Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “iulie 15, 2010”

Prioritățile unui păstor ( 4 )


Fraților, pentru voi am spus aceste lucruri, în icoană de vorbire, cu privire la mine și la Apolo, ca prin noi înșine să învățați să nu treceți peste „ce este scris”: și nici unul din voi să nu se fălească deloc cu unul împotriva celuilalt. ( 1 Cor.4:6 )

Păstorul crede în autoritatea Bibliei. Păstorul nu oferă opinii personale. El oferă Cuvântul divin al Scripturii. Slujirea lui este guvernată de Biblie. Biblia îi este suficientă!

Am citit zilele trecute capitolul 9 din Iosua. Viclenia gabaoniților. Vicleșugul la care au recurs pentru a-și salva viețile. Iosua și bătrânii s-au uitat la ei și ce au văzut nu a fost o imagine prea plăcută. Pâinea mucegăită, haine rupte, încălțăminte învechită, burdufuri rupte. Și Biblia ne spune:

Bărbații lui Israel au luat din merindea lor și n-au întrebat pe Domnul. ( v.14 )

Era atât de evidentă situația, de ce să mai întrebe? Au plecat de la cazuistică și le-a fost milă  de ei. În astfel de situații parcă îți este și rușine să mai întrebi pe Domnul. Riști să primești eticheta de habotnic și îngust. Lipsit de dragoste. Rece și fără har.

Dar în timp ce câștigi prietenia gabaoniților, ai pierdut prietenia Stăpânului!

Păstorul nu trece peste ce spune Domnul.

să se țină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învățătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învățătura sănătoasă și să înfrunte pe potrivnici. ( Tit 1:9 )

Doamne ajută!

Ce învățăm din sinuciderea Mădălinei Manole?


Ziarele, radiourile și mai ales posturile de televiziune s-au întrecut în ziua de ieri în emisiuni despre Mădălina Manole. Se vorbește despre o boală incurabilă, despre o depresie profundă, despre nefericire în căsnicie, despre dezamăgire pe plan profesional și toate acestea în încercarea de a găsi o explicație pentru acest gest. Este complicat și chiar imposibil să se dea un răspuns corect într-o emisiune de divertisment. Uneori este nevoie de o combinație de lucruri, gesturi, trăiri și circumstanțe care pot întuneca mintea unui om în așa hal încât să comită un astfel de gest.

Ce am putea învăța din toată această știre? Câteva observații:

  1. În primul rând, să nu uităm că Diavolul este un ucigaș. Scopul lui final este să ne piardă și să ne ucidă. Nu vrea să distrugă doar sentimentele noastre, nu doar mintea și sufletul, nu doar căsnicia și relația cu Domnul. El vrea să ucidă și trupul nostru. El îți va spune că poți scăpa și din asta! Va folosi disperarea și vinovăția pentru a-i aduce pe oameni la auto-distrugere. A folosit această metodă și cu Iuda. Căința, remușcarea, regretul, vinovăția sunt bune doar dacă ne conduc la pocăință. Diavolul poate ispita pe oricine cu acest gând al sinuciderii. La ispitit și pe Ilie și pe Iov și pe alții. Nu va avea nici o jenă să ne ispitească și pe noi.
  2. Lumea pune mare preț pe copertă, reclamă și ambalaj. De aceea, ne-a învățat și pe noi să ne construim viața dând mare importanță la ceea ce se vede cu ochiul liber, fără să mai investim în conținut, în lucurile nevăzute de camera de luat vederi. „Dacă se vinde, e ok”. Așa se face, că tot mai puțin oameni își îngrijesc sufletul, acea parte din noi care nu se vede. Pe mulți i-am auzit mirându-se grozav de tare de gestul vedetei, spunând: „Păi, de ce a făcut asta când avea tot ce își dorea”. Cine spune că avea TOT ce își dorea? Camerele de luat vederi au văzut doar „părul de foc” al vedetei, dar nu și sufletul uscat din ea!  Nimic din lumea asta nu poate aduce împlinire sufletească. Nimic! Nici vila luxoasă, nici prestigiul, nici banii, nici discurile de aur sau platină, nici copilașul născut, nici soțul sau soția, nici faptele bune, nimic! Biblia spune:

Inima își cunoaște necazurile și nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. De multe ori chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită, și bucuria poate sfârși prin necaz. ( Prov.14:10,13 )

Nu putem să ne lăsăm înșelați de aparențe și iluzii. Chiar și atunci când vedeta bine machiată cântă: „fată dragă, nu fii tristă”, sufletul ei să fie îmbibat de neîmplinire și necaz.

  1. 3. Am observat că unii au și stabilit destinul veșnic al cântăreței analizând felul și circumstanțele în care a murit aceasta. Circumstanțele morții cuiva nu sunt cele mai clare evidențe ale relației acelei persoane cu Dumnezeu. Cu toate că sunt convins că adevărații copii ai lui Dumnezeu au pace, nădejde și speranță chiar și în cele mai adânci văi ale trăirii, mai cred că nu putem declara unde merge în veșnicie o persoană după locul sau felul în care a murit: în pat acasă, în accident de mașină, într-un act de sinucidere sau sătul de zile. Credința și pocăința în fața Mântuitorului Isus Cristos este garanția vieții veșnice. ( 1 Ioan 5:13 ) Întrebarea crucială nu este cum a murit Mădălina Manole? Ci, dacă a avut un moment în viață când a crezut cu toată ființa ei că Domnul Isus este Mântuitorul ei și că a murit pentru păcatele ei oferindu-i iertarea în dar. Dacă da, Biblia declară că are viață veșnică. Dacă nu, nu are viață veșnică!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: