Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

De ce facem ce facem?


Cam așa se definește o „filozofia de lucrare”. De ce fac ceea ce fac? Filozofia de lucrare este acel set de principii non-negociabile care mă ajută să iau decizii și hotărâri. Aceste principii sunt vitale și trebuiesc alese cu grijă din învățăturile explicite ale Scripturii. Altfel, lucrarea și slujirea ne vor fi compromise definitiv.

De ce este necesar să avem un astfel de set de principii. Pentru că tot ce facem are un efect. Cum slujim acum va avea un efect mâine. Temelia pe care o așezem ne va determina ce fel de clădire vom putea construi. Avem o responsabilitate și pentru generațiile care ne urmează. E importat pe ce principii ne bazăm slujirea.

Sunt nerăbdător să aflu un principiu de lucrare pe care îl aveți și pe care nu-l negociați niciodată. Indiferent de prețul pe care urmează să-l plătiți.

Să încep eu.

O piatră de temelie nenegociabilă este CONCEPȚIA BIBLICĂ DESPRE DUMNEZEU. Dumnezeu este sfânt, neprihănit și perfect. Dacă nu ai o concepție corectă, aceasta va duce la tolerarea păcatului și la o concentrare asupra omului în învățătură, programe, muzică, forme, etc. În final slujirea naostră va fi preocupată să fie pe placul omului și nu să îl glorifice pe Dumnezeu.

Probabil că ați auzit această expresie: „dar cum o să se simtă cutare? Dar ce-o să creadă cutărescu?” Oare nu ar fi mai biblic să întrebăm: „cum se simte Dumnezeu? Ce crede Dumnezeu?”

O întrebare pentru mine și pentru dumnevoastră: cât de ușor compromitem adevărul Scripturii de dragul oamenilor? Suntem noi mânați în slujire de o reverență față de caracterul lui Dumnezeu?

Acum e rândul dumneavoastră!

Anunțuri

Single Post Navigation

7 thoughts on “De ce facem ce facem?

  1. Florin Iepan on said:

    Un alt concept e Tatăl Ceresc cel Bun și plin de iubire… după cărțile lui Jacob Lorber, Dumnezeu este aspectul de dreptate și judecată, pe când Tatăl este aspectul de iubire și bunătate… nu întâmplător (zic eu) Iisus ne-a vorbit de Tatăl plin de iubire chiar și în rugăciunea „Tatăl nostru”, nu?

  2. ambasadorul on said:

    Absolut. Dumnezeu este un Tată perfect și în dragostea Lui.
    Mulțumim pentru contribuție!

    Mult har!

  3. Christus Machtfrei on said:

    Unul dintre principiile mele preferate este cel al slobozeniei in Cristos. In Cristos suntem liberi. Liberi sa fim ceea ce ar fi trebuit sa fim si nu am fost niciodata! Liberi sa revenim la conditia initiala, edenica, pre-lapsariana ba chiar sa o depasim, cu o conditie exclusiva: aceea a emularii perseverente a modelului cristic.

  4. Christus Machtfrei on said:

    In ce priveste conceptul sugerat de Florin Iepan, (de fapt de Lorber, citat de Iepan), acesta este usor dubios, transmitand ideea unui Dumnezeu dualist, o erezie adoptata printre altii de Marcion, conform careia Demiurgul legalist si manios vetero-testamental si Dumnezeul bland si indurator neo-testamental sunt doi dumnezei diferiti. Trebuie sa avem grija atunci cand incercam sa nuantam atributele divine pentru a nu crea impresia falsa a existentei unei divinitati schizofrenoide.

  5. ambasadorul on said:

    Dragă Christus,

    Excelent. Iată un principiu care nu trebuie ratat. Libertatea să fim ce trebuie să fim: creștini!
    Foarte bună observația despre Marcion și dualismul periculos în care putem cădea.
    Mulțumesc de contribuție.

  6. Florin Iepan on said:

    @Christus: Flacăra unei lumânări și lumina acesteia sunt doua lucruri diferite, nu?… dar se contrazic între ele? se opun una alteia? binențeles că nu. În același mod, Dumnezeu Preasfânt care judecă și Tatăl Preabun și plin de iubire pentru copiii săi sunt doar două aspecte ale Lui. Omul nu poate atinge perfecțiunea sfântă a lui Dumnezeu ca să poată trece de judecata Lui implacapbilă… dar dacă accede la iubirea Sa, adică la Tatăl, atunci poate foarte ușor să ajungă la El. Dacă ai citi explicațiile foarte clare și foarte detaliate din cărțile lui Jacob Lorber (în special „Casa Domnului”) ai înțelege mai bine decât pot eu să explic în 3 rânduri. S-auzim numai de bine! 😉

  7. Christus Machtfrei on said:

    Florin, inteleg perfect ce incerci sa transmiti. Confuzia nu rezulta nicidecum din mesajul tau ci din continutul ideatic al scrierilor lui Lorber. Un mistic universalist romano-catolic ferm convins ca Dumnezeu ii dicteaza personal mesajele, Lorber aminteste prin dualismul lui neo-revelationist de Palamas si conceptul ortodox al indumnezeirii, care avanseaza ipoteza contactului (initiat de Dumnezeu, e adevarat) cu energiile divine dar nu cu esenta lui Dumnezeu. Iata, in perceptia mea, o „traducere” ortodoxa a conceptului propus de Lorber: nu putem ajunge direct la perfectiunea sfinteniei lui Dumnezeu dar putem scurt-circuita traseul, atingand dragostea Sa, dar numai cu pretul unei renuntari implicite si inevitabile la simplitatea divina si al unei redimensionari a lui Dumnezeu la scara unei divinitati modaliste. O astfel de teorie e atat de riscanta incat cred ca este mult mai intelept sa revenim la acea „terra firma” a conceptiei patristice despre unipersonalismul trinitar al lui Dumnezeu.

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: