prin șură, prin pod, peste tot. Și m-au găsit, unde l-am găsit și eu pe Lucas.

În biserică.

Frumos, așa-i? Ne putem lăuda că am fost „obraznici” ca și Domnul Isus 🙂

Nu l-am certat prea tare, cum nici ei nu m-au certat pe mine. Doar i-am spus să nu mai plece fără să știm unde este. Numai că locul din biserică unde m-au găsit pe mine este diferit de locul în care l-am găsit pe Lucas. Pe mine m-au găsit la amvon, unde mă „jucam” de-a predicatorul. Și am devenit predicator și nu vreau să mă mai joc cu slujba asta.

Pe Lucas l-am găsit la orgă.

Cred că o să facem echipă bună 🙂

Anunțuri

Single Post Navigation

2 thoughts on “Știu ce o să se facă Lucas când o să fie mare

  1. Mi-a placut tare, tare mult relatarea. Ma gandesc ca ca deseori afirmam ca ne ingrijim fara sa ne ingrijoram, ne rugam cu sincritate ca Domnul sa-i pazeasca pe copii nostrii , si credem in acele clipe cu sinceritate acest lucru pana in clipa cand vine prima incercare si ne ingrijoram , unde e copilul, de ce nu vine inca acasa, de ce i s-a intamplat cutare lucru sau cutare. Cum se zice ;Teoria ca teorie dar practica e grea. Dintre toate meseriile cea de parinte e cea mai grea si dificila deoarce implicarea emotionala e extrem de puternica. Domnul Isus sa ne de pricepere si incredere in El sa educam si crestem aceste daruri minunate ale lui Dumnezeu cu credinta in calauzirea, grija si dragostea Sa.

  2. ce simpatic.. da o mica mare diferenta intre amvon si orga, dar fiecare cu partea lui, nu? sa vedem dc se va concretiza si in cazul lui ‘slujba’ 🙂 poate e vreo mostenire cu pataniile astea din copilarie.. se repeta din tata in fiu.. 😉

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: