Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Toamna și oamenii periculoși


Am căutat să văd ce spune Biblia despre toamnă. Am găsit câteva referiri la „ploaia târzie” dar parcă nimic clar despre subiectul toamnei. Și totuși este un text în care apare cuvântul „tomnatic”. Este singurul pasaj în care se face referire la toamnă în mod direct.

Sunt niște stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără rușine împreună cu voi și se îndoapă de-a binelea; sunt niște nori fără apă, mânați încoace și încolo de vânturi, niște pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați; ( Iuda 12 )

Fratele Petru Popovici în cartea „Oameni cu totul deosebiți” face următorul comentariu:

Oricine sădește un pom în grădină, așteaptă ca el să aducă rod. Aceștia ocupă locul degeaba. Și IUda scrie cuvinte cu tâlc despre ei. El spune că sunt „de două ori morți”. Dacă citești în fugă nu sesisezi nimic. Dar Iuda vrea să ne dăm seama că au fost morți odată în păcatele lor, acesta este sensul biblic pentru toți cei ce trăiesc în păcat. Dar prin Cristos Domnul ei au fost înviați la o viață nouă ( Efes.2:1-6 ). Apostolul Petru scrie despre aceștia că, „după ce au scăpat de întinăciunile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Cristos, se încurcă iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă se face mai rea decât cea dintâi”. Deci, apucînd din nou calea păcatului, au murit spiritualicește. Ei sunt morți a doua oară, Cristos Domnul care este viața, a plecat. Ei au fost dezrădăcinați și nu mai pot să aducă rod.

Fiți cu mare grijă ca nu cumva o învățătură rătăcitoare să vă dezrădăcineze. Apostolul Pavel a scris: „Așa dar, fraților, noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri; dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi” ( Rom. 8:12, 13 ). Aceste cuvinte arată că și apostolul Pavel știa că mântuit fiind, dacă trăiești după firea pământească mori a doua oară. Îmi dau seama că multora din cei ce se complac în trăirea după firea pământească, nu o să le placă această carte. Dar acestea nu sunt cuvintele mele, ci ale Sfintei Scripturi. Ele însă pot fi pentru trezirea unora, care în viața de credință s-au luat după alții și nu după Cuvântul Sfânt. Se pare că bisericile de azi au prea mulți pomi tomnatici, care de ani de zile nu au adus nici un rod. De ce? Fiindcă au trăit după îndemnurile firii pământești. O, de ne-ar deschide Duhul Sfânt ochii să vedem cauza lipsei de roadă.

 

Single Post Navigation

5 thoughts on “Toamna și oamenii periculoși

  1. Toamna e buna, fiindca toamna asteptam roadele. Daca nu vin si pe pom scrie „Pom roditor, traitor, plin de viata spirituala, mare misionar, drept credincios, autentic si cu inima buna etc” si nu sunt roade, atunci ne dam seama de ce exista si toamna.

    Poate ca mai cad frunzele in biserici ca sa se arate roada. Trebuie sa fie un timp si de toamna, nu?

  2. ambasadorul on said:

    Corect, ascultareacredintei.

    Să nu uităm de cel „care își dă rodul la vremea lui și ale cărui frunze nu se veștejesc: tot ce începe, duce la bun sfârșit”.

    Mult har!

  3. Da, ma bucur ca pastrezi mereu o perspectiva pozitiva 🙂 E mai bine asa.

    Chiar acum ascultam ce se intampla la Biserica noastra, acum am externat-o pe Vio si pe bebe si am ajuns acasa. Ne bucuram de sarbatoarea de acolo si de fratii care il marturisesc pe Domnul azi. Le dorim o viata plina de rod, in vederea Toamnei care va veni, in Ziua Domnului.

  4. TAINA TOAMNEI
    Toamna vine iară pe cărări de ea ṣtiute,
    Eu îi număr paṣii după frunzele căzute ;
    Îmi mai spune-o vorbă, codrul devenind mai ruginiu,
    Însă taina ei cea mare, recunosc n-o stiu !

    Din cămara-i bine răcoroasă
    Mă întâmpin’ dimineṭi cu rouă groasă ;
    Apoi tot din taina-i necuprinsă ṣi imensă
    Vin ṣi nopṭile cu ceaṭă densă.

    De ar fi să mai adaug lucrul ce nu-l ṣtiu,
    Aṣ vorbi de rodul toamnei galben-auriu ;
    Dar în toamna vieṭii mele, păru-mi iată-l grizonat
    Vai ce ceaṭă densă, rouă groasă, ori ce, m-a înfăṣurat ?!

    Toamna vieṭii ! Asta-i taina de care mă mir,
    Mai ales când văd ce groasă-i roua în drumul spre cimitir ;
    După toamnă însă, vine iarna ca un zbir…
    Ṣi în iarnă vine baba cea sticloasă ṣi cu dinṭii de vampir !

    ……………………………………………………………………………………

    Vezi mai bine, suflete pustiu, cerul toamnei cenuṣiu,
    Vremea trece, timpul zboară, iar sorocul nu ṭi-l ṣtiu
    Roada ta zâmbească-n soare, cât luceṣte pe ogoare
    Că altfel te-aṣteaptă, poate… spectrul plumburiu !!!

    – mijloc de septembrie 2010 –
    zaharia b.
    …si vine iarasi toamna peste noi;
    de-am avea macar un car cu boi…
    ca mie chiar im, place campul, tara-n maroniu,
    dar roada-n toamna asta este ? ca nu stiu !!! 🙂

  5. Cornelia on said:

    Am mai gasit un verset cu toamna :Proverbe 20 :4: Toamna, lenesul nu ara: la secerat, ar vrea sa stranga roade, dar nu este nimic .

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: