Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

O poezie primită care m-a încurajat


Cel instruit in scoala suferintei
E-un intelept ce stie multe graiuri;
Pricepe clar limbajul neputintei
Si vorba celor ce-o rostesc prin vaiuri.

In mana slaba-ntinsa tremuranda,
El pune perla mangaierii sfinte ;
Alina plansul, arsita flamanda,
Rostind oricui, pe limba-i, dulci cuvinte.

Sub mari poveri, de mult, cu greu carate,
El, generos, spinarea si-oncovoaie
Si, din sperante-n cioburi sfaramate,
Cladeste-n soare-a vietii valvataie…

Aluneci des si cazi sub greaua-ti cruce ?
Priveste-n Sus : ce-aproape ti-e calvarul !
Si-ajuns acolo, vei putea conduce
Pe toti cati dau ‘napoi primind amarul.

Tu, rastignit cu Domnul impreuna,
Partas cu El durerii invierii,
Vei fi cerescul sol trimis sa spuna
Ce har se-ascunde-n spatele durerii.

Vei trambita divina vindecare,
Dar si speranta slavei care vine…
Ca sa-mplinesti sublima ta chemare,
A suferintei limba-nvat-o bine !

Prelucrare de Const. Moisa dupa un poem anonym din limba engleza.

Anunțuri

Single Post Navigation

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: