Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “ianuarie 17, 2011”

De ce facem ce facem?


Cam așa se definește o „filozofia de lucrare”. De ce fac ceea ce fac? Filozofia de lucrare este acel set de principii non-negociabile care mă ajută să iau decizii și hotărâri. Aceste principii sunt vitale și trebuiesc alese cu grijă din învățăturile explicite ale Scripturii. Altfel, lucrarea și slujirea ne vor fi compromise definitiv.

De ce este necesar să avem un astfel de set de principii. Pentru că tot ce facem are un efect. Cum slujim acum va avea un efect mâine. Temelia pe care o așezem ne va determina ce fel de clădire vom putea construi. Avem o responsabilitate și pentru generațiile care ne urmează. E importat pe ce principii ne bazăm slujirea.

Sunt nerăbdător să aflu un principiu de lucrare pe care îl aveți și pe care nu-l negociați niciodată. Indiferent de prețul pe care urmează să-l plătiți.

Să încep eu.

O piatră de temelie nenegociabilă este CONCEPȚIA BIBLICĂ DESPRE DUMNEZEU. Dumnezeu este sfânt, neprihănit și perfect. Dacă nu ai o concepție corectă, aceasta va duce la tolerarea păcatului și la o concentrare asupra omului în învățătură, programe, muzică, forme, etc. În final slujirea naostră va fi preocupată să fie pe placul omului și nu să îl glorifice pe Dumnezeu.

Probabil că ați auzit această expresie: „dar cum o să se simtă cutare? Dar ce-o să creadă cutărescu?” Oare nu ar fi mai biblic să întrebăm: „cum se simte Dumnezeu? Ce crede Dumnezeu?”

O întrebare pentru mine și pentru dumnevoastră: cât de ușor compromitem adevărul Scripturii de dragul oamenilor? Suntem noi mânați în slujire de o reverență față de caracterul lui Dumnezeu?

Acum e rândul dumneavoastră!

Cum va fi în cer? ( 1 )


Sâmbătă seară am urmărit împreună cu soția serviciul de înmormântare din familia Candreanu, de la Betania, Timișoara. Am avut lacrimi pe obraz de cîteva ori și am simpatizat în rugăciune cu familia îndoliată. Dar în același timp, am fost umplut de bucurie la gândul că Dumnezeu ne promite un cer nou și un pământ nou. Acolo moartea nu mai există.

Cum va fi în cer? Una din cărțile cele mai palpitante, provocatoare și cu prea multe speculații poate, pe subiectul cerului cred că este cartea scrisă de Randy Alcorn, „Heaven”.

Iată câteva din multele întrebările la care Randy Alcorn ne provoacă să încercăm un răspuns:
Cum vor arăta trupurile noastre în cer?
Vom fi de aceeași înălțime ca și aici pe pământ?
Vor fi slabi și grași?
Vom avea cele cinci simțuri?
Vor avea trupuri perfecte? Mi-a plăcut în mod deosebit exemplul oferit de Randy despre Joni Eareckson Tada care a fost invitată să vorbească unui grup de credincioși cu handicap mintal. Joni le-a spus că în cer ea va primi un corp nou. Dar apoi a adăugat: „Iar voi veți primi o minte nouă”. Clasa a explodat în aplauze și strigăte de bucurie.

Vom purta haine?
Ce vârstă vom avea?

Întrebarea cu vârsta mi se pare una interesantă. Dacă un copil de 6 ani moare, va fi tot de 6 ani și acolo. Dar bunicul de 80 de ani, ce vârstă va avea acolo?

Peter Lombard afirmă că

Un băiețel care moare imediat ce s-a născut  va fi înviat în trupul pe care l-ar fi avut dacă ar fi trăit până la vîrsta de 30 de ani.

Thomas Aquinas a argumentat că vom fi înviați la vârsta la care Domnul Isus a fost crucificat. Adică, 33.

Hank Hanegraaff ne sugerează că

ADN-ul nostru este astfel programat încât la un moment dat să atingă punctul culminant din punct de vedere al funcționalității. Se pare că acest punct este atins undeva prin anii 20 și 30. Dacă schița pentru trupul glorificat se află în ADN-ul nostru, atunci este destul de logic să credem că trupurile noastre vor fi înviate în stadiul optim al dezvoltării noastre, așa cum este determinat de ADN.

Asta înseamnă că un copil care moare nu va fi copil în cer, ci va fi de 30 de ani? La această întrebare, Randy Alcorn inserează o idee interesantă:

acești copilași vor fi lăsați în noul pământ să continue să crească. Asta înseamnă, că părinții credincioși, vor avea ocazia să-și vadă acolo copiii crescând și să aibe un rol în viețile lor. În noul pământ se vor restaura într-un mod unic unele oportunități pierdute în viața aceasta.

V-ați gândit vreodată în felul acesta la cer? Cred că avem suficient material de rumegat.

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: