Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Rugăciunea din salonul spitalului


Ați fost să vizitați pe cineva care este internat la spital? Atunci cunoașteți foarte bine decorul acestei vizite. Multe paturi în care stau persoane bolnave. Mulți dintre ei stau cu ochii fixați în tavan sau la picăturile perfuziei. Dacă este duminică, mulți dintre acești bolnavi sunt înconjurați de rude și prieteni veniți cu de-ale mâncării sau doar în trecere. E multă forfotă în salon și din când în când câte o asistentă vine să verifice dacă totul este în regulă. Nu mă întrebați ce înseamnă „în regulă” pentru ele.

Unul din bolnavi este un frate de la biserică. Te-ai dus să-l vizitezi și înainte de a pleca, vrei să te rogi.  Cum te rogi în acele momente? Ce ceri de la Domnul?

Personal, am înțeles că în astfel de situații, rugăciunea trebuie să conțină Evanghelia. Mă rog Evanghelia. Este o ocazie unică pentru toți bolnavii și rudele prezente să audă despre speranța, nădejdea pe care o putem avea doar în Cristos. În Cristos care s-a născut în Betleem și a murit pe Golgota, dar a înviat a treia zi și s-a înălțat la cer. Cristos care va veni într-o zi ca și Judecător. Mă rog și pentru vindecare, pentru putere, curaj, credință, asistente și medici, pentru ceilalți bolnavi din salon și pentru familiile lor. Dar, știm că numai prin auzirea Cuvântului vine credința. Fac în așa fel ca toți din acel salon de spital să audă Evanghelia.

E bine să nu facem ca rugăciunea să fie doar ceva privat între noi și fratele de la biserică. Nu vreau să șoșotesc o rugăciune la urechea pocăitului. Obișnuiesc să cer permisiunea tututor celor prezenți să mă rog lui Dumnezeu pentru ei. Nu am întâlnit până acum pe nimeni care să spună că nu vrea să mă rog pentru el.

După ce am terminat rugăciunea, imediat mă îndrept spre toți cei bolnavi din salon. Și dacă e posibil dau mâna cu ei, îi salut și le doresc sănătate. În cele mai multe cazuri, bolnavii sunt în lacrimi și se deschid conversații speciale și ocazii unice în care pot semăna Cuvântul. Apoi, mă întorc la fratele de la biserică, îl încurajez, îl salut, și îl las știind că nu este singur în această încercare.

De fiecare dată când trebuie să vizitez pe cineva în spital, intru cu inima strânsă, dar ies de acolo, binecuvântat.

Single Post Navigation

One thought on “Rugăciunea din salonul spitalului

  1. carmen on said:

    minunata marturisere….eu marturisesc punctul de vedere al bolnavului vizitat de vrati acum. In 1999 am avut o interventie chirurgicala si ma aflam in spital. Doctorul care stia ca sunt copilul Domnului, marturisire de pe care i-am facut-o la o alta operatie cu ani in urma. A intrat inainte de operatie insotit de mai multe cadre medicale a intrbat pacienti daca le e teama si cand si-a indreptat privirea spre mine a marturisit in gura mare ca :”sigur ei nu e teama ca o ajuta Dumnezeu”. Colegele de salon ma priveau cu curiozitate. Vizita unor frati si a unei surori a fost o daovada pentru ei de o dragoste frateasca deosebita in clipe grele. Iar eu marturisesc ca toate aceste intamplari au fost atat de ziditoare ca am putut merge cu credinta spre sala de operatie cum spunea acelasi doctor „ca oile la taiere”. Conteaza enorm de mult solidaritatea si incurajarea in credinta in astfel de momente ce nu sunt deloc usor de traversat…

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: