Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the month “septembrie, 2010”

Ambiția


J. Oswald Sanders:

Cuvântul „ambiție” derivă din cuvântul latin care se traduce prin „urmărirea promovării”. Ambiția poate conține o diversitate de componente: a fi bine văzut și aprobat de oameni, a avea popularitate, a fi bine cotat printre contemporani, a avea control asupra altora. Oamenii ambițioși se bucură de puterea pe care o aduc banii sau autoritatea. Asemenea ambiții egoiste au fost condamnate în mod clar de Domnul. Adevăratul lider spiritual nu va umbla niciodată după întâietate.

Pentru că noi, fiii lui Adam, vrem să fim mari

El a devenit mic.

Pentru că noi nu vrem să ne plecăm,

El s-a umilit.

Pentru că noi vrem să stăpânim,

El a venit să slujească.

Cum să testăm duhurile


Aseară la biserică am primit de la sora N.N o mică broșurică scrisă de A.W.Tozer. Este chiar despre discernământul pe care trebuie să-l avem față de lucurile spirituale. Iată metoda propusă:

1. Primul test este felul în care îmi afectează relația cu Dumnezeul biblic. Tozer avertizează asupra faptului că multe simțăminte plăcute se pot naște în sufletul nostru printr-o închinare inferioară sau chiar idolatră. O închinare străină poate foarte ușor să creeze în inimă sentimente precum reverența, dragostea, adorarea și multe alte stări înălțătoare. Testul? Ce a produs aceasta în relația mea cu Dumnezeu?

2. Al doilea test: cum îmi afectează această nouă experiență, atitudinea mea față de Domnul Isus? Orice lucrul care îl face pe Domnul Isus mai puțin decât este, e pur și simplu o iluzie și trebuie tratat ca atare.

Creștinismul fără Cristos sună contradictoriu, dar există ca un fenomen real în zilele noastre.

3. Un alt test: cum îmi afectează atitudinea față de Sfânta Scriptură? Ne întrebăm care este sursa acestei experiențe noi și impresionante. Tot ce nu vine din Biblie, trebuie să creeze în noi un mare sentiment de suspiciune.

Păziți-vă de orice om care susține că este mai înțelept decât apostolii sau mai sfânt decât martirii din Biserica Primară. Cel mai bun mod de a-l trata pe un astfel de om este să te ridici și să pleci din prezența lui.

4. Ce efecte are experiența religioasă asupra sinelui.

O regulă bună este următoarea: Dacă această experiență a slujit la umilirea mea și la a mă face mic și netrebnic în ochii mei, atunci este de la Dumnezeu; dar dacă îmi dă un sentiment de satisfacție de sine este falsă și trebuie respinsă provenind din sine sau de la diavol.

5. Relația noastră cu, și atitudinea noastră față de semenii noștri creștini este un alt test. Orice experiență religioasă care nu ne face mai iubitori, mai răbdători mai plini de compasiune față de semeni poate să fie etichetată ca fiind falsă.

6. Cum ne afectează relația și atitudinea față de lume. Lucrarea reală a Domnului ne face nepotriviți pentru lume. Orice lucrarea religioasă care imită lumea și se opune crucii Domnului, este de la diavolul.

7. Felul cum ne afectează atitudinea față de păcat.

Omul cu inima sinceră nu va găsi nici o dificultate aici. El trebuie doar să-și verifice propria înclinație ca să descopere dacă este mai mult sau mai puțin preocupat de păcatul din viața lui, din momentul în care presupusa lucrare a harului a fost înfăptuită.

Darul deosebirii duhurilor


Dacă m-ar fi întrebat Domnul ce fel de daruri să-mi dea pentru slujire, nu aș fi uitat de „deosebirea duhurilor”. Îmi place acest dar. Este un dar al discernământului. În Biserica Primară acest dar era un fel de câine de pază care patrula în jurul și în interiorul Bisericii pentru a o proteja. Într-o vreme în care nu era Nou Testament scris și erau destui care pretindeau că le-a vorbit Domnului, acest dar a fost extrem de prețios. Ipocriții, ereticii, mincinoșii au fost descoperiți de acest dar al Duhului.

Mai întâlnim astăzi acest dar în bisericile noastre? Și dacă l-ați întâlnit, în ce fel este folosit? S-a schimbat cumva stilul de operare al acestui dar în Biserică?

Ce să ne placă?


Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine? Și pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine. …

Cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale

( Ps. 73:25,28 )

Trupul e Templul Duhului


Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuiește în voi și pe care l-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? ( 1 Cor. 6:19 )

Când am citit aceste versete, m-am gândit la atâția care cred cumva că trupul nu este doar decât un ambalaj care se mototolește cu trecerea timpului. Și apoi, când ambalajul s-a „desfăcut” de tot, este aruncat într-o groapă. Și tot ce contează este sufletul. Asta auzim la înmormântări, așa-i? Țărâna merge înapoi în țărână. Sufletul este nemuritor!

Dar, când apostolul Pavel scrie 1 Corinteni se adresează unor creștini care aveau mari probleme cu învățătura despre învierea din morți. Și apostolul dedică un întreg capitol subiectului învierii trupului din morți.

Trupurile noastre nu sunt doar niște pachete de mușchi care vor ajunge în pământ la viermi. Trupurile noastre au fost create pentru Domnul nostru. Trupurile ne-au fost date pentru a demonstra gloria, puterea, înțelepciunea și sfințenia lui Dumnezeu. Trupul este un Templu al Duhului Sfânt. Trupul reprezintă sfânta sfintelor, locul în care Dumnezeu locuiește.

Acest adevăr schimbă atitudinea pe care o avem față trupurile noastre. Implicarea trupurilor noastre în anumite activități păcătoase înseamnă pur și simplu o violare a scopului înalt pentru care am fost creați.

Unii spun: „e trupul meu, și fac ce vreau cu el.” E trupul tău, da, dar a fost cumpărat de Altcineva. Proprietarul este Dumnezeu. Aă avem grijă ce băgăm în el. Grijă cum îl expunem, cum îl îmbrăcăm sau dezbrăcăm. Pentru că nu este al nostru, ci al Domnului, fugim ca speriații de curvie! Trupurile noastre sut create pentru a-l onora pe Domnul.

Nu știți că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Cristos?

Iată că nu contează înaintea Domnului doar inima, ci și trupul!

Frate dragă, te dau în judecată!


În 2005, un anume Mircea Pavel ( sper că i-am reținut bine numele ) l-a dat în judecată pe „numitul Dumnezeu, domiciliat în cer” pentru abuz în serviciu și luare de foloase necuvenite. Acuzatul nu a putut fi contactat și cazul a fost clasat.

Darea în judecată a devenit ceva la modă după 1989. Procese după procese. Șefi dați în judecată, vecini dați în judecată, părinți dați în judecată, țări date în judecată, firme date în judecată, bănci date în judecată, biserici date în judecată. Pentru cei necredincioși nu există limite. Dar avem exemple memorabile și mai aproape de noi. Am auzit că într-o biserică un solist vine în fața bisericii și spune: “Urmează să cânt o cântare pe care mi-a dat-o Domnul în urmă cu un an. Deși am primit-o de la El, vă reamintesc că am dreptul de autor și orice reproducere fără aprobarea mea îmi dă dreptul să vă dau în judecată. Slăvit să fie Domnul” 🙂 😦

Ce spune Biblia despre darea în judecată între frați?

Poate un pocăit să-l cheme pe alt pocăit la tribunal?

Iată ce spune apostolul Pavel în 1 Corinteni 6:

Cum! Când vreunul din voi are vreo neînțelegere cu altul, îndrăznește el să se judece cu el la cei nelegiuiți, și nu la sfinți?

( 1 Cor.6:1 )

Observați faptul că apostolul nu spune dacă vreunul din voi are vreo neînțelegere cu altul, ci “când vreunul din voi …” Nu-i o surpriză că avem uneori neînțelegeri între noi. Surpriza este că aceste neînțelegeri ajung la cei necredincioși. Apostolul Pavel spune că atunci când avem neînțelegeri unii cu alții, să nu îndrăznim să ne dăm în judecată. Acesta este principiul biblic: Este păcat ca un credincios să-l dea în judecată pe alt credincios. Este foarte simplu. Practic și ușor de înțeles. Pavel nu disprețuiește sistemul judiciar roman și tribunalul în sine. Pavel este îndurerat că cei din biserică își spălau rufere murdare în public.

Mă întreb însă cât de radicale sunt cuvintele apostolului din versetul 7?

Pentru ce nu suferiți mai bine să fiți nedreptățiți? De ce nu răbdați mai bine paguba?

Sunt situații în care pot să-mi dau fratele în judecată?

Există oare excepții de la principiul enunțat de apostolul Pavel?


Copiii noștri sunt prețioși


Azi dimineață am avut onoarea să-i salut pe copiii și părinții care au venit pentru începerea unui nou an la Grădinița Creștină „Betleem” Hațeg. Văzând atâția copii adunați pentru începerea grădiniței, m-am gândit la cât de mare este responsabilitatea noastră ca și părinți.

Știu că fiecare părinte își vede copilul în culori superbe. Și uneori în realitate culorile nu sunt așa de superbe. Dar știu sigur un lucru: copiii noștri sunt prețioși înaintea lui Dumnezeu și Dumnezeu are planuri mărețe pentru ei. Nu a știut tatăl lui Ilie Tișbitul ce va deveni fiul lui. Nu a știut tatăl și mama lui Moise, pentru cine și-au pus viața în pericol. Dar ce bucurie au avut!

Nu ne spune Domnul tuturor ce vor deveni copiii noștri, așa cum le-a spus-o părinților lui Samson. Dar cu siguranță că Dumnezeu are planuri frumoase și pentru copiii noștri. Dumnezeu vrea ca băieții și fetele noastre să fie binecuvântați aici pe pământ cât și în veșnicie.

Dar și diavolul știe că sunt prețioși copiii noștri și ar vrea tare mult să-i distrugă. Diavolul ar vrea să ne nimicească pe noi ca părinți mai întâi. Și să ajungem atât de prinși de lucrurile lumii încât să nu mai avem timp să-i creștem. Am citit chiar astăzi că o fetiță de 2 anișori a ajuns în comă la spital. A fost bătută de o femeie care o îngrijea. Părinții? Fetița are părinți dar sunt plecați în străinătate la muncă. Nu-i rău să muncești, dar care este prețul?

Diavolul ar vrea să devenim atât de visători încât să nu mai vedem ce se întâmplă în jurul nostru. Să fim așa de blânzi încât să nu-i mai disciplinăm. Așa de nervoși încât să-i disciplinăm prea tare. Așa de ignoranți față de Biblie și rugăciune, încât și ei să devină la fel. Așa de critici la adresa bisericii și a învățătorului și a păstorului, încât să nu-i mai suporte în fața ochilor. Asta vrea Satan să facă cu noi, părinții.

Copiii noștri sunt atacați de cel rău în fiecare zi. Iar noi, părinții, trebuie să ne trezim din apatia noastră și să ne apărăm familia. Îi atacă prietenii, școala, internetul, cărțile, moda, vorbele.

Unde îți ascunzi copilul de toate aceste atacuri?

Cred că singurul loc sigur este în Casa Domnului. Dragi părinți, faceți-i pe copiii dumneavoastră să iubească pe Domnul, Biserica Lui, rugăciunea, cântarea, frații și surorile, închinarea, predica, Cina Domnului, botezul, colecta. Ar trebui să ne pese ce fac copiii noștri afară, în curte, la școală, pe hol sau în cameră cu ochii în computer.

E vremea să ne trezim din amorțeală, părinți!

Dacă nu pune Ioșeba mâna pe copilul tău, va pune Atalia! ( vezi 2 Cronici 22 )

Domnul să fie cu noi!

Pregărirea pentru căsătorie


Am discutat zilele trecute cu un prieten despre tinerii din bisericile noastre. Într-o vreme a produselor „3 în 1 „, este foarte ușor să crezi că și căsătoria este un produs „la pachet”. All inclusive. Căsătoria fericită cere timp, muncă, rugăciune, post, pregătire, mentorare, încurajare, resurse.

Iată câteva elemente vitale pentru pregătirea pentru căsătorie:

  1. Găsește persoana potrivită pentru tine.

Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredinioși. Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? ( 2 Cor. 6:14 )

Principiul acestui verset este non-negociabil. Nu mă bag în jug cu cineva care are interese, valori și credințe diferite de ale mele. Valorile și interesele sunt determinate de credința noastră. Mă port cum mă port în familie pentru că am o anumită credință. Am prietenii pe care îi am pentru că asta mă învață credința mea. Mă relaxez cum mă relaxez pentru că așa mă îndeamnă credința mea. Deci, două persoane care nu au aceași credință în Domnul Isus nu pot trage drept la același jug.

  1. Înțelegeți-vă și acceptați-vă unul pe altul. Pentru o căsătorie de succes este nevoie de mai mult decât de pasiune. E nevoie să ne înțelegem unul pe altul și apoi având aceste informații să decidem să ne acceptăm. De aceea, este esențial să fie o comunicare reală între băiat și fată. Din păcate, nu se discută în timpul prieteniei lucruri importante și de aceea după luna de miere apar uimirile. E nevoie să se discute despre familiile de origine, despre comportament, experiențele de viață, trecutul fiecăruia.
  1. Fii sănătos din punct de vedere emoțional, relațional, spiritual.Există un mit care trebuie demolat: dacă mă căsătoresc cu ea/el, mă va ajuta să mă fac mai bun(ă). Partenerul mă va ajuta să-mi rezolv problemele. Problemele de caracter (ex: minciuna cronică ) sau problemele de comunicare sau dependețele de drog și alcool trebuiesc rezolvate înainte de a intra în jugul căsniciei.
  1. Folosește-ți aliații pe care îi ai: timpul, mintea și prietenii. Timpul – Nu te grăbi să te căsătorești.

    Mintea – gândește și cu capul, nu numai cu hormonii.

    Prietenii – nu-ți abandona prietenii buni și loiali care te pot ajuta să vezi clar anumite situații.

  1. Urmează-l pe Domnul în tot ce faci. Nu curta decât tineri creștini. Tineri dedicați Domnului. Și crede-mă că sunt destui. Trebuie doar să te rogi, să fii tu unul dintre ei și să găsești metode creative de-ai găsi. O vizită într-o altă biserică ar fi o idee. Amână relația sexuală până la căsătorie. Știu că este o mare presiune dar veghează și păstrează-ți patul curat așa cum ne cere Domnul.

    Roagă-te pentru călăuzire.

Ceartă la Cină


Momentele când stăm la masă în familie ar trebui să fie momente plăcute, vesele, relaxante pentru ca mâncarea să aibe gust și „să ne fie de bine”. Dar uneori tocmai la masă apar subiecte fierbinți, discuții aprinse și din nefericire pofta pălește și mâncarea rămâne în farfurie.

Așa s-a întâmplat și la Cina Domnului.

Între apostoli s-a iscat și o ceartă, ca să știe care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare ( Luca 22:24 )

La masă toți ar vrea să fie primii și cei mai dintâi. Dar, cine e primul în Ghetsimani? Sau în curtea soldaților?

Ce înseamnă să fii mare? Cum să atingem măreția?

Măreția se manifestă prin slujire.

Ci cel mai mare dintre voi să fie ca cel mai mic; și cel ce cârmuiește, ca cel ce slujește. ( Luca 22:26 )

Toți vor să fie în față, dar foarte puțini în spatele podiumului. Cred că atunci când cineva devine un mădular al Bisericii, pe lângă bilet membral, diplomă și felicitări ar trebui să primească și un …. ștergar. Să ne amintească că suntem slujitori unii altora.

O floare pentru toți


Știe cineva cum se numește această floare?

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: