Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the month “iulie, 2010”

Motive de rugăciune


Vă ofer două motive de rugăciune:

  1. Pentru fratele MIHAI SÂRBU. Ar fi trebuit în mod normal să fie acum deja înapoi în America dar din cauza unor complicații la plămâni și inimă a fost internat în spital la Hațeg iar acum se află sub tratament și sub supravegherea doctorilor. Rugați-vă ca Domnul să-i de harul suficient pentru a trece biruitor și prin această încercare. Dacă vreți să- scrieți mesaje de încurajare o puteți face pe pagina fratelui de facebook.
  2. Pentru PRODAN IULIAN. Am primit acum 5 minute un telefon de la frații din Livadea, care ne roagă să mijlocim pentru acest băiețel de 12 ani din biserica lor care a intrat în comă.

Vă voi ține la curent cu evoluția acestor cazuri!

Mult har!

Creștini „după Biblie”.


M-am întâlnit zilele trecute cu un pocăit. L-am întrebat ce mai face și cum își mai trăiește viața alături de Domnul. Mi-a răspus:

Frate Adi, suntem pocăinți după Biblie.

M-am bucurat de răspuns și am zis: „Slăvit să fie Domnul!” Dar fratele văzându-mi bucuria s-a grăbit să îmi explice:

Știți că Biblia spune că în zilele din urmă dragostea se va răci, oamenii vor fi tot mai răi. Eiii bine, și noi suntem exact după Biblie!

Mi-a pierit bucuria. Oare de ce nu ne alegem versete de genul celor spune în Tesaloniceni:

Ați ajuns o pildă pentru toți credincioșii…dar vestea despre credința voastră în Dumnezeu s-a răspândit pretutindeni, așa că nu avem nevoie să mai vorbim de ea.

Eiii bine, asta este Biblia pe care vreau să o împlinesc.

Doamne ajută!

O viață ascunsă


Titanicul a fost zdrobit în 1912 de un fenomen frumos. Dar și foarte periculos: icebergul. Imaginea acelui bloc imens de gheață este spectaculoasă. Mi-aș dori să stau față în față cu ghețar. Dar ceea ce se vede nu-i totul. Cea mai mare parte a ghețarului este sub apă. E partea care nu se vede. Ei bine, și acea parte este partea periculoasă. Colțoasă. Tăioasă. Este partea care a scufundat Titanicul. Avem și noi o parte frumoasă a vieții. Este partea care se vede: soție, soț, copii, casă, serviciu, colegi, prieteni, biserică, cor, predicare, vacanțe, cumpărături. Dar, oare cum arată viața de „dedesubtul apei”? Acolo este adevărata noastră viață! O viață ascunsă de ochii aproapelui. O viață care nu este văzută de ceilalți din biserică. Acela sunt adevăratul eu!  Colțurile acestei vieți secrete sfâșie deseori relația dintre soț și soție, dintre copii și părinți, dintre creștin și biserică.

De aceea, este esențial să lăsăm pe cineva de încredere, cineva care să ne spună ÎNTOTDEAUNA adevărul.  Să facă câte o fotografie a acestei vieți secrete. Să-l lăsăm să ispecteze cu dragoste și fermitate acele colțuri periculoase pentru noi, pentru familia noastră și pentru ceilalți din jurul nostru.

Avem nevoie de acel mentor, prieten, frate, care știe să ne pună întrebările importante. Acolo „sub apă” sunt adevăratele noastre lupte și frământări: gânduri negre, priorități, scopuri, ambiții, motivații, relația cu Domnul, cu familia; folosirea timpului și a banilor; mândria, mânia, invidia, suferința, descurajarea, frica, lăcomia și alte de felul acesta, toate sunt acolo! Dacă aceste colțuri rămân neșlefuite, mai devreme sau mai târziu ele vor sparge corabia vieții noastre.

„Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune” ( Evrei 10:24 )

Model de amvon ( 3 )


Iată alte două modele de amvon.

Mulțumesc prietenului meu Cristi pentru fotografii.

Aranjarea priorităților


Nu mă refer la cine să fie primul: Dumnezeu, biserica sau familia? Cred această ordine variază în funcție de multe aspecte. Sunt situații când familia vine înaintea bisericii. Dacă băiatul meu are nevoie urgentă de tratament voi alerga la spital și nu la ședința de comitet de la biserică! E clar că pe primul loc, în acel moment, este familia. Dar sunt și situații când familia îmi cere ceva și biserica are prioritate.

Mă refer la relații! La cei din jurul nostru, la frați, surori, mamă, tată, soție, soț, membrii în biserică, prieteni, cunoscuți, vecini, colegi, relații, parteneri, verișori, cumnați, clienți, etc. Toți vor timpul nostru la un moment dat. Vor să vorbească cu noi. Vor să aibe o relație cu noi. Și mă întreb: cine este prioritar? Pe cine aleg și care-mi sunt criteriile de alegere?

Iată o eventuală soluție pe care am găsit-o „întâmplător” în cartea The man in the mirror, scrisă de Patrick Morley. Această soluție, se pare că i-a salvat de fapt familia.

Cuvintele lui P.M:

Why not prioritize everything we do on the basis of who is going to be crying at our funeral?

Traducerea mea: de ce nu am ordona tot ce facem după persoanele care vor plânge la înmormântarea noastră?

Cu siguranță că acest principiu ar aduce ceva schimbări în viață, așa-i?

E bun sau rău?

Model de amvon ( 2 )


Iată alte trei modele de amvon.

Dar cum arată amvonul din biserica voastră?

Aștept sugestii și idei!

Ce scop are Dumnezeu în disciplinare?


În textul din 2 Cronici 16:7-10, Dumnezeu îi oferă lui Asa ocazia să se pocăiască. Hanani este trimis să corecteze greșeala lui Asa și să-i spună cuvântul Domnului. Atunci când este confruntat, împăratul Asa reacționează previzibil:

Hanani s-a mâniat pe văzător și la pus la închisoare, pentru că era înfuriat împotriva lui.

Dacă nu poți să-l închizi pe Dumnezeu care a vorbit, atunci măcar pe mesagerul Lui.

Ce scop are Dumnezeu atunci când ne disciplinează?

  1. Răsplătește – este o pedeapsă pentru un păcat în care trăim. Dumnezeu dorește să producă în noi durere și această durere să ne facă să urâm păcatul. Este exact modelul pe care îl aplicăm copiilor. Îi disciplinăm atunci când vorbesc urât cu părinții și le producem o oarecare durere la funduleț. Scopul este ca ei să asocieze durerea cu vorbitul urât, astfel încât să renunțe la vorbitul urât pentru a nu mai experimenta durerea.
  2. Prevenire – este un fel de obstacol în drumul greșit pe care l-am ales. Uneori disciplina este ca și țepușul apostolului Pavel care l ferea de capcana mândriei.
  3. Educare – deseori nu învățăm anumite lecții decât atunci când plângem. Nu suntem dispuși să învățăm decât atunci când ajungem în „valea umbrei morții”. În durere, Iov a învățat lucruri noi despre el și despre Dumnezeu.
  4. Anticipare – ne legăm atât de tare de unele lucruri pământești încât uităm că suntem „străini și călători”. Așa că, câteodată e nevoie de disciplina Domnului pentru a ne ajuta să tânjim mai mult după Împărăția Lui. În durere parcă ne desprindem mai ușor de legăturile noastre pământești.

Dar sunt și două mari pericole în disciplinarea primită de care trebuie să ne ferim:

  1. Împietrirea – în loc ca disciplina să ne smerească, să ne facă mai învățabili, să devenim mai atenți la pașii noștri, devenim din ce în ce mai nesimțitori, ostili și împietriți. Devenim tot mai rezistenți la disciplinarea Domnului. Împăratul Asa după ce s-a împietrit în fața lui Hanani, ne spune Biblia că în al 39-lea an al domniei sale, s-a îmbolnăvit de picioare și avea dureri groaznice. Dar, în loc să se pocăiască, Biblia ne spune că Asa s-a împietrit și mai tare.
  2. Indiferența – vine peste noi încercarea, boala, necazul, durerea, și la urmă spunem: „eiii, ce să-i faci! Asta-i viața! Și cu bune și cu rele!” Și mergem mai departe păcătuind și fără ca încercarea și disciplina Domnului să schimbe ceva în viețile noastre.

Model de amvon ( 1 )


Am primit deja câteva sugestii pentru amvonul de la Hațeg.

Iată deocamdată două modele de amvon:

Aștept și alte sugestii.

Frumusețe de computer


Ne mai mirăm de ce percepția noastră despre frumusețe este alterată?

Nu tot ce vedem este real! Frumusețea pe care o vedem deseori pe reviste și la televizor este artificială și virtuală.

Aici aflu că fotografiile cu femei imposibil de slabe vor trebui să aibe un simbol dacă au fost modificate pe computer. Inițiativa aparține guvernatoarei Lynne Featherstone.

Well done!

Iată un exemplu de modificare pe computer:

Sunt eficient spiritual?


În Viața lui Robert E. Speer, sunt însemnate regulile după care Arhiepiscopul Benson, un om cu resonsabilități mari și grele, și-a condus viața. Multe din aceste reguli sunt și pentru păstorii și conducătorii de astăzi, relevante și stimulatoare.

  1. Nu tărăgăna începerea celei mai importante lucrări a zilei.
  2. Nu murmura în fața mulțimii treburilor sau a scurtimii timpului, ci răscumpără vremea.
  3. Nu exagera mărimea responsabilităților asumate, lăsând impresia că suferi din pricina lor, ci ia-le drept privilegii și bucurii.
  4. Înainte de a mustra pe cineva, cere de la Dumnezeu dragoste adevărată pentru el. Asigură-te că i-ai acordat toate circumstanțele atenuante posibile.
  5. Ce multă pace aduce faptul de a păstra tăcere în legătură cu ceilalți, de a nu crede orice fără discernământ și de a nu răspândi vorbele cu ușurință.
  6. Nu te simți jenat când sfatul sau opinia ta nu sunt cerute, nu sunt luate în considerare sau sunt date la o parte.
  7. Nu permite niciodată să fii plasat într-un contrast favorabil în raport cu ceilalți.
  8. Nu lăsa conversația să se concentreze în jurul persoanei tale.
  9. Suportă ofensa, în loc să o împărtășești sau să o transmiți.
  10. Când meritul pentru planul tău și pentru realizarea lui este atribuit altuia, nu te tulbura, ci mulțumește.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: