Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

M-a chemat Domnul să fac asta! ( 1 )


De câte ori ați auzit această afirmație? Unii o pot folosi ca și „imunitate parlamentară”. Și nu este! Și cel chemat de Domnul la o anumită lucrare este pasibil de greșeli și falimente. Alții, cred că această „formulă” este un fel de permis de a face ce vor ei! Și nu este! Când Domnul ne cheamă să facem ceva, ne cheamă să facem ce vrea El, când vrea El, cum vrea El, cât vrea El și cui vrea El!

Ce este până la urmă chemarea Domnului?

Cred că Dumnezeu ne-a chemat pe fiecare credincios să lucrăm ceva! Este chemarea generală a Domnului de a evangheliza, de a spune și altora despre El, de a dărui Domnului și Împărăției Lui din timpul și energia noastră. Dar unii dintre noi, primesc o chemare specială. Domnul ne cheamă să spunem și să învățăm pe alții Cuvântul într-un mod special. Ne cheamă să dăruim 100% din timpul nostru și energia noastră Domnului și poporului Lui. Mă uit la mine și îmi amintesc foarte clar cum Domnul a început să lucreze în viața mea și să mă cheme la lucrare. Totul a început cu mersul la biserică de când eram mic. Eram de vreo 6, 7 ani și stăteam în bancă în biserică Duminica seară și doream un singur lucru: să se termine biserica ( asta e o dorință a multora și astăzi ) și să ajung la amvon! Era o împlinire sufletească să fiu la amvon în timp ce mai sunt încă persoane în biserică. Atunci era o joacă, acum știu că era doar „încălzirea”. În timpul săptămânii, tata și mama mă anunțau că se duc până în oraș să facă ceva cumpărături. Bucuria mea! Avem încă o dată prilejul să mă juca „de-a biserica”. Imediat după ce auzeam cheia în broasca ușii, așezam biserica. Mai precis, amvonul 🙂 Puneam trei scaune unul lângă altul în fața oglinzii. Lângă „amvon” așezam „corul” bisericii. Adică, un casetofon cu o casetă înregistrată cu corul bisericii din Constanța. La vremea aceea un cor care cânta superb. Mă ridicam și pentru că eram singurul la amvon în duminica aceea, trebuia să conduc eu tot programul 🙂 Făceam introducerea, salutam musafirii, conduceam rugăciunea și apoi invitam „corul bisericii să-L laude pe Domnul cu o cântare”. Mă puneam jos și apăsam butonul „play”. Stăteam liniștit până ce cântarea se termina. Și apoi continuam cu un scurt mesaj și apoi din nou, corul. Și apoi din nou corul. Avem un cor foarte activ 🙂

Am crescut mai mare și ca adolescent am ajuns în bisericuța din Dorohoi unde frații mă puneau să spun o poezie fără să mă mai întrebe dacă am. Se știa „din oficiu” că Adi Condrea are o poezie în fiecare duminică. Era dorința mea și singura posibilitate să pot sluji ceva în biserică. Apoi, după botez am putut lua cuvântul și la studiul biblic sau am fost invitat să merg la amvon pentru scurte intervenții la programul tinerilor. Într-o zi, unul din păstorii prezenți ( și nu era tata sau unchiul ) m-a întrebat dacă nu m-am gândit să merg la seminar. I-am răspuns rapid că nu! De ce? Pentru că eu știam demult unde vreau să merg: Iași! Să mă fac inginer. Tocmai asta era și ideea pentru care am făcut Liceul electro-tehnic. Dar, am observat că după poeziile citite în biserică, după scurtele intervenții de la studiul biblic, de fiecare dată aproape, veneau la sfârșit frați prezbiteri sau persoane din biserică și îmi aduceam cuvintele de încurajare. De cele mai multe ori chiar că aveam nevoie. Așa că, am început ușor, ușor să i-au în considerare toate aceste „îndemnuri” de a mă gândi la slujire, la seminar, la predicare într-un mod serios. Am început să mă rog mai specific. Dar, dorința de a deveni inginer nu a dispărut. Am continuat însă să spun poezii și să slujesc oriunde aveam ocazia.

Cred că aș putea trage acum câteva concluzii:

1) Chemarea specială a lui Dumnezeu pentru cineva la slujire, la păstorire, vine în multe forme și diverse variante. Felul cum Dumnezeu m-a chemat pe mine este diferit de felul cum Dumnezeu te poate chema pe tine. Dar întotdeauna, Duhul Sfânt este Cel care face chemarea.

2) Chemarea specială pentru slujire, vine în urma dorinței personale de a fi implicat. Totul începe cu o preocupare pentru lucrurile lui Dumnezeu. O preocupare pentru studiul Biblie, pentru adunarea sfinților, pentru programele de la biserică, pentru bunul mers al bisericii în general.

2) Chemarea la slujire este irezistibilă. Nu poți refuza slujirea. Indiferent că este vorba de poezie, de amvon, de cântare, de a mătura curtea bisericii, de a sterge praful de pe bănci, sau de a face evanghelizare în piață, aceast imbold la slujire este de neoprit!

3) Cei chemați special de Dumnezeu la slujirea de păstorire a bisericii Domnului, nu sunt persoane handicapate profesional.  Adică, pentru că nu știu să facă altceva, de aia s-au făcut popi! Aș fi putut foarte bine să devin un bun inginer electronist. Îmi plăcea acest lucru și cu ajutorul Domnului puteam să îmi realizez acest vis. Dar, chemarea de a intra în lucrarea Domnului a fost mult mai puternică!

4) Poate cea mai importantă concluzie: liderii spirituali ai bisericii sunt cei care deschid subiectul chemării la slujire. Ei sunt cei care au responsabilitatea de a căuta în mod regulat călăuzirea Domnului în această problemă. Nu cred că este o altă biserică mai pregătită să confirme chemarea unei persoane la slujirea de păstorire și predicare decât biserica unde a crescut acea persoană!

Dacă Domnul va vrea, vom continua!

Anunțuri

Single Post Navigation

One thought on “M-a chemat Domnul să fac asta! ( 1 )

  1. Sa va spun pe scurt povestea mea ! Acum vreo opt ani eram casierul bisericii in perioada in care s-a renovat interiorul bisericii . Am ramas atunci uimit de cati bani s-au cheltuit pe amenajarea salii si cat de putini pe alte lucruri de natura spirituala . Atunci mi-a venit urmatoarea idee : ce bine ar fi daca biserica ar amenaja o biblioteca intr-o mica sala ramasa goala in urma amenajarii salii principale . M-am gandit destul de mult la asta dar nu am spus nimanui . Nu credeam ca ar fi cineva interesat de asa ceva .
    Din pacate , a urmat o perioada de vreo sase ani in care m-am indepartat complet de Domnul . Am facut in acea perioada lucruri oribile de care acum mi-e rusine . Dar indurarea Domnului e mare , asa ca in aprilie 2008 nu am mai suportat starea mea si m-am intors la El . Mi-am cerut iertare pentru toate pacatele mele , fiecare pe nume , si din ziua aceea viata mea s-a schimbat .
    Dar a aparut dorinta sa fac ceva pentru Domnul si pentru frati . In noiembrie 2008 Domnul mi-a pus pe inima sa daruiesc o carte unui frate de curand botezat , dar in acelasi timp mi-am amintit de ideea mai veche cu biblioteca . Sala respectiva era tot nefolosita . De data aceasta insa Domnul m-a indemnat sa fac bibliotaca pe banii mei ( oricum bugetul bisericii era foarte mic ). Luni de zile nu am putut sa scap de gandul acesta , asa ca in primavara lui 2009 i-am spus fratelui pastor ce aveam de gand . A fost de acord ca e o idee buna asa ca am inceput sa ne rugam , sa facem planuri si sa adunam bani . In octombrie 2009 am spus comitetului bisericii despre planurile noastre iar acesta a fost de acord sa facem aceasta biblioteca . Mai mult chiar , un frate din comitet a promis ca ne face mobilierul gratuit . Ceea ce s-a si intamplat mai tarziu .
    Prin harul Domnului , vinerea trecuta am fost la Oradea dupa carti si urmeaza ca in continuare sa le punem pe rafturi . In curand un vis va deveni realitate .
    Dar, nu pot sa scap de gandul ca Domnul vrea sa continui aceasta lucrare si in alte biserici din zona . E un gand care ma macina si nu pot scapa de el . Ca lucrurile sa fie si mai complicate , familia mea este foarte , foarte zgarcita . In momentul in care va afla ca am cheltuit 2000 de lei pe carti , va incepe jihadul .
    Dati-va cu parerea : e vocea Domnului sau am luat-o eu razna ?

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: