Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “ianuarie 14, 2011”

Adevărul care dezbină


Îmi amintesc cum în timpul lui Ceauşescu, în bisericile noastre aveam o singură orgă, cu pedale, care era şi un pic dezacordată dar…. ce frumos suna. Aveam un singur calendar de studiu, dar…. nu exista să nu se ştie pe de rost textul, subiectul şi versetul de aur. Şi aş putea să continui cu exemple dar nu vreau să par melancolic. Şi nici nu vreau să credeţi că tânjesc după orga cu pedale sau după unicul calendar de studiu. Nu. Îi mulţumesc Domnului pentru orga Roland şi studiile multicolore de astăzi. Dar astăzi nu mai avem nici acel verset pe care îi întâlneai deasupra amvonului: „Un Domn, O Credinţă, un Botez”. Dacă mă uit cu atenţie în bisericile noastre cred că s-ar potrivi alte cuvinte deasupra noastră: Un Domn, mai multe credinţe, un singur Botez. Pe Domnul îl iubeşte toată lumea, botezul e bun să îl ai…credinţa însă este ceva mai complicat. Nu mai credem toţi la fel. Şi Doamne fereşte să încerci să corectezi credinţa cuiva …că imediat eşti etichetat ca cel care distruge unitatea, dragostea şi pacea dintre fraţi. Dar dacă iubeşti Scriptura vei afla că atunci când te întîlneşti cu o doctrină falsă, demonică sau coruptă, despărţirea de cei care o propagă este chiar o poruncă. Sunt destul de mulţi cei care doresc ca pastorii să îi legene pe toţi aşa uşoooor într-o dulce legănare, indiferent de crezurile şi învăţăturile propovăduite. Se tot aude idea că nu este bine să judeci pe fraţii tăi. Că ar trebui să trăim toţi în linişte şi armonie, acceptându-ne unii pe alţii aşa cum suntem şi aşa cum gândim fiecare. Fiecare cu credinţa lui şi fiecare cu încredinţarea lui…că doar…unu-i Dumnezeu! Vreau să reafirm că datoria mea principală ca pastor este să dau hrană turmei, să conduc turma şi să o protejez de pericole. Iar cel mai mare pericol în vreamea asta pentru biserică este doctrina falsă. Ereziile. Lupii îmbrăcaţi în piei de oaie. Datoria noastră, a păstorilor, este să facem repede o împărţeală ( un fel de dezbinare), între oaie şi lup, între lumină şi întuneric, între adevăr şi minciună. Apostolul Pavel ne porunceşte

„În Numele Domnului nostru Isus Cristos vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate care trăieşte în neorânduială şi nu după învăţăturile pe care le-aţi primit de la noi” (2 Tes.3:6 )

Observaţi vă rog, că este vorba de „orice frate” care trăieşte în dezordine şi nu „după învăţăturile” Scripturii. Apostolul Pavel spune:

„Şi dacă, nu ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnaţi-vi-l şi să nu aveţi nici un fel de legături cu el ca să-i fie ruşine- Să nu îl socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci să-l mustraţi ca pe un frate.” ( 2 Tes.3:14,15 )

Frate Adi, dar se merită să aperi doctrina curată? Nu faci mai mult rău decât bine? NU! Niciodată nu faci rău atunci când publici, spui sau predici Adevărul. În Luca 12:51, Adevărul, Domnul Isus, spunea:

„Credeţi că am venit să aduc pace pe pământ? Eu vă spun: nu; ci mai degrabădezbinare.”

Evrei 4:12 spune

„Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufeltul de duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”

Un mare „lup îmbrăcat în piele de oaie” este muzica contemporană din bisericile noastre. Tinerii noştrii sunt atât de fascinaţi de această „mieluşea” nevinovată şi simpatică, încât nu pot să stau nepăsător şi să nu vorbesc, predic sau să scriu despre acest mare pericol. Este muzica lumească dar îmbrăcată cu o copertă de carton pe care scrie „creştină”. Un alt lup care s-a camuflat foarte bine este mişcarea carismatică care injectează în rândul credincioşilor învăţături false, cum ar fi: prezenţa proorocilor, vorbirea în limbi, stările de extaz ca urmare a pogorârii Duhului Sfânt, primirea de noi revelaţii, etc. Trăim vremuri în care lupii sunt foarte vicleni şi gata de a sfârteca turma Domnului. Dar cum să îmi dau seama cine este lup şi cine oaie? Aaaa, ştiu cum! Scot turma la păscut! Da! Asta voi face! Aşa că voi lăsa Cuvântul Domnului să îşi facă treaba de despicare, pătrundere şi tăiere.
( postare din 3 octombrie 2007 )

Facebook-ul: o obsesie?


Mulți se întreabă dacă FB-ul este o urgie sau o binecuvântare pentru cel ce-l utilizează.

Se știe că social-media creează dependență. Dar are și beneficii.

Iată câteva informații:

Ce părere aveți?

Biserică de închiriat


Biserica Heartsong din Cordova, Tennessee, Statele Unite, unde predică pastorul  Steve Stone și-a invitat vecinii musulmani să folosească sactuarul bisericii pentru a-l transforma în moschee în timpul ramadanului. Centrul Islamic fiind în renovare. La fel a făcut și o biserica metodistă unde comunitatea islamică a fost invitată să folosească clădirea pentru câteva luni. În ambele cazuri, liderii au explicat gestul ca fiind unul al dragostei creștine și o demonstrare a vieții la care ne cheamă Isus.

Nu cred că mai este cazul să spunem foarte răspicat că protestele violente și luptele de gherilă cu cei care nu cred în Domnul Isus ca fiind singura cale spre Dumnezeu nu reprezintă învățătura Domnului Isus. Suntem chemați să ne iubim unii pe alții. Și chiar să ne iubim vrășmașii.

Dar ce înseamnă dragostea creștină? Cum ar trebui să se manifeste în relația cu cei care sunt vrășmași ai crucii Domnului? Cum împăcăm dragostea pentru aproapele și evanghelizarea păcătosului?

Ați împrumuta din dragoste creștină biserica unor oameni care vor să aducă închinare la un dumnezeu fals?

 

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: