Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the month “august, 2010”

Apus de soare pe lacul Techirghiol


La Mulți Ani, Bodi!


Nu vreau să treacă ziua asta până nu vă spun câteva cuvinte despre o femeie din viața mea pe care o admir foarte mult. Este mama-soacră. Pentru cei mai mulți din zonă este cunoscută ca „sora Marița”. Noi îi spunem „Bodi”. Prima nepoată, Daria, așa a apucat să-i spună și așa i-a rămas numele între nepoți.

Ei bine, Bodi este de profesie stomatolog dar am ajuns foarte repede să cred că adevărata pasiune a ei este … slujirea. Sunt tot mai uimit de energia și dinamismul ei atunci când este vorba de a sluji. Și ce este și mai frumos este că slujește pe ORICINE! Atunci când Bodi face o extracție, sau dă o bucată de brânză în numele Domnului, face un tort de ciocolată, sau o masă de dragoste,  pentru ea nu contează cine se va bucura de slujirea ei, o face cu toată dragostea și cu toată dăruirea ei.

Nu mă pot abține să nu vă spun că la ea am văzut adevăratele mese de dragoste. Ultima masă de dragoste la care am participat și eu a fost făcută pentru 8 pușcăriași care au venit să viziteze biserica de la Densuș. ( bineînțeles, însoțiți de gardieni 🙂

La masa ei are loc oricine. Fie că este Regele Mihai, o fată părăsită de părinți care locuiește într-un sanatoriu, păstor, predicator, mare afacerist, bețiv, femeie săracă, orfan sau membru din familie, Bodi îi va sluji pe toți cu dragoste, dăruire și sacrificiu. Certitudinea mea este că reușește asta doar pentru că în fiecare din ei ea îl vede pe Isus și pe EL îl slujește ea!

Aș putea să povestesc multe despre ea, dar mă opresc aici și vreau doar să spun că sunt binecuvântat să am o așa mamă soacră. Mă bucur și îl slăvesc pe Domnul pentru ea. Astăzi a fost ziua ei. Îi doresc multă sănătate și mulți ani împreună cu Domnul și cu noi.

La mulți ani, Bodi!

Mai avem oleacă și plecăm


Iată că și șederea noastră în Moldova la părinții noștri de pe aceste meleaguri s-a terminat. Mâine dimineață ne vom îndrepta cu ajutorul Domnului spre Eforie Nord. Întotdeauna când vin aici, trăiesc fiecare zi cu intensitate. Chiar dacă nu las să se vadă lucrul acesta, trăiesc fiecare clipă. Sunt amintiri, locuri, oameni, chiar mirosuri care-mi trezesc stări interesante. De aceea, nu am scris nimic în perioada aceasta. M-am așezat de câteva ori să scriu dar nu am putut din cauza sentimentor prea puternice. Voi lăsa timpul să mă ajute să-mi așez olecuță gândurile în ordine și apoi vă voi povesti câte ceva despre timpul petrecut aici.

Mâine avem drum lung spre Dobrogea și avem nevoie de rugăciunile voastre. Vă mulțumim și Domnul să vă dea har în tot ce faceți!

( Fotografia este făcută ieri. Eram împreună cu familia în parcul Cholet din Dorohoi iar cerul arăta superb în aceste culori ).

Umblarea cu Dumnezeu și tiroliana


Sâmbătă ne-am despărțit cu greu de tinerii noștri cu care am petrecut câteva zile în tabăra de creștere spirtuală de la Voroneț. Tema taberei a fost „Umblarea cu Dumnezeu”. Umblarea cu Dumnezeu este o umblare prin credință. Adică, este acea încredere în Cuvântul Lui. Este un pic ca și cu „umblarea” pe tiroliană.

Adică, te legi de o funie cu un nod iar băietul de lângă tine îți spune: „Lasă-te în funie. Și dă-ți drumul.” Și eu întreb: „dar ține sfoara asta? Că în jos este un hău de amețesc”. Și băiatul, în cazul nostru, Florin, mă asigură: „Stați liniștit. Este totul ok.” Doar atât are de zis? Nici o explicație tehnică, științifică? Să-mi explice, să-mi arate componența funiei, să-mi arate niște filmulețe cu cei care s-au dat înaitea mea? Nimic? Și totuși mă arunc în hău, atârnat doar de o funie. Cablul începe să scârțâie. În brațele mele este și Lucas, băiatul meu. Ne băgăm capul unul în altul și prindem tot mai mare viteză deasupra pomilor și a văilor.

Oare de ce atunci când Dumnezeu, nu Florin, DUMNEZEU, Cel care a creat lumea și pământul îmi cere să încerc ceva cu El, prin credință, pun atâtea întrebări? De ce atâtea scenarii și scuze?

Dumnezeu este încântat să umble cu noi. Dumnezeu este bucuros când ne încredem în El. Zâmbind, Dumnezeu se uită la noi și ne invită: „Dă-ți drumul. Vreau să-ți arăt că umblarea cu Mine este o …. aventură. Stai liniștit. Totul este ok. Bucură-te de drum!”

Oaaaauuuuuuuuuu!

Mai vreau o dată! 🙂

Spre Voroneț


Mâine dimineață voi pleca împreună cu Cora și băieții spre Voroneț. Ne vom alătura tinerilor noștri care deja sunt acolo în tabăra creștină. Abia așteptăm acest timp și ne rugăm ca Domnul să ne călăuzească pe drum și să ajungem cu bine.

Mă gândeam să iau o vacanță de la blog dar m-am răzgândit. Presimt că voi avea ce să vă povestesc și despre ce să discutăm în această lună a lui cuptor.

Domnul să vă dea mult har!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: