Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Umblarea cu Dumnezeu și tiroliana


Sâmbătă ne-am despărțit cu greu de tinerii noștri cu care am petrecut câteva zile în tabăra de creștere spirtuală de la Voroneț. Tema taberei a fost „Umblarea cu Dumnezeu”. Umblarea cu Dumnezeu este o umblare prin credință. Adică, este acea încredere în Cuvântul Lui. Este un pic ca și cu „umblarea” pe tiroliană.

Adică, te legi de o funie cu un nod iar băietul de lângă tine îți spune: „Lasă-te în funie. Și dă-ți drumul.” Și eu întreb: „dar ține sfoara asta? Că în jos este un hău de amețesc”. Și băiatul, în cazul nostru, Florin, mă asigură: „Stați liniștit. Este totul ok.” Doar atât are de zis? Nici o explicație tehnică, științifică? Să-mi explice, să-mi arate componența funiei, să-mi arate niște filmulețe cu cei care s-au dat înaitea mea? Nimic? Și totuși mă arunc în hău, atârnat doar de o funie. Cablul începe să scârțâie. În brațele mele este și Lucas, băiatul meu. Ne băgăm capul unul în altul și prindem tot mai mare viteză deasupra pomilor și a văilor.

Oare de ce atunci când Dumnezeu, nu Florin, DUMNEZEU, Cel care a creat lumea și pământul îmi cere să încerc ceva cu El, prin credință, pun atâtea întrebări? De ce atâtea scenarii și scuze?

Dumnezeu este încântat să umble cu noi. Dumnezeu este bucuros când ne încredem în El. Zâmbind, Dumnezeu se uită la noi și ne invită: „Dă-ți drumul. Vreau să-ți arăt că umblarea cu Mine este o …. aventură. Stai liniștit. Totul este ok. Bucură-te de drum!”

Oaaaauuuuuuuuuu!

Mai vreau o dată! 🙂

Anunțuri

Single Post Navigation

5 thoughts on “Umblarea cu Dumnezeu și tiroliana

  1. ce frumos cum experientele de zi cu zi le putem privi, interpreta si aplica in viata de credinta 🙂

    apropo, si eu vreau cu tirolianaaa!!! daca Lucas la varsta asta deja a fost, inseamna ca eu am ramas mult in urma..

  2. Iulia A on said:

    Buna comparatia dintre tiroliana si credinta ca si incredere in promisiunile Lui Dumnezeu. Apropos, imi amintesc de expresia si de panica pe care a avut-o Lucas cand s-a pus problema sa se dea singur pe troliana… initial el crezuse ca tata il tine, nu funia

  3. Otniela on said:

    SHALOM!

    Da, viata de credinta este o continua lansare in gol. Cel mai bine este ilustrat acest lucru in ” umblarea pe mare” ( Matei 14 : 22-36 ). Petru cel Viteaz incepe sa se teama cand realizeaza MIRACOLUL; deseori m-am intrebat si eu ce este mai de pret : Minunea sau Domnul minunilor? Am ajuns la concluzia ca nimic nu este mai important decat DRAGOSTEA pe care noi I-o oferim, prin CREDINTA noastra, Aceluia ce POATE SA FACA TOTUL. Atunci cand pasim PRIN CREDINTA in cel mai mare Necunoscut, noi Ii demonstram cat de mult il iubim si Il cinstim ca Domn, ca Stapan.
    Este important sa ne dezlipim ochii de la noi insine, si sa ni-i atintim la EL, ” Capetenia si Desavarsirea Credintei noastre”. Doamne, da-ne Tu aceasta Putere! Amin!

  4. carmen on said:

    …minunat articol,imi place cand il putem recunoaste pe Domnul in toate caile noastre si intamplarile din viata devin pilde de traire cu Domnul….Fiti binecuvantati toti cei de plaiurile Hategului …cu prietenie Carmen

  5. carmen on said:

    …asa cum stateam si „admiram” poza cu tiroliada ma gandeam ca aceasta imagine poate fi si o pilda cum Dumnezeu ne tine in bratele Sale si ne ajuta sa trecem linistiti chiar daca sub noi e haul cel mare…. pentru copii si nu numai nu poate fi un exemplu sugestiv….Carmen

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: