Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the month “decembrie, 2010”

Invitație la „Betleem” Hațeg


La Hațeg avem un obicei frumos. Pragul dintre ani îl trecem în Casa Domnului alături de copiii Domnului. La ora 21.00 ne strângem și cântăm, ne rugăm, ne cerem iertare, citim Biblia, ne încurajăm unii pe alții iar la ora 00.00 suntem în rugăciune cerând Domnului har și putere pentru noul an în care intrăm. Dacă sunteți zonă vă invit să împreună cu noi la acest servici divin.

Programul bisericii noastre în aceste zile este:

Vineri ( 31 decembrie ) – ora 21.00-24.00

Sâmbătă ( 1 ianuarie ) – ora 10.00 – 12.00 și 17.00 – 19.00

Duminică ( 2 Ianuarie ) – ora 9.00 – 12.00 și 17.00 – 19.00

 

Urarea mea pentru voi


Tablou pictat de Ada Nichifor


Marcu Nichifor este un personaj foarte cunoscut printre baptiști. Îmi amintesc de o replică a fratelui în legătură cu doi soți care se înțelegeau atât de „bine” încât pastorul și fratele Marcu au trebuie să stea ore întregi și să-i consilieze, dar fără speranțe de a vedea vreo tentativă de pocăință din partea lor.

Pastorul mai tinerel îl întreabă pe fratele Marcu: „Eii, frate Marcu, ce părere aveți de ei?” La care fratele răspunde: „Măi, sfaturi le putem da, minte ba!”

De sora Ada însă, soția fratelui Marcu, am auzit mai puțin. Am auzit că era pasionată de pictură iar în seara aceasta într-o vizită la una din surorile din biserica noastră am avut ocazia să țin în mână una din picturile sorei Ada Nichifor.

Iată pictura reprezentând un peisaj de la Porțile de Fier. Îmi cer iertare pentru calitatea fotografiei.

Interviu al pastorului Billy Graham


Pastorul Billy Graham a oferit după ani de zile un interviu postului Foxnews. Cea care a avut această șansă a fost Greta Van Susteren care în minutul 8.07 îi pune o întrebare la care am vrut de mult să aud răspunsul acestui mare bărbat folosit de Dumnezeu:

Dacă ar fi să o luați de la început, ați face ceva diferit?

Răspusul este DA!

Vizionați interviul și aflați care sunt lucrurile din slujire pe care Billy Graham le-ar face altfel.

Iată că avem ocazia să învățăm „pe pielea lui”!

„Degeaba slujim lui Dumnezeu”


Sunt câteva cuvinte aspre pe care le rostim sau nu împotriva Domnului.

Ce am câștigat dacă am păzit poruncile Lui?

La petrecerea cea mai tare din oraș de revelion  nu ne-am dus, la disco nu, femei nu, cu bere nu, dansuri nu, și așa mai departe. Uită-te la cei din lume! Ți se par că nu sunt fericiți? Dimpotrivă! Se duc și la biserică dar se și distrează „ca lumea”! Și noi? Neprihăniți în timp ce pierdem fericirile acestei lumi.

Ce folos să umbli trist înaintea Domnului? Aceasta este și întrebarea ta?

Iată un răspuns care trebuie ținut minte:

Acum fericim pe cei trufași; da, celor răi le merge bine; da, ei ispitesc pe Dumnezeu, și scapă!

Atunci și cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta și a ascultat; și o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul și cinstesc Numele Lui.

Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oștirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său pe care-i slujește.

Și veți vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit și cel rău, dintre cel ce slujește lui Dumnezeu și cel ce nu-i slujește. ( Maleahi 3:15-18 )

 

Preotul Hilchia mi-a dat o carte


Aceasta a fost vestea pe care logofătul Șafan a adus-o cu mult entuziasm împăratului Iosia. S-au bucurat de aurul strâns, de argintul care se afla în Casa Domnului, dar au ceva mult mai tare pentru împăratul. O carte! O carte care este citită!

Țara era îmbicsită de imagini, tablouri, înălțimi, idoli, stâlpi închinați soarelui, chipuri cioplite, chipuri turnate, fel de fel de altare. Și într-o astfel de ambianță idolatră, răsună strigătul preotului Hilchia:

Am găsit cartea Legii în Casa Domnului.

În timp ce Cartea este citită, împăratul și poporul sunt schimbați de Dumnezeu. De la mic la mare au citit cuvintele din Carte. Și nu numai atât, dar s-au îndatorat să urmeze și să păzească cuvintele din Cartea Domnului.

Sistemele vechi renasc în permanență. Și astăzi trăim într-un mediu la fel de idolatru. Suntem asaltați și seduși de imagini atent meșteșugite și de reclame imense pe blocuri. De emisiuni la care stăm cu orele.  Avem video-uri, youtube-uri, facebook-uri, și toate acestea pot deveni atât de ușor și rapid altarele idolatre la care ne jertfim timpul, mintea, energia, familiile, prioritățile, slujirea, viitorul, oportunitățile. În timp ce privim la chipurile cioplite și turnate de pe facebook și hi5, preotul Hilchia încă mai poate striga pe culoarele minților noastre: „am găsit Cartea, am găsit Cartea!”

Cartea este „the Book”, Cartea unei Persoane, dătătoare de viață și de putere!

Iosia ne cheamă la curățenie spirituală. Iosia ne cheamă să sfărâmăm idolii și chipurile cioplite din mințile și viețile noastre. Iosia ne cheamă să citim Cartea și să păzim cu toată inima cuvintele cărții lui Dumnezeu.

Arthur W. Hunt III în cartea sa „Cuvântul pe cale de dispariție” spune atât de convigător:

Când am afirmat că mass-media vizuală are potențialul să ne păgânizeze, am vrut să spun pur și simplu că într-o cultură în care scapi foarte greu de predominanța imaginilor, devotamentul cu care ne desfășurăm ritualurile de a privi la televizor, de a participa la concerte, sau de a ne delecta cu ultimul număr al revistei People se apropie de devotamentul cu care egiptenii, babilonienii, grecii și romanii își venerau zeitățile. Cultul celebrității umple gaura religioasă creată de modernism.

Resursele enorme de timp, energie și devotament alocate imaginilor electronice reprezintă un fel de ritual în sine. Imaginile sunt omniprezente, fascinante și … să îndrăznesc s-o spun? Sacre. Ele nu sunt sacre pentru că li Se asociază Dumnezeul viu și adevărat. Dimpotrivă. Noi ne asociem pe noi înșine cu ele. Aceasta înseamnă să fi păgân. Imaginile noastre sunt sacre pentru că turnăm în ele un sens și primim înapoi un sens de la ele.

Urmărim viețile dezgustătoare ale celebrităților pe ecran și în afara ecranului, le acordăm mai multă cinste decât personajelor istorice reale, dezvoltăm „relații personale” cu ele ( deși nu le-am întâlnit niciodată față în față ).

Asocierea noastră cu imaginile electronice ne ajută să păstrăm un anumit stil de viață și o anumită concepție despre lume în timp ce fugim de Dumnezeu.

Ne delectăm privind la noi înșine. Politeismul nostru nu are în centru idoli de piatră sau statui de marmură. Politeismul nostru își are altarul într-un labirint cu oglinzi.

Un copil cu șapte ani de-acasă


Am citit azi dimineață textul din 2 Cronici 34.

Capitolul începe cu acest verset:

Iosia avea opt ani când a ajuns împărat și a domnit treizeci și unu de ani la Ierusalim.

Mă întreb, cine ar pune un copil de opt ani să fie împărat? Cum poate ajunge un copil de în fruntea unui popor? Ați vedea astăzi un copilandru de opt ani președinte al României? Cred că un copil care în cei șapte ani de acasă este învățat de tata și de mama „ce este bine înaintea Domnului” și este învățat să nu se abată de la căile Domnului „nici la dreapta, nici la stânga”, ar putea face mai bună treabă decât mulți adulți fără de Dumnezeu. Este un copil pe care Domnul l-ar putea folosi în lucruri mari.

Dacă ar ajunge copilul meu președinte, patron, șef, primar, director, oare pentru care pofte, apucături, dorințe ar fi el cunoscut de cei din popor? Dacă ar umbla exact în căile pe care le-a văzut la mine, unde l-ar conduce aceste căi?

Până la șaișprezece ani, Iosia nu s-a abătut de la calea pe care a fost învățat să meargă. La șaișprezece ani, acest tînăr are o altă preocupare: îl caută pe Dumnezeul tatălui său David. Iată că exemplul lui Iosia distruge mitul care spune că dacă îți înveți copilul de mic calea Domnului, o să i se facă greață de ea la un moment dat și când va crește va fugi de ea cât vede cu ochii.

Avem acum un tânăr care vrea să cunoască mai mult și mai bine adevărul despre acest Dumnezeu. După patru ani de căutare a voii lui Dumnezeu pentru viața sa, Dumnezeu îl cheamă la acțiune. La 20 de ani, Iosia este folosit de Dumnezeu în lucrarea de curăție spirituală a Ierusalimului și a lui Iuda. La 26 de ani, Iosia construiește Casa Domnului.

Îmi doresc ca băieții mei să fie bărbați folosiți de Dumnezeu. Dar ce fac eu cu cei 7 ani pe care îi am non-stop? La opt ani, vor ști ei ce este bine și ce este rău înaintea Domnului? Când vor fi în clasa 1, vor putea ei să deosebească calea Domnului de celaltate căi ale lumii? Vor fi ei în stare să „nu se abată de la căile Domnului, nici la drepta, nici la stânga”?

Contează enorm cei șapte ani de acasă!

 

 

Vă doresc un Crăciun fericit


Doresc tuturor cititorilor și privitorilor acestui blog un Crăciun fericit, liniștit, modest, plin de bucuria și pacea de sus.

Vă doresc un Crăciun cu … Isus!

Sărbători pline de har!

Silent Night – Nana Mouskouri


O noapte preasfințită


Stille Nacht, heilige Nacht s-a născut acum 192 de ani. Sunt două versiuni ale nașterii acestui impresionant cântec. Una spune că, în seara de dinaintea ajunului de Crăciun din 1818, Joseph Mohr, preot la Nikolaus Kirche din Oberndorf, Austria, a descoperit că orga bisericii nu mai funcționa. Cum în timpul dimineții scrise un poem pe care intenționa să-l citească în biserică, i-a arătat textul organistului bisericii Franz Xavier Gruber. Impresionat de frumusețea simplă a poemului, Gruber a compus aranjamentul pentru voce și ghitară. El a fost cântat pentru prima oară în noaptea de 24 decembrie 1818 și de atunci a devenit probabil cel mai iubit cântec de Crăciun.

A doua variantă spune că Joseph Mohr scrisese poemul cu doi ani mai devreme și că, pur și simplu, dorea un cântec nou pentru acel  Crăciun.

Chiar dacă nu știm exact cum s-a născut acest cântec, cred că suntem un pic mai bogați avându-l cu noi!

Vă propun să ascultăm cântecul acesta la un instrument pe care l-am îndrăgit de copil: muzicuța.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: