Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Preotul Hilchia mi-a dat o carte


Aceasta a fost vestea pe care logofătul Șafan a adus-o cu mult entuziasm împăratului Iosia. S-au bucurat de aurul strâns, de argintul care se afla în Casa Domnului, dar au ceva mult mai tare pentru împăratul. O carte! O carte care este citită!

Țara era îmbicsită de imagini, tablouri, înălțimi, idoli, stâlpi închinați soarelui, chipuri cioplite, chipuri turnate, fel de fel de altare. Și într-o astfel de ambianță idolatră, răsună strigătul preotului Hilchia:

Am găsit cartea Legii în Casa Domnului.

În timp ce Cartea este citită, împăratul și poporul sunt schimbați de Dumnezeu. De la mic la mare au citit cuvintele din Carte. Și nu numai atât, dar s-au îndatorat să urmeze și să păzească cuvintele din Cartea Domnului.

Sistemele vechi renasc în permanență. Și astăzi trăim într-un mediu la fel de idolatru. Suntem asaltați și seduși de imagini atent meșteșugite și de reclame imense pe blocuri. De emisiuni la care stăm cu orele.  Avem video-uri, youtube-uri, facebook-uri, și toate acestea pot deveni atât de ușor și rapid altarele idolatre la care ne jertfim timpul, mintea, energia, familiile, prioritățile, slujirea, viitorul, oportunitățile. În timp ce privim la chipurile cioplite și turnate de pe facebook și hi5, preotul Hilchia încă mai poate striga pe culoarele minților noastre: „am găsit Cartea, am găsit Cartea!”

Cartea este „the Book”, Cartea unei Persoane, dătătoare de viață și de putere!

Iosia ne cheamă la curățenie spirituală. Iosia ne cheamă să sfărâmăm idolii și chipurile cioplite din mințile și viețile noastre. Iosia ne cheamă să citim Cartea și să păzim cu toată inima cuvintele cărții lui Dumnezeu.

Arthur W. Hunt III în cartea sa „Cuvântul pe cale de dispariție” spune atât de convigător:

Când am afirmat că mass-media vizuală are potențialul să ne păgânizeze, am vrut să spun pur și simplu că într-o cultură în care scapi foarte greu de predominanța imaginilor, devotamentul cu care ne desfășurăm ritualurile de a privi la televizor, de a participa la concerte, sau de a ne delecta cu ultimul număr al revistei People se apropie de devotamentul cu care egiptenii, babilonienii, grecii și romanii își venerau zeitățile. Cultul celebrității umple gaura religioasă creată de modernism.

Resursele enorme de timp, energie și devotament alocate imaginilor electronice reprezintă un fel de ritual în sine. Imaginile sunt omniprezente, fascinante și … să îndrăznesc s-o spun? Sacre. Ele nu sunt sacre pentru că li Se asociază Dumnezeul viu și adevărat. Dimpotrivă. Noi ne asociem pe noi înșine cu ele. Aceasta înseamnă să fi păgân. Imaginile noastre sunt sacre pentru că turnăm în ele un sens și primim înapoi un sens de la ele.

Urmărim viețile dezgustătoare ale celebrităților pe ecran și în afara ecranului, le acordăm mai multă cinste decât personajelor istorice reale, dezvoltăm „relații personale” cu ele ( deși nu le-am întâlnit niciodată față în față ).

Asocierea noastră cu imaginile electronice ne ajută să păstrăm un anumit stil de viață și o anumită concepție despre lume în timp ce fugim de Dumnezeu.

Ne delectăm privind la noi înșine. Politeismul nostru nu are în centru idoli de piatră sau statui de marmură. Politeismul nostru își are altarul într-un labirint cu oglinzi.

Anunțuri

Single Post Navigation

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: