Avortul nu-i o terapie.
În seara acesta mă voi întâlni cu părinții copiilor de la grădinița bisericii noastre. Voi vorbi despre emoțiile copiilor. Mă bucur să am ocazia aceasta și să mă adresez acestor părinți vorbindu-le despre copiii noștri. Dar nu mă pot abține să nu mă gândesc la acei copiii care nu au șansa să se bucure de o grădiniță și de un joc lego. De ce? Pentru că părinții nu-i vor! Iată ce citesc:
numărul avorturilor, 350 pe zi, în medie, plasează România pe locul trei în Europa din acest punct de vedere.
Avortul nu este terapie, nu-i tratament medicamentos ca și pentru probleme la ficat. Este o crimă. Acești copii merită să fiu iubiți și acceptați ca fiind darul și lucrarea lui Dumnezeu.
Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, țesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau;
Da, Domnul îl vede pe acel copilaș din pântec. El nu este doar un fetus, ci este o făptură creată ca și mine și tine.
Iată că astăzi cu tehnologia modernă putem și noi să vedem acel loc tainic în care Dumnezeu țese ființa umană:
