Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Frate dragă, te dau în judecată!


În 2005, un anume Mircea Pavel ( sper că i-am reținut bine numele ) l-a dat în judecată pe „numitul Dumnezeu, domiciliat în cer” pentru abuz în serviciu și luare de foloase necuvenite. Acuzatul nu a putut fi contactat și cazul a fost clasat.

Darea în judecată a devenit ceva la modă după 1989. Procese după procese. Șefi dați în judecată, vecini dați în judecată, părinți dați în judecată, țări date în judecată, firme date în judecată, bănci date în judecată, biserici date în judecată. Pentru cei necredincioși nu există limite. Dar avem exemple memorabile și mai aproape de noi. Am auzit că într-o biserică un solist vine în fața bisericii și spune: “Urmează să cânt o cântare pe care mi-a dat-o Domnul în urmă cu un an. Deși am primit-o de la El, vă reamintesc că am dreptul de autor și orice reproducere fără aprobarea mea îmi dă dreptul să vă dau în judecată. Slăvit să fie Domnul” 🙂 😦

Ce spune Biblia despre darea în judecată între frați?

Poate un pocăit să-l cheme pe alt pocăit la tribunal?

Iată ce spune apostolul Pavel în 1 Corinteni 6:

Cum! Când vreunul din voi are vreo neînțelegere cu altul, îndrăznește el să se judece cu el la cei nelegiuiți, și nu la sfinți?

( 1 Cor.6:1 )

Observați faptul că apostolul nu spune dacă vreunul din voi are vreo neînțelegere cu altul, ci “când vreunul din voi …” Nu-i o surpriză că avem uneori neînțelegeri între noi. Surpriza este că aceste neînțelegeri ajung la cei necredincioși. Apostolul Pavel spune că atunci când avem neînțelegeri unii cu alții, să nu îndrăznim să ne dăm în judecată. Acesta este principiul biblic: Este păcat ca un credincios să-l dea în judecată pe alt credincios. Este foarte simplu. Practic și ușor de înțeles. Pavel nu disprețuiește sistemul judiciar roman și tribunalul în sine. Pavel este îndurerat că cei din biserică își spălau rufere murdare în public.

Mă întreb însă cât de radicale sunt cuvintele apostolului din versetul 7?

Pentru ce nu suferiți mai bine să fiți nedreptățiți? De ce nu răbdați mai bine paguba?

Sunt situații în care pot să-mi dau fratele în judecată?

Există oare excepții de la principiul enunțat de apostolul Pavel?


Anunțuri

Single Post Navigation

17 thoughts on “Frate dragă, te dau în judecată!

  1. Principiul menționat cu litere îngroșate NU este principiu biblic. Este doar o interpretare simplistă. (Dacă este principiu biblic, atunci de ce, Adi, mai pui întrebarea: „Sunt situații în care pot să-mi dau fratele în judecată?”)

    Acesta POATE să fie rezultatul unor principii biblice, în anumite condiții de interpretare și formulare.

    Textul amintit din 1 Corinteni 6 NU menționează că Pavel ar spune: „să nu îndrăznim să ne dăm în judecată”.

    Textul vorbește despre altceva:

    – sfinții vor judeca lumea, așadar neînțelegerile dintre credincioși ar trebui aduse în fața acestor judecători

    – lucrurile acestei lumi sînt de „foarte mică însemnătate” (nu și neînțelegerile dintre credincioși)

    – a avea însă judecăți (neînțelegeri) în cadrul organismului eclasial este un „cusur” (acesta este cuvîntul folosit)

    – problema centrală era că cei care ar fi trebuit să fie sfinți (și să judece lumea) nedreptățeau și păgubeau pe frații lor de credință

    Pavel le atrage atenția: „Cei nedrepți nu vor moșteni Împărația lui Dumnezeu.”

    Acestea este PRINCIPIUL enunțat de Pavel, nu vreunul legat de judecata înaintea celor necredincioși.

    Așadar, accentul mesajului lui Pavel nu cade pe faptul că ar fi păcat să te duci la judecată înaintea necredincioșilor.

    Accentul mesajului lui Pavel este la adresa NEDREPTĂȚII.

    De asemenea, nu faptul că „cei din biserică își spălau rufele murdare în public” stă în centrul mesajului paulin.

    Expresia „rufe murdare” a ajuns fără semnificație (la fel ca și „a arunca cu noroi”). Propun să folosim în public formule mai inspirate (adică… „transpirate”).

    În întreaga Biblie sînt exemple care indică clar că lui Dumnezeu îi place dreptatea (și adevărul și mila).

    Așadar, dacă e să formulăm un principiu biblic la care se referă Pavel în mesajul său, acesta este: Lui Dumnezeu îi place dreptatea.

    Aplicația practică NU este indicația să nu dăm în judecată pe credincioși și necredincioși, ci aplicația practică este: să dezvoltăm, ca organism eclesial în primul rînd, forme de judecată dreaptă.

  2. Pingback: Derspre judecăți și principii biblice « România Evanghelică

  3. Pingback: Despre judecăți și principii biblice « România Evanghelică

  4. Conteaza si ce inseamna „neintelegere”?

    Ce se intampla in cazul in care fratele nu e frate, ci din lume? Inseamna ca il voi dai in judecata ca mi-a furat 10 pere? Cred ca inima mea si caracterul meu nu se vor schimba cand am in fata oameni diferiti.

    Apoi, exista si in Biserica o autoritate (ma refer la biserica locala) – trebuie sa ne intrebam si in ce masura oamenii care „se judeca” sunt sub aceasta autoritate.

    Apoi, noi, daca suntem din Dumnezeu, suntem facatori de pace (ferice de acestia!) si o chemare launtrica pe care o avem este de a face pace, indiferent de autoritate. Dar, ce se intampla daca nu ne asculta oamenii?

    Noi nu trebuie sa acceptam raul, ci sa-l judecam; dar nu in felul lumii, ci asa cum se cuvine celor care se numesc pe ei insisi fiii lui Dumnezeu. De unde nevoia de dreptate, in conformitate cu realitatea unui Dumnezeu drept. Dar, daca avem forma de judecata, fara a pedepsi raul, forma in sine nu mai are valoare si devine o imitatie ieftina a ceea ce propune Scriptura, ducand la forma fara fond si rost.

  5. ambasadorul on said:

    Frate Alin Cristea,

    mulțumesc pentru contribuție. 1 Corinteni 6 este înțesat de multe principii biblice pe care suntem chemați să le aplicm în situații specifice și diferite ale vieții. Un principiu este că atunci când ne dăm în judecată unii pe alții, este o rușine și un păcat pentru care îți trebuie îndrăzneală și tupeu. Este un afront la adresa lui Dumnezeu și la adresa Bisericii lui Dumnezeu. Pentru a-i trezi la realitate și a le aduce aminte identitatea pe care o au credincioșii din Corint, apostolul pune câteva întrebări retorice. Principiul este că avem o autoritatea și o chemare specială. Dacă o așa chemare specială avem, atunci pe baza înțelepciunii Duhului Sfânt, a principiilor Scripturii, putem judeca neînțelegerile noastre pământești de astăzi.

  6. ambasadorul on said:

    ascultareacredinței,

    Atunci când apostolul vorbește despre suferirea nedreptății, face apel tocmai la maturitatea lor spirituală și relația lor cu Dumnezeu. Cu siguranță că suntem chemați să judecăm dar cu dreptate așa cum îi îndeamă în capitolul 5.
    Întrebările tale sunt foarte bune. Ce se întâmplă dacă un „frate” trăiește ca și cei din lume. Apoi, suntem gata să ascultăm un sfat duhovnicesc? Sunt gata să mă încred în călăuzirea primită prin rugăciune și meditație înaintea lui Dumnezeu? Dacă cineva nu ascultă de autoritatea spirituală a bisericii se află în pericolul de a deveni „ca un păgân” pentru biserică.

  7. ambasadorul on said:

    Să nu uităm că este o diferență între PĂCAT și PENAL!
    Biserica se ocupă de păcat, iar tribunalul de penal!

  8. Adi, înțeleg că ți-ai întocmit articolul, unde ai folosit un exemplu, cu gîndul la îndrăzneala și tupeul unora.

    Dar eu, cînd citesc 1 Corinteni 6, văd că e vorba de faptul că biserica creștină nu judeca cu dreptate – aceasta era durerea lui Pavel.

    Aceasta e și durerea mea, uitîndu-mă la exemple actuale.

    Eu însumi am fost victima unor minciuni din partea unor pastori baptiști și din partea unor credincioși baptiști.

    Probabil, dacă aș avea bani mai mulți (și minte mai puțină), i-aș da în judecată.

    Și motivele sînt diverse. Nu e vorba (doar) de îndrăzneală și tupeu.

    E trist că nu am unde să îmi găsesc dreptatea în Cultul Baptist, nu-i așa?

    Pavel scrie unei biserici – cea dinCorint.

    Probelemele mele sînt suprabisericești.

    De exemplu, o persoană a afirmat pe Internet pe că aș fi fost exclus de la Institutul Biblic Emanuel. Consecințele unei astfel de minciuni nu sînt mici, întrucît sînt o persoană publică și coordonez proiecte publice.

    Dimpotrivă, am fost liderul grupei de teologie în perioada cea mai bună a instituției, iar Doru Hnatiuc mi-a recunoscut meritele în ceea ce privește, citez expresia lui, „schimbarea la față a institului”. (grupa noastră a venit în 1995, după scandalul exmatriculărilor)

    Alte exemple de intervenție juridică necesară s-ar putea referi la chestiuni de partajare a bunurilor sau de identificare a unor identități (precum cele a colaboratorilor cu Securitatea), adică chestiuni pe care nu le poate rezolva o biserică locală.

    Chestiunea pe care ai ridicat-o este prea generală și, în același timp, prea cu pretenții. Nu cuprinde diverse nuanțe.

    Dacă citim regulile de conviețuire pe care le-a oferit Dumnezeu în Pentateuh, vedem că există specificate diverse aspecte pentru delicte: conta dacă SE ȘTIA că un bou are obiceiul să împungă (și a ucis un om sau un alt bou), conta dacă o fecioară logodită A STRIGAT în cetate, atunci cînd un bărbat a constrîns-o la relații sexuale, sau dacă violul a avut loc pe cîmp, unde fata logodită degeaba a strigat, că nu a putut să-i vină în ajutor cineva.

    Degeaba spui, Adi, că biserica ar trebui să judece (și noi sîntem de acord), dar atît bisericile istorice cît și cele recente (de 100-200 de ani) sînt cunoscute pentru multe exemple de corupție și nedreptate.

    Așa că, dacă aș vedea că creștinii ar merge la judecată, nu m-aș mira.

    De fapt, de la Casa Domnului începe judecata, nu?

  9. Subiectele de defaimare nu au ce cauta la judecata celor necredinciosi , aici trebuie sa suferim toti . Totusi Biblia vorbeste despre o procedura de rezolvare a unui conflict aparut intre 2 credinciosi ( daca fratele tau a pacatuit impotriva ta , du-te si mustra-l intre tine si el , etc, etc , si daca nu asculta spune-l Bisericii ) . Aceasta situatie mentionata in paranteza este total oprita de catre pastor si conducerea Bisericii , sub pretextul ca ea aduce tulburare si nu aduce zidire Bisericii , macar ca este un drept conferit direct de Dumnezeu celui in cauza care este vatamat , si care a uzat de ceilalti doi pasi anteriori fara rezultat . Dar de ce este acea procedura care este asa de mult neinteleasa de Biserica ? Ea este tocmai ca o ultima solutie ca sa opreasca pe cel razvratit de la pacat . In conditiile in care un om nu doreste sa se schimbe sub nici o forma , Dumnezeu hotaraste demascarea acestui om in public ( in sinul Bisericii ) .
    Dar asa cum spunea si Alin Cristea , problema apare atunci cind judecata celor credinciosi pusi sa faca asta nu este dreapta . De fapt una din problemele Bisericii Romane de pretutindeni , este strimbatatea care se gaseste in judecata unor lucruri . Si dati-mi voie sa va spun ca , cu o judecata strimba si partinitoare nu se poate rezolva nici o problema , ba din contra le cronicizeaza .
    Bineinteles ca Biserica se poate implica in rezolvarea unor probleme aparute , insa atunci cind cel care trebuie sa indrepte ceva strimb, care produce pagube insemnate si nu vrea sa se indrepte de buna voie se poate apela la tribunalul civil , deoarece in conditiile in care omul nu vrea sa asculte de buna voie fara a se ajunge la tribunalul civil , singura solutie ramane apelarea la tribunalul civil are putere juridica asupra cazului si poate opri daunele care se produc .
    Biserica nu are putere juridica si ca atare atunci cind se impune , este corect sa intervina legea civila , care sint de fapt tot slujitorii lui Dumnezeu .

  10. Silviu Ratiu on said:

    Ca sa fiu sigur ca stim despre ce este vorba,as vrea sa ma lamuriti,frate Adi,care ar fi dumneavoastra situatia unei fapte de omor?Ce este ea?Numai pacat?tot astfel,care ar fi situatia faptei de calomnie,atunci cind un frate face afirmatii publice mincinoase despre alt frate?Numai pacat?
    Apoi,ce ne facem daca doi frati mostenesc o casa si unul din ei se incapatineaza sa refuze rezolvarea problemei prin buna intelegere iar celalalt nu-si poate valorifica dreptul legitim decit apelind la instanta?Pentru ca,probabil stiti,inscrierea unui astfel de drept trebuie sa urmeze niste proceduri legale de neocolit.

  11. Silviu Ratiu on said:

    Pentru ca nu am primit(inca) nici un raspuns,ma gindeam sa mai complic un pic lucrurile,continuind cu urmatoarele intrebari:
    – ce ne facem ca in Romania – si nu numai – exista la ora actuala o pleiada de magistrati crestini( in sensul adevarat al Cuvintului)?
    – ce ne facem atunci cind intre doi sau mai multi frati intervin neintelegeri pentru care nu ei au controlul deschidetii unui proces in fata unor instante de judecata ci,de pilda,Statul,in cazul cind agentii acestuia se sesizeaza din oficiu?
    – ce ne facem cind,de pilda,un crestin angajat al unei institutii este pus in situatia sa intocmeasca un proces verbal de contraventie fata de un alt crestin?Il va face el sau va risca sa-si piarda serviciul si il va pune pe altcineva sa-l faca?SIdaca colegul va refuza?Crestinul va incalca legea numai pentru a nu-l sanctiona pe celalalt crestin,desi acesta a incalcat legea?
    Si intrebarile ar putea continua.
    De aceea,cred ca expedierea problemelor in spatele unor interpretarti mai mult sau mai putin „acoperitoare” ale Scripturii nu este de folos nimanui.IAr daca ne decidem ca e nevoie de o dezbatere,atunci sa creem un cadru adecvat si sa fim pregatiti pentru a putea raspunde tuturor intrebarilor ce ar putea aparea.Nu vin se pare?

  12. Silviu Ratiu ,

    a venit un om la Domnul Isus si l-a rugat sa spuna fratelui sau : ” Invatatorule , spune fratelui meu sa imparta mostenirea noastra cu mine . ” Ce i-a raspuns Domnul ? Cine m-a pus pe mine judecator sau impartitor peste voi ? Iar in alta parte Domnul a spus : celui ce iti ia cu sila ale tale nu i le cere inapoi !!
    Crezi ca aici este negociere in ce priveste Cuvintul lui Dumnezeu ?

  13. ambasadorul on said:

    Frate Silviu Rațiu,

    mai întâi, bine ați venit în acest spațiu.
    Mă bucur pentru contribuția dumneavoastră la acest subiect complicat și deseori delicat. Cred că experiența practică pe care o aveți în domeniu poate să ne ajute a pricepe mult mai clar implicațiile și mecanismele unui proces la tribunal.
    Cred că omorul, calomnia sau lăcomia sunt păcate cu aceeași valoare absolută înaintea lui Dumnezeu și a Bibliei. Dar, consecințele și impactul acestor păcate în viața noastră, a aproapelui sau a bisericii sunt diferite. Este una să-l omor pe aproapele cu o vorbă ascuțită și cu totul alta este să-l ucid cu barda.
    Sigur că avem drepturi garantate de stat. Dar cred că noi credincioșii, în comprație cu cei din lume, mai avem și dreptul de a renunța la drepturi. Și asta de dragul mărturiei și a credinței noastre.

    Întrebarea este când este cazul să renunț la dreptul meu legitim?

  14. ambasadorul on said:

    Știu că lucrurile pot deveni și mai complicate.
    Mă bucur să știu că în România s-a ridicat o pleiadă de magistrați creștini. Am un prieten pocăit din Dorohoi care este judecător în Iași. Excelent. Mă rog ca toți aceștia să fie sare și lumină și să judece cu dreptate.

    Oficialitățile trebuie să fie respectate pentru poziția lor și să li se dea ascultare. Cred că dacă un creștin a comis o contravenție va trebui să-și asume aceste lucru și să plătească pentru încălcarea legii. Nu contează cine întocmește procesul verbal! Autoritățile civile sunt un preventiv al răului, nu al binelui. Mai cred că ascultarea de Dumnezeu este prioritară ascultării de oameni atunci când cele două sunt în conflict. Dacă instituția îl pune pe creștinul angajat să mintă în procesul verbal, cred că nu îl va face și va risca să-și piardă serviciul.
    Cred că Daniel Webster era cel care a spus:

    Orice îi face pe oameni buni creștini îi face buni cetățeni.

  15. gelu bradu on said:

    Draga Adi,
    convingerea mea,bazata pe textul citat de tine, este ca „pocaitii”nu ar trebui sa se parasca,intre ei, la instantele de judecata.
    In instanta partile i-si angajeaza(sau nu) aparatori,aparatori care vor sustine in fata judecatorului ca fiecare din cei pe care-i reprezinta are dreptate,asa ca solutia data de judecator,in final,tot va „nedreptati” pe unul din parasi;nu vor avea amindoi dreptate.
    Poate ca apostolul Pavel tocmai de asta recomanda mai bine sa suferim nedreptatea,sau paguba. Justitia laica nu poate imparte dreptate pentruca nu se bazeaza pe adevar si dreptate.Prin natura serviciului,ma confrunt saptaminal cu sistemul juridic romanesc si vad cum functioneaza.Am cunoscut un pocait care ,fiind chemat in instanta de un nepocait ,a fost sfatuit de avocat sa-si „aranjeze”un martor daca vrea sa aiba castig de cauza! Ce sa mai vorbim de divortul dintre pocaiti,sau litigii din cauza unor bunuri?!Jalnic! Asta nu e marturie crestina,nu asa l-am invatat noi pe Hristos!
    Personal,cred ca pocaitii ar trebui sa apeleze la „institutia” medierii , a concilierii si ,in final, a rabdarii,solutie pe care ne este tot mai greu s-o acceptam.

  16. Încerc să atrag din nou atenția asupra chestiunii centrale din textul citat: „Cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.”

    Lui Dumnezeu îi place dreptatea. Pavel îi lua la rost pe corinteni: „Nedreptățiți și păgubiți, și încă pe frați!”

    Acum cîțiva ani, un frate, la biserică, mi-a sucit mîna la spate și m-a pus cu fața la perete, de față de cu alți frați.

    În seara respectivă, mi-a cerut iertare, l-am îmbrățișat și nu l-am evitat de atunci încoace.

    Dar DREPTATEA?

    Pentru sănătatea lui spirituală și pentru sănătatea spirituală a Bisericii, ar fi trebuit să fie disciplinat, nu, pastore?

    Dacă Gheorghe Bradu, prin natura serviciului, se confruntă cu nedreptate și corupție în sistemul juridic, atunci și eu pot să spun că, prin „natura serviciului”, de mulți ani mă confrunt cu nedreptate și corupție în sistemul confesional baptist.

    Despre această nedreptate și corupție ce ai de spus, pastore? Că despre asta s-ar plînge Pavel și azi.

  17. Frate Adi , Alin Cristea are dreptate . Si in cultul penticostal se gaseste aceeasi problema . Personal m-am confruntat cu stiuatie foarte neplacuta in ce priveste coruptia si nedreptatea .

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: