Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Ce învățăm din sinuciderea Mădălinei Manole?


Ziarele, radiourile și mai ales posturile de televiziune s-au întrecut în ziua de ieri în emisiuni despre Mădălina Manole. Se vorbește despre o boală incurabilă, despre o depresie profundă, despre nefericire în căsnicie, despre dezamăgire pe plan profesional și toate acestea în încercarea de a găsi o explicație pentru acest gest. Este complicat și chiar imposibil să se dea un răspuns corect într-o emisiune de divertisment. Uneori este nevoie de o combinație de lucruri, gesturi, trăiri și circumstanțe care pot întuneca mintea unui om în așa hal încât să comită un astfel de gest.

Ce am putea învăța din toată această știre? Câteva observații:

  1. În primul rând, să nu uităm că Diavolul este un ucigaș. Scopul lui final este să ne piardă și să ne ucidă. Nu vrea să distrugă doar sentimentele noastre, nu doar mintea și sufletul, nu doar căsnicia și relația cu Domnul. El vrea să ucidă și trupul nostru. El îți va spune că poți scăpa și din asta! Va folosi disperarea și vinovăția pentru a-i aduce pe oameni la auto-distrugere. A folosit această metodă și cu Iuda. Căința, remușcarea, regretul, vinovăția sunt bune doar dacă ne conduc la pocăință. Diavolul poate ispita pe oricine cu acest gând al sinuciderii. La ispitit și pe Ilie și pe Iov și pe alții. Nu va avea nici o jenă să ne ispitească și pe noi.
  2. Lumea pune mare preț pe copertă, reclamă și ambalaj. De aceea, ne-a învățat și pe noi să ne construim viața dând mare importanță la ceea ce se vede cu ochiul liber, fără să mai investim în conținut, în lucurile nevăzute de camera de luat vederi. „Dacă se vinde, e ok”. Așa se face, că tot mai puțin oameni își îngrijesc sufletul, acea parte din noi care nu se vede. Pe mulți i-am auzit mirându-se grozav de tare de gestul vedetei, spunând: „Păi, de ce a făcut asta când avea tot ce își dorea”. Cine spune că avea TOT ce își dorea? Camerele de luat vederi au văzut doar „părul de foc” al vedetei, dar nu și sufletul uscat din ea!  Nimic din lumea asta nu poate aduce împlinire sufletească. Nimic! Nici vila luxoasă, nici prestigiul, nici banii, nici discurile de aur sau platină, nici copilașul născut, nici soțul sau soția, nici faptele bune, nimic! Biblia spune:

Inima își cunoaște necazurile și nici un străin nu se poate amesteca în bucuria ei. De multe ori chiar în mijlocul râsului inima poate fi mâhnită, și bucuria poate sfârși prin necaz. ( Prov.14:10,13 )

Nu putem să ne lăsăm înșelați de aparențe și iluzii. Chiar și atunci când vedeta bine machiată cântă: „fată dragă, nu fii tristă”, sufletul ei să fie îmbibat de neîmplinire și necaz.

  1. 3. Am observat că unii au și stabilit destinul veșnic al cântăreței analizând felul și circumstanțele în care a murit aceasta. Circumstanțele morții cuiva nu sunt cele mai clare evidențe ale relației acelei persoane cu Dumnezeu. Cu toate că sunt convins că adevărații copii ai lui Dumnezeu au pace, nădejde și speranță chiar și în cele mai adânci văi ale trăirii, mai cred că nu putem declara unde merge în veșnicie o persoană după locul sau felul în care a murit: în pat acasă, în accident de mașină, într-un act de sinucidere sau sătul de zile. Credința și pocăința în fața Mântuitorului Isus Cristos este garanția vieții veșnice. ( 1 Ioan 5:13 ) Întrebarea crucială nu este cum a murit Mădălina Manole? Ci, dacă a avut un moment în viață când a crezut cu toată ființa ei că Domnul Isus este Mântuitorul ei și că a murit pentru păcatele ei oferindu-i iertarea în dar. Dacă da, Biblia declară că are viață veșnică. Dacă nu, nu are viață veșnică!
Anunțuri

Single Post Navigation

31 thoughts on “Ce învățăm din sinuciderea Mădălinei Manole?

  1. Total de acord si la final ai spus ceva deosebit de real , este intr-utotul adevarat, insa nu induce ideea ca ar putea ‘avea viata vesnica’ cumva din intamplare sau cine stie cum. desi foarte clar ai afirmat inainte o fraza deosebit de importanta, iti asumi riscul de afi citit de diversi slabi in credinta care au iluzia ca au fost candva in trecuti mantuiti ca au spus o rugaciune ca li s-a facut o slujba sau avut un moment emotionant si li se iarta toate pacatele trecute prezente si viitoare inclusiv actul suicidal. Trebuie condamnata public, sa nu ne mai ascundem dupa deget , cu respect si cu toata decenta oamenii trebuie confruntati cu adevarul…am urmarit emisiunile cu maxim interes si din pcate nimeni nici moderatori nici medici nici psihologi nimeni nu atingea esenta…un suflet gol un suflet trist si neimplinit , nu pentru ca asa declarativ ea cica ‘credea in Dumnezeu’ nu ea nu a avut mantuirea lui Dumenzeu , implinirea sufelteasca , pacea nadeajdea bucuria vietii vesnice. Viata plina de faima celebritate bogatie faima impliniri materiale sociale profesionale si familiare fara Isus Cristos este o ruina! o femeie deosebit de frumoasa care spune ca nu se mai supoarta ca e urata o celebritate care spune ca nu e cunoscuta nu o baga nimeni in seama , nu e de mirare sa recurga la acest gest. Miezul invataturii din aceasta intamplare este viata fara Cristos, sufletul gol si pustiu si implinirea la care nimei nu ajunge decat prin Domnul Isus. I s0-a dat faima celebritate bogatie, insa Diavolul i-a luat sufletul…si asta e cel mai trist. Dumenzeu sa binecuvinteze familia si iesiti cu mult curaj si afirmati adevarurile , da pare scandalos, dar crestinii revolutioneaza gandirea seculara…cel putin ar trebui

  2. Foarte bine spus. Destinatia vesnica a unei persoane nu este data de felul in care isi termina viata si nici locul. Durerea mea este ca multi crestini ‘de ai nostri’ sunt furati de ceea ce se vede si uita ca intrarea in Locasul de sus este doar prin credinta din inima.
    Nu trebuie judecat dupa ultimul moment din viata.
    Noi crestinii punem mare pret pe un verset „…uitaţi-vă cu băgare de seamă la sfârşitul felului lor de vieţuire,…” din Evrei si o punem in momentul plecarii. Eu nu cred ca asta a vrut sa spuna autorul…

  3. Dragul meu ‘coco’

    Ce te faci cand cei care ajung in situatia asta sunt crestini care au cunoscut bine viata cu Cristos. care au fost crstini exemple, poate, in multe privinte si ajung intr-o situatie anume in viata in disperare la acest fapt, urat dealtfel. Si cred ca ‘ambasadorul’ vcunoaste chiar si pastori care au ajuns aici, nu mai vorbind de copii ale unor oameni dragi noua, (crestini ) …
    Singurul lucru care trebuie stiut in toate situatiile, este ca, viata si moartea, vesnicia sau iadul stau in mana lui Dumnezeu . Hai sa nu ne mai dam cu parerea…

  4. ambasadorul on said:

    A ne da cu părerea pe un subiect atât de sumbru, nu-i foarte oportun. De acord. Dar, odată cu aceste știri care bombardează agresiv mințile noastre, se ridică în mintea multora întrebări la care nu-i ușor să găsești răspuns. Mai mult decât atât, sunt tot felul de „specialiști” care-și dau cu părerea la televizor și de fapt spun niște bazaconii mai mari ca ei.
    O astfel de întrebare grea este dacă un „creștin care a cunoscut bine viața cu Cristos” poate ajunge la un punct al disperării atât de jos încât să se sinucidă?

  5. @ Întrebarea crucială nu este cum a murit Mădălina Manole? Ci, dacă a avut un moment în viață când a crezut cu toată ființa ei că Domnul Isus este Mântuitorul ei și că a murit pentru păcatele ei oferindu-i iertarea în dar. Dacă da, Biblia declară că are viață veșnică. Dacă nu, nu are viață veșnică!

    Apostolul Pavel n-a fost sigur de cunună pînă la sfîrşit. Ştii ce spune în Filipeni şi nu numai, nu? Nu prea înţeleg punctul ăsta 3 al tău, să ştii… Iar în prima frază e semnul întrebării sau al exclamării? E foarte important! Contează cum mori, după opinia mea. Nu prin sinucudere. Nu aşa. Dacă nu sunt probleme psihice, sinuciderea înseamnă pierderea veşniciei. Trebuie să trăim cum a trăit Cristos. Crucea ne-o dă El, pentru toată viaţa. O lepezi, Îl lepezi pe El. Nu mă interesează cazul Mădălinei Manole. Nu despre acesta vorbesc. Gîndul îmi fuge la tînărul care s-a sinucis în toamnă. Ştii care. De acela mă doare. Ştii de ce! altfel n-ai fi scris punctul 3.
    Cu drag.

  6. DA !
    Da, poate sa ajunga intr-un asemenea punct. Si permite-mi sa spun mai mult. Noua, crestinilor nu ne place sa acceptam ca exista probleme la noi. Sunt foarte multi care pozeaza bine in societate dar , ‘ce e in casa lor'” Nici pastorul nu stie.
    Foarte nult dintre noi scundem situatii concrete in viata si ele candva vor rabufni.
    Imi aduc aminte de o situatie in care, sigur nu de suicid e vorba, totusi e o situatie caracteristica crestinilor de azi , care in loc sa recunoasca problema fac cum a facut Absalon cu Tamar.
    Ia cititi cat de bine seamana expresia de acolo cu nulte din zilele noastre, din bisericile noastre.
    Absalon catre Tamar:”… Acum, soro, taci, căci este fratele tău; nu te prea trece cu firea din pricina aceasta.” si uite, de aici se declanseaza procesul de „vreau sa ajung mai repede la Domnul”

  7. Scuza-ma, poate am fost ironic sau rautacios in exprimare dar, cred ca traim din plin azi situatii in care multi crestini si-ar dori mai curand „sa plece la Domnul” decat sa traiasca. Ca sa vrea Domnul.

  8. Pingback: Ce învățăm din sinuciderea Mădălinei Manole? « Am sosit si eu

  9. Şi încă ceva, dragă Ambasador. Cunoşti, de bună seamă, cartea „Fenomenul Piteşti” a lui Virgil Ierunca. În închisoarea aceea era imposibil să te sinucizi. Un singur om a încercat să se arunce pe casa scărilor, dar după aceea au rezolvat problema şi nu s-a mai putut. Dacă cineva, la Piteşti, s-ar fi sinucis, era de înţeles. Sub torturile inimaginabile de acolo, omul îşi pierdea controlul. Intram în patologie. Încercau, săracii, să-şi ia viaţa. Era altceva. Oamenii înebuneau. Nu despre aceste cazuri vorbesc. Civilizaţia actuală ne induce o idee drăcească: suntem prinşi într-un fel de lagăr din care nu putem evada decît prin asumarea morţii, prin sinucidere. Că nu mai există scăpare. Că cei din jur nu sunt suficient de atenţi cu starea nostră. Pînă şi Socrate a băut cucuta, Că biserica ar fi vinovată- vorbesc de cea vie-. Că n-a făcut destul.
    Sinuciderea este un act de suprem orgoliu, nu de laşitate. Este mîndria omului de a hotărî cînd să se despartă de un dar pe care l-a primit de la El, şi cum să facă asta. Nu avem voie să condamnăm pe nimeni la iad, aşa este. Vorba poporului: aceştia rămîn în plata Domnului. Mintea omului este slabă. Dar sinuciderea este un risc enorm de pierdere a veşniciei. Cine şi-l asumă, ori e nebun, ori e prea mîndru.

  10. ambasadorul on said:

    Frate Cristian,

    nu mă gândesc nici eu la cei nebuni care și-au pierdut busola minții. Da, civilizația modernă a fardat acest păcat al sinuciderii în așa fel încât el pare foarte pașnic și atractiv. Dar este un păcat monstruos, echivalent cu cel al crimei. Dar există iertare pentru pentru acest păcat? Când citesc Coloseni 2:13,14 cred că există. Pavel în Romani 8:38 și 39 spune că nici chiar moartea nu ne poate despărți de dragostea Lui. Pe de altă parte, Scriptura ne arată clar că un copil al Domnului are nădejde și scop în viață. Un copil al Domnului chiar și în cea mai grea suferință se agață de Romani 8:28. Cred că cei care se sinucid nu au nici nădejde și nici scop în viață. Cine se sinucide este unul care își ia propria viață în mâini, refuzând domnia lui Isus în viața lui. Este posbil ca cel care s-a sinucis să nu fi fost niciodată născut din nou. Nuanța la care m-am oprit la punctul 3 este că nu putem noi să hotărâm asta. Mă frământ cu acest subiect și cred că ne aflăm într-o zonă foarte delicată. Mă întreb deseori de ce unii din marii oameni ai credinței au murit urât. Senili, bolnavi de boli nemiloase, etc. Cred că o moarte frumoasă este deseori un dar și un har din partea Domnului. Dar mă gândesc și la bogatul care a murit frumos, iar Lazăr a murit urât iar destinațiile veșnice nu au avut de-a face cu circumstanțele morții lor.

  11. ambasadorul on said:

    Am intenționat să fie semnul exclamării. Îmi pare rău, nu îmi dau seama la care tânăr vă referiți!

  12. Pe blogul lui Marius Cruceru au fost dezbateri pe tema asta. Se aruncase de pe o clădire. Era vorba despre un tînăr care-şi făcea studiile in România, cu părinţii în America, tatăl fiind parcă pastor- nu mai ţin minte exact, pentru că nu m-a frămîntat cazul, deoarece vin în contact destul de des cu astfel de cazuri, de oameni care încearcă să-şi ia viaţa şi unii chiar reuşesc „performanţa”. Te rog să mă crezi că, după ce fac gestul, arată cumplit şi, în marea lor majoritate, încearcă să supravieţuiască. Se agaţă de viaţă. După ce diavolul şi-a bătut joc de ei, hidoşenia morţii din faţa ochilor îi despoaie de tot „farmecul” şi de orgoliului iniţial al tentativei. Devin nişte cîrpe care cerşesc ajutorul celor din jur. E oribil. Dacă aş descrie un tablou de genul ăsta, te-ai îngrozi, mai ales în cazul celor căzuţi victime substanţelor din categoria celei folosite de Mădălina Manole. Televiziunile dau imaginile ei pe cînd era frumoasă. Dacă le-ar fi dezvăluit pe cele din momentele agoniei- nu ale ei, ci din cazuri similare, de prin spitale-, ar fi fugit toţi încotro ar fi văzut cu ochii. Aşa cum pe pachetele de ţigarete sunt arătate ororile produse de acest drog numit tutun, lumea ar trebui să vadă scene din „anticamera” diavolului, numită sinucidere, cu victimele care suferă inimaginabil.

  13. ambasadorul on said:

    Acum mi-am amintit.
    Diavolul și nici televiziunile nu ne spun că euforia păcatului trece rapid și apoi rămân doar … consecințele amare.

    Mulțumesc de răspuns.
    Am să arunc o privire și la dezbaterea de pe blogul amintit.

  14. @ Diavolul și nici televiziunile nu ne spun că euforia păcatului trece rapid și apoi rămân doar … consecințele amare.

    Sunt de acord cu tine: asta e marea lecţie a sinuciderii Mădălinei Manole- desfrîul mediatic. „Antenele” şi „Realitatea” au înebunit, efectiv. Astăzi am avut un caz: o fată de 19 ani care a luat 20 de tablete de medazepam- un calmant din familia rudotelului. Cred că exagera doza. Nu a murit, dar pentru orice eventualitate i-am trimis-o stabilizată doctorului Ciuhodaru, la „Sf. Ioan” din Iaşi, să verifice ce concentraţie de drog are în sînge. De ce a încercat să se sinucidă? din dragoste, din depresie, din ce altcava… Cîte pseudo-Mădăline vor urma? Aici e marea problemă, cea imediată, isteria colectivă- pe care nu tot un mare medic român a descris-o?-.

    @ Mă întreb deseori de ce unii din marii oameni ai credinței au murit urât. Senili, bolnavi de boli nemiloase, etc.

    Cu tot respectul, asta e cu totul şi cu totul altă poveste. Poate voiai să aminteşti de eutanasie, cu care sinuciderea seamănă, dar eu nu aş încurca borcanele nici în acel caz. Nu cred ca vreun mare om al credinţei să se fi sinucis. Doar dacă era cu minţile rătăcite- ceea ce e altceva, am mai spus asta-. Wurmbrand, care a fost torturat fizic cumplit, spunea că nu poate condamna pe cei care nu rezistă şi reacţionează anapoda. Nu toţi avem stofă de martiri.

  15. ambasadorul on said:

    Am încurcat borcanele intenționat și fără să mă gândesc la sinucidere.
    Mulțumesc de avertizare 🙂

    Mult har!

  16. ” Daca nu va pocaiti toti ve-ti pieri la fel ” , a spus Domnul Isus . Sinuciderea este o crima . Ma indoiesc ca cel ce se sinucide se mai pocaieste sau mai are putere de a face acest lucru in acel moment , macar ca la Dumnezeu toate lucrurile sint cu putinta . Si ca atare un sinucigas care nu s-a pocait de pacatul sinuciderii , el nu mai poate fi iertat si nici mantuit , indiferent ca este un om necrestin sau unul care a fost nascut din nou .
    Exemplul din Vechiul Testament cu imparatul Saul este unul elocvent . Acolo deasemenea avem de-a face cu pacatul sinuciderii fara pocainta , care cu siguranta a dus la pierderea mantuirii , ceea ce dovedeste ca toate cuvintele acelei femei care chema mortii erau direct de la satana , fiindca un sinucigas nu putea fi impreuna cu Samuel in sinul lui Avram .

  17. edward on said:

    Biblia nu prezinta sinuciderea intr-o imagine pozitiva. Noi gresim cand invartim toate versetele in mintea noastra si iese ce vrem noi cu privire la sinucidere. Un om care are viata lui Hristos in el nu este un infrant chiar daca poate ajunge pana la deznadejde. Imaginati-va o intalnire in Cer: Sa zicem apostolul Petru se intalneste cu un baptist care s-a sinucis, si il intreaba, tu cum ai murit ca pe mine m-au rastignit ptr credinta in Hristos? pai m-am sinucis. Credeti ca se ajunge in cer pe drumul acesta? Daca atata poate sa ofere Hristos… atunci crestinismul este slab. Atat ofera si hinduismul, si islamismul etc. Nu suntem mai speciali. Diavolul incerca sa il determine pe Isus sa se arunce de pe munte nu? Deci initiativa sinuciderii cine o are? Dumnezeu sau diavolul? Iuda inainte sa se sinucida spune Biblia despre el ca a intrat satana in el nu? a cui a fost initiativa sinuciderii. Ahitofel in ce postura era inainte sa se sinucida, care era starea lui de spirit? Era una rea nu? Doar pocainta aduce iertarea, si nu pocainta de la inceput ci pocainta perseverenta. Unde este pocainta sinucigasului? Astazi este voie sa fi ce vrei sa sa devii ce vrei si sa faci ce vrei in Numele puterii sangelui lui Hristos, las ca El spala totul. Aceasta este erezie. INtrebarea mea este aceasta: care sunt efectele cauzei de a fi crestin? Efectele cauzei de a fi crestin, potrivit cu crestinismul biblic, nu sunt in nici un caz, sinuciderea. Lasati sentimentalismul la o parte.

  18. ilhasmaravilhas on said:

    o astfel de situatie poate fi folosit decatre scoala si familia pentru un studiul de caz Deasemna pentru copii de bani gata si multi alti care obisnisnuiesc sa beneficieza de fel si fel de privilegii , atunci cand pierd astfel de avantaje si nu mai reusesc sa se descurce singuri in viata.

  19. ambasadorul on said:

    Edward,
    întrebarea pusă de tine este bună și importantă:
    „Unde este pocăința sinucigașului”?

  20. Pingback: Evanghelici în Top 100 WP (18.07.2010) « România Evanghelică

  21. Remus,

    @ „Si ca atare un sinucigas care nu s-a pocait de pacatul sinuciderii , el nu mai poate fi iertat si nici mantuit , indiferent ca este un om necrestin sau unul care a fost nascut din nou .”

    Aici e o hibă. Să nu luăm sinuciderea, să zicem că ești pe stradă și treci pe zebră. Aiurit, te uiți la o fetiță îmbrăcată ca vara, care e pe cealaltă parte de drum și o poftești, ai păcătuit cu ea în mintea ta. Și așa, sub influența amețelii, nu observi o mașină care trece în viteză peste tine și tu mori în secunda următoare. Ești născut din nou, dar nu ai mai avut timp să te pocăiești de păcatul pe care tocmai l-ai comis. Ce se întîmplă atunci? Ți-ai pierdut mîntuirea? că doar Biblia ne învață că nici măcar o umbră a păcatului nu va intra în prezența lui Dumnezeu.

    Cine poate să-mi răspundă, vă rog.

  22. Sunt un om nascut din nou. Ce ma surrinde cand va vad comentariile e cat de mult va intereseaza teologia voastra, sa va exuneti diverse idei legate de sinucidere si altele asemenea.
    astorilor de suflete, un om a murit. e tragedia conditiei umane fara Dumnezeu, care nu gaseste solutie la conflictele interioare, fie ca ajunge in sfera atologicului, fie ca nu. se oate sune orice, desre boala sihica, desre oameni fara Dumnezeu.
    Ce este daca sunt oameni langa noi care nu ot cere ajutor in deresiile si framantarile lor? Va asa de sufletele lor???? Faceti ceva t ei????
    Vad ca nu va doare ca Madalina a murit….va reocua alte robleme. Un suflet s-a ierdut t totdeauna. Ar fi utut face cei din jur ceva sa ajute la imiedicarea acestui lucru?
    Ea nu mai e, dar se oate face ceva t cei din jur care se confrunta cu framantari interioase similare?

  23. Andrei: „Ești născut din nou, dar nu ai mai avut timp să te pocăiești de păcatul pe care tocmai l-ai comis. Ce se întîmplă atunci? Ți-ai pierdut mîntuirea? că doar Biblia ne învață că nici măcar o umbră a păcatului nu va intra în prezența lui Dumnezeu.”

    Nu e de mirare că la pocăiți contează conceptul de pocăință, după cum la baptiști contează conceptul de botez (baptizo – cufundare). O, de-ar conta la fel de mult și conceptul de Cina Domnului (care se oficiază dimineața!).

    Dacă nu mă pocăiesc de păcatul 3.678, deși m-am pocăit de cele 51.000 sau 113.000 pe care le-am făcut în viață, înseamnă că nu voi intra în prezența lui Dumnezeu?

    De ce accentul cade pe ceea ce fac eu? Nu ar trebui să cadă pe ceea ce face Dumnezeu?

    Dacă am făcut un legămînt cu Dumnezeu, acesta e valabil pentru că îl respect eu sau mai degrabă pentru că îl respectă Dumnezeu?

    Pentru ce a murit Hristos? De ce trebuie să ducem păcatele la Cruce? Doar pe cele din trecut?

    Legămîntul cu Dumnezeu, prin Hristos, la Cruce, dar și la Mormîntul gol, nu e doar o chestiune personală, psiho-terapeutică. Are loc o re-facere a ființei, într-o manieră cosmică, care are de a face cu veșnicia (ai cărei parametri nu îi putem decît intui), nu doar cu păcatul 3.678.

    Planul lui Dumnezeu este întocmit înainte de întocmirea lumii, așadar nu pocăința mea determină planul lui Dumnezeu, ci planul lui Dumnezeu determină pocăința mea.

    Convertirea nu înseamnă doar împăcarea cu Dumnezeu, nu doar re-facerea ființei, ci și adopția în organismul eclesial.

    Ca să nu mai vorbim de impactul în societate al apariției unei noi cetăți zidite pe un munte, de o văd toți, și de creșterea cantității de sare cu care este sărat pămîntul – comunitatea umană.

    Oamenii, văzînd faptele bune generate de ființa re-făcută (fapte pregătite de Dumnezeu înainte de întemeierea lumii, noi doar le proiectăm în sfera terestră), vor da slavă lui Dumnezeu.

    Datoria fiecărui om, cum spunea Eclesiastul (cel cu păcatele 4.523-7.015 cam nerezolvate), este să se teamă de Dumnezeu și să păzească poruncile Lui.

    Dacă Andrei a fost sincer și a întrebat, voi fi și eu sincer și voi răspunde: Nu prea știu ce se întîmplă.

    Dar intuiesc!

    E mult mai sigur să îmi pun încrederea în Dumnezeu, Serv-Împărat, decît în contabilitatea mea cu păcatele mărturisite și iertate. Dacă am scăpat vreunul?

    Mai intuiesc ceva:

    Că cei care vorbesc prea mult despre pocăință (sau despre alte chestiuni) nu sînt prea atenți la tabloul de ansamblu. Se concentrează asupra unor concepte și nu au o gîndire teologică.

    Oare de aceea nu știu nici caz de închinare a vreunei biserici în natură, privind la cer, la iarbă, la vaci și la greieri?

    Deși teologia creștină spune că Dumnezeu s-a descoperit în Istorie, în Natură, în Scriptură, în Om (al doilea Adam) și în Biserică!

  24. Pingback: Despre pocăință și gîndire teologică « România Evanghelică

  25. Mulțumesc, Aline.

    Frate Adrian, aveți și dv. un răspuns la situația pe care am pus-o?

  26. A.C.D on said:

    Pot sa pun si eu o intrebare sincera si la care astept un raspuns la fel de sincer?
    Cati dintre cei care au comentat articolul acesta au trecut vreodata prin clipe atat de dureroase incat sa fi in pragul sinuciderii?
    Sunt de acord cu E cand spune ca poate sunt destui oameni in jurul nostru ,pocaiti sau nepocaiti,care trec prin momente asemanatoare,care au nevoie de sprijin,rugaciune si dragostea pe care a pus-o Dumnezeu in noi..
    Haideti sa ne rugam pentru ei

  27. ambasadorul on said:

    Andrei,

    iată care cred că este răspunsul pe care îl oferă Biblia:
    1) Cred că neprihănirea de care am nevoie pentru a sta în prezența lui Dumnezeu este dată doar de Dumnezeu. Ea vine prin credința în Domnul Isus. Este dată oricui care crede în El. Este fără plată și se capată prin har, prin răscumpărarea care este în Isus Cristos. Faptele noastre, oricât de bune ar fi, nu ne pot duce în prezența Domnului.
    2) Această mântuire primită în dar trebuie să fie dusă de noi până la capăt. Cu frică și cutremur. Așa ca în ziua lui Cristos să ne putem lăuda că nu am alergat în zadar.
    3) Va fi o zi când fiecare credincios va da socoteală de alergarea lui. Așa că în fața scaunului de judecată a lui Cristos, vom primi răsplată. Poți ajunge în cer pe baza credinței tale sincere și curate în Domnului Isus. Dar, poți să ajungi acolo „ca prin foc” din cauza faptului că ai fost „aiurit”, te-ai uitat la o fetiță”, ai poftit-o, ai păcătuit în minte, și cine știe dacă nu chiar Dumnezeu a îngăduit să dea mașina peste tine, pentru că altfel mergeai mai departe în păcatul tău. Sau poate a dat mașina pentru că a fost doar un accident. Nu știu.
    Dar ceea ce știu, este că „Domnul va scoate la lumină lucrurile ascunse și va descoperi gândurile inimilor”.

    Deci, poți fi mântuit și răsplătit. Sau poți fi mântuit dar fără răsplată. Se mai poate să nu fi fost niciodată mântuit pentru că faptele au dovedit-o din plin.

    Mult har! Sper să te fi ajutat!

  28. ambasadorul on said:

    ACD,

    hai să ne rugăm!
    Ce bine ar fi să împlinim Iacov 5:14

  29. Mulțumesc de răspuns. A ajutat mult.

  30. ambasadorul on said:

    Mă bucur!
    Domnul cu tine!

  31. Da, să vă bucurați cu adevărat 🙂

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: