Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “ianuarie 10, 2011”

Fratele Oti Bunaciu are pagină web


Am aflat  via Teologeanu că fratele Oti Bunaciu, președintele cultului baptist are pagină web.

Mă bucur sincer și sper să fie o pagină benefică pentru toți baptiștii.

Domnul să-l binecuvânte!

Mâncărime de urechi


Un comentator pe care l-am citit cu câțiva ani în urmă, a explicat acest lucru. Pe vremea lui Pavel, porcii aveau o boală numită „mâncărime de urechi”. Simptomul era că urechile li se umflau și-i mâncau foarte rău. Singurul mod prin care puteau căpăta ușurare era să se ducă  la o grămadă mare de pietre și să-și frece urechile cu putere; și, cel puțin un timp, pietrele le scărpinau urechile.

Pavel a văzut acest lucru,  zâmbit trist și a spus: „Pretutindeni dau peste creștini care sunt exact așa. Iubesc plăcerea mai mult decât pe Dumnezeu și nu pot suporta învățătura sănătoasă. Îi mănâncă urechile, așa că vor să audă altceva pe lângă doctrina sănătoasă și căile sfinte.

( A.W.Tozer – Rutină, Putreziciune sau Trezire )

Mândria ne trântește


Darul de a rămâne solo


Nu prea am auzit să se stăruiască după acest dar. După altele da, dar nu după ăsta. Nici nu se prea predică pe la nunți despre el. Dar Biblia spune că este dat de Dumnezeu unora. Cui vrea El. Cine îl are este fericit și se bucură de avantajele lui. Știu că nu toți care sunt singuri au ajuns așa pentru că au darul acesta. Unii băieți sunt tot singuri că nu au curajul de a invita o fată la un suc după întâlnirea de tineret. Sunt mari cuceritori pe internet, dar în lumea reală le tremură izmenele de frică.

Dar unii chiar au darul singurătății. Cunosc astfel de persoane.

Darul burlăciei are avantaje dar și dușmani. Uneori dușmanul cel mai aprig este chiar mama sau tata. Părinții pun uriașe presiuni pe sărmana tânără sau tânăr ajunși la o oarecare vârstă. „Dar ce-i cu tine? Ai vreun beteșug? Du-te și tu la tineret, în tabără, la revelion cu băieții și fetele. Vreau să apuc să-mi văd nepoții!” Și uite așa, puțini părinți credincioși se gândesc că ar fi posibil ca Dumnezeu să-l fi găsit pe feciorul sau domnișoara lor vrednici de a primi darul singurătății.

Atunci când Dumnezeu oferă cuiva acest dar, El o face cu un scop. Și în lumea seculară se vorbește tot mai mult de viața celibatară. Titluri de genul “Celibatul – un nou mod de viață” sunt tot mai întâlnite. Timpuri moderne. Fuga de tot ce înseamnă responsabilitate. Dedicare în carieră. Fuga de tot ce atinge libertatea. Dar Biblia ne spune că darul singurătății nu-i dat ca să „tăiem frunză la câini”.

Iată câteva avantaje ale acestui dar:

Se trece mai ușor prin vremuri grele. În loc să zici „vai de noi” zici doar „vai de mine”. Este o diferență importantă! În vremuri de criză financiară, de calamitate, de persecuție este mult mai ușor pentru cel singur decât pentru cel de care stau agățați o soție și câțiva copii.

Se suportă mai ușor necazurile. Căsătoria poate implica conflicte, exigențe, ajustări de care celibatul nu se stresează.

Mai mult timp în lucrarea Domnului. Dispoziție totală față de Domnul. Când celibatarul merge în misiune în Africa sau în Oltenia nu se gândește la soție și pruncii de acasă. Poate să-și prelungească misiunea cu încă două săptămâni fără nici o problemă!

Dacă sunt atâtea avantaje în a fi singur(ă), de ce să ne mai căsătorim?

Bună întrebare, dar continuăm data viitoare!

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: