Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

L-am socotit ca un gunoi


Apostolul Pavel face o evaluare de contabil și concluzia este următoarea:

Dar lucrurile care pentru mine erau cîștiguri le-am socotit ca pierdere, din pricina lui Cristos – Filipeni 3:7

…Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Cristos. – Filipeni 3:8b

A fost o vreme când făceam colecție de timbre. Îmi amintesc foarte bine cu câtă migală și atenție umblam cu clasorul de timbre. Unele aveau valoare de unicat. Altele erau de colecție. Cu câtă pasiune negociam schimburile de timbre cu ceilalți băieți din cartier. Aproape în fiecare seară treceam în revistă fiecare pagină, fiecare colecție și apoi … adormeam împlinit!

Astăzi, mult prețuitul meu clasor este undeva într-un beci din Dorohoi. Nu cred că apa a ajuns pe la el, dar și dacă a ajuns, nu-i absolut nici o problemă. Astăzi am alte valori. Mult mai scumpe . M-am maturizat. Nu sar în mașină să călătoresc 700 de km pentru a-mi slava timbrele. La urma urmei sunt niște … gunoaie.

A fost o vreme când am primit în dar primul meu laptop. Era prin anul 1996. Un laptop firma Mitac cu Windows 95. Uaaau! Era o adevărată comoară. Lângă acel laptop am primit și o imprimantă Canon portabilă. Totul încăpea într-o geantă. Mi-am scris licența pe acest laptop.

Astăzi, valorosul meu laptop este călcat aproape zilnic în picioare de băieții mei când se joacă prin garaj. Mitac-ul meu a ajuns jucărie pentru copiii de la bloc. Pe contul de twitter puteți vedea o imagine a lui actuală. Am alte valori acum. Tehnologia a avansat. Nu mai folosesc dischete și nici windows 95. Ne vine și să râdem doar când auzim expresia „windows 95”.

Așa va fi în cer. Ne vom uita la tot ce am prețuit aici jos pe pământ și vom spune: „s-a meritat să renunț la ele pentru Cristos. Sunt doar gunoaie”. În 96 dacă îmi cereai să calci în picioare laptopul meu, era imposibil. Mai bine mă călcai pe mine! Astăzi, e doar un … gunoi.

Ce anume face concurență Domnului? Care îmi sunt valorile? Ce anume prețuiesc? Dacă mă uit la ele din perspectiva cerului, valoarea lor se păstrează?

Anunțuri

Single Post Navigation

12 thoughts on “L-am socotit ca un gunoi

  1. Acum cativa ani nu pierdeam nici un meci de fotbal , mai ales cele de la Campionatul Mondial . Anul asta nu am vazut nici un meci intreg , ci doar cateva minute din vreo doua trei meciuri. Am vazut vreo 15 minute din finala si apoi nu am mai rezistat : am stins televizorul si am facut altceva . Cred ca si fotbalul face parte dintre gunoaiele lumii.

  2. deosebite ganduri. Dumnezeu sa ne ajute sa privim asa toate lucrurile, din perspectiva cerului, ca sa vedem daca au cu adevarat valoare.

  3. Clar şi de acord, dar mai e ceva: Dumnezeu nu i-a cerut lui Avraam să o sacrifice pe Sara, ci pe Isaac, nu Windows-ul 95, ci Windows-ul 7 🙂
    Eşti gata să renunţi cu totul la calculator? Să-ţi faci cadou maşina? Să smulgi LCDurile cu cleştele de spart nuci? Să dai gadget-ul pe praful pustiei? 🙂
    Clasorul de la Dorohoi…, puah! 🙂

  4. ambasadorul on said:

    Sandu,

    absolut.
    Imaginează-ți că-i explicăm în cer apostolului Pavel că din cauza fotbalului nu am putut să-l urmăm pe Isus așa cum ar fi trebuit.
    Jalnic!

  5. ambasadorul on said:

    Hany,

    așa să ne ajute Domnul!
    O duminică biencuvântată. Salutări familie!

  6. ambasadorul on said:

    Frate Cristian,

    bune întrebări mi-ați mai pus 🙂
    Nu știu cât de gata aș fi să renunț la toate astea, dacă Domnul mi le-ar cere, dar știu că ar trebui să pot renunța le ele!
    Din perspectiva cerului, ce-i un calculator?
    O duminică plină de har vă doresc!

  7. @ Din perspectiva cerului, ce-i un calculator?

    Cam ce e satelitul faţă de Dumnezeu… 🙂

    Mult har şi să vă dea Domnul Cuvînt la amvon.

  8. carmen on said:

    Mi- placut mult articolul pentru originalitatea sa…sa veghem sa nu ni se alipeasc inima de lucrurile care doar le folosim pentru o vreme…

  9. Otniela on said:

    Sa fiti binecuvantat!

    Mult ma bucur frate Ambasador ca ati abordat aceasta problema sincer, deschis, practic. Practic… insa PRACTICA e cea mai grea. Traind pe-acest pamant vrand-nevrand inima noastra se prinde de oameni, de lucruri, de situatii etc. Iar in clipa MARII TRECERI ( cum ar spune L Blaga ) , daca ne este dat sa o constientizam, realizam cat LUT avem pe noi, si ce grele ne sunt aripile de zbor.
    Iata de ce Dumnezeu , ca Un Tata perfect, ingaduie sa ni se mai scuture valorile din cand in cand. Cu alte cuvinte, ne mai clatina, pentru a ne da seama ca nu putem fi in echilibru stabil in aceasta lume. Daca ISUS, Exemplul nostru suprem nu a fost, noi de ce ar trebui sa fim?! Nici Pavel cel intransigent, nici Petru, pescarul de oameni, nici Ioan, ucenicul duios al Iubirii…, nici miile de martiri care mureau cantand in arenele romane, nici fratii nostri reformatori urmariti de necrutatoarea Inchizitie…nici, nici. Ei, toti aceia de care aceasta lume nu este vrednica ( Evrei 11: 38 ).
    Trebuie, intr-adevar, sa interiorizam puternic in duhul nostru: nu am adus cu noi nimic, si nu vom lua cu noi nimic! Vom vedea CERUL numai in baza meritelor lui Christos. Glorie in veci, doar Lui!

  10. ambasadorul on said:

    Otniela,

    Pot totul prin Cristos care ne întărește!
    Mult har!

  11. Hmmm. O mica rectificare: apostolul Pavel foloseste verbul „ a socoti ” la prezent, ceea ce pe mine ma face sa inteleg ca ACUM trebuie sa privesc lucrurile pamantesti ca pe un gunoi, si nu atunci cand voi ajunge in Cer. Din Cer va fi usor sa privim in urma la ce a fost aici si sa spunem ca s-a meritat. Tocmai acesta e testul credintei: sa spunem de pe acum ca SE MERITA sa iubim Cerul, si nu lucrurile care ne inconjoara. Si referitor la cat de greu este acest lucru, pentru mine seamana putin cu matematica (nu mi-a placut, dar pana la urma am invatat-o :D). Cu alte cuvinte, cu cat exersam mai mult, cu atat mai usor va fi. Mai concret, daca ne vom face un obicei din a renunta la obiectele de care stim ca inima tinde sa ni se lipeasca, pana la urma nu va mai fi atat de greu. Bineinteles ca, la fel ca in matematica, avansand devine mai greu deoarece trebuie sa renuntam la lucruri cu valoare (materiala) tot mai mare, insa daca avem un trecut in care ne-am obisnuit sa renuntam deoarece Il iubim pe Isus Christos mai presus de orice, ne va fi totusi usor.

    Si mai ceva: o comparatie putin inestetica. Cei care au crescut la tara stiu ca gunoiul, oricat de neplacuta ar fi folosirea sa, este extraordinar de bun ca ingrasamant. Cu alte cuvinte, tot ceea ce ne inconjoara, tot ceea ce Dumnezeu ne incredinteaza pentru o perioada poate fi folosit de noi pentru a ne dezvolta. Cum, de altfel, si pentru Pavel au fost, desigur, utile cunostintele acumulate inaintea crestinarii sale. Si acesta este miracolul pe care il face Dumnezeu in vietile noastre: sa putem folosi spre cresterea noastra spirituala tocmai ceea ce ar avea potentialul de a ne darama sufleteste.

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: