Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the month “februarie, 2011”

Este o vreme a luptelor


Suntem combatanții diverselor lupte și bătălii. Ne batem. Ne batem întotdeauna pentru ceva. Visăm la victorie.  Murdari de noroi și sânge, dar … învingători. Ne luptăm să ne afirmăm și să ne împlinim poftele, orgoliile și ambițiile. Strângem din dinți și ne aruncăm în lupte aprige pentru mai multă faimă, putere, poziție, avere, interese.

M-am uitat peste știri. Revolte în Libia. În India, zeci de mii de oameni protestează. În Grecia, confruntări între protestatari și poliție. Lupte, lupte și iar lupte.

Cine-i de vină pentru toate aceste lupte? Un vicepremier rus crede că singurul vinovat pentru aceste tensiuni este .. google 🙂

Fiecare suntem implicați într-o luptă. Dar este esențial să ne întrebăm fiecare, ce fel de luptă ducem? Este lupta mea o luptă bună?

Apostolul Pavel ne încurajează să ne luptăm cu toată îndârjirea dar nu unii împotriva altora, ci

… luptați cu un suflet pentru credința Evangheliei, fără să vă lăsați înspăimântați de potrivnici … ( Filipeni 1:27b- 28a )

Iată lupta în care trebuie să fim angajați fiecare dintre noi.

Cred că lupta pentru credința Evanghelie nu este dusă ocazional. Ci este o luptă zilnică. Înseamnă consecvență și consistență în trăirea Scripturii în viața mea. Înseamnă că trăiesc în ziua de luni ce am predicat duminica. Așa se luptă pentru Evanghelie.

Lupt pentru credința Evangheliei atunci când copiii mei înțeleg că tata nu-i ipocrit. El este un adevărat pocăit chiar și atunci când frații din biserică nu sunt cu ochii pe el. Așa se luptă pentru Evanghelie.

Noi nu trăim frumos ca să ajungem în cer, ci trăim frumos pentru că numele noastre sunt deja scrise acolo. Asta cred că înseamnă a lupta pentru credința Evangheliei.

Cum ne mai putem lupta pentru credința Evangheliei?

El nu o pierde niciodată! Eu da!


Credincioșia.

Iată un cuvânt care devine tot mai jenant și tot mai rar. Credincioșie în căsnicie? E tot mai greu. Credincioșie în afaceri? Trebuie să te descurci cumva. Credincioșie în politică? Sună a oximoron. Credincioșie în slujire? Depinde de cum mă simt și de cum sunt apreciat.

Cred că există în fiecare o anumită doză de necredincioșie. Există oare vreo persoană care să fie credincioasă mereu? În fiecare zi și în fiecare moment? Nu cred! Să nu ne grăbim! Știu o Persoană care nu-și pierde credincioșia niciodată!

  1. Dumnezeu este credincios în iertarea oferită. În 1 Ioan 1:9 Biblia spune: „Dacă ne mărturisim păcatele , El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.” Dumnezeu este credincios iar dragostea Lui este necondiționată.
  2. Dumnezeu este credincios în protecția Lui. Omnipotența Lui nu poate fi contestată. Domnul ne va păzi de orice rău spune cântarea pe care o cântăm în bisericile noastre. Biblia spune în 2 Tes. 3:3 „Credincios este Domnul: El vă va întări și vă va păzi de cel rău„.
  3. Dumnezeu este credincios în promisiunea Lui. Evrei 10:23 „Să ținem fără șovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduința„. Cuvântul lui Dumnezeu nu se clatină și nici nu se schimbă. Dumnezeu nu intră în disperare sau panică. El este Suveranul care se ține de cuvânt.

 

În ce fel te încurajează adevărul că Dumnezeu este credincios?

 

 

 

Evanghelizare la Betleemul de la Hațeg


Cu ajutorul Domnului vom începe mâine o săptămână specială. În fiecare seară în biserica noastră se va lăuda Numele Domnului și vom asculta împreună mesajele biblice aduse de frații predicatori. Credința vine în urma auzirii Cuvântului.

Ne rugăm ca mulți hațegani să vină la auzirea Adevărului. Tinerii noștri au împărțit ieri 3.000 de invitații în oraș. Oare câți vor răspunde acestei invitații? „Masa” este gata. Invitațiile au fost trimise. Câți vor răspunde?

Vă invităm cu drag în fiecare seară și ne rugăm ca Duhul lui Dumnezeu să-și facă pe deplin lucrarea Sa de convingere și transformare.

Mult har!

Credincioși șchiopi – C.H. Spurgeon


Mefiboșet, mânca la masa împăratului – 2 Sam.9:13

Mefiboșet nu a fost cine știe ce podoabă la masa împăratului, totuși a avut un loc statornic la masa lui David, deoarece David a recunoscut în el trăsăturile dragi ale lui Ionatan. Și noi la fel ca și Mefiboșet putem striga: „Cine este robul tău, ca să te uiți la un câine mort ca mine?” Și totuși Domnul ne împuternicește pe noi de a fi cu El într-o societate intimă, fiindcă observă în trăsăturile noastre asemănarea cu Fiul Său iubit Isus. Copiii lui Dumnezeu sunt scumpi înaintea Lui pentru un altcineva.

De la alții pentru noi!


M-am gândit să deschid un nou sertar al acestui blog: de la alții pentru noi!  Sunt link-uri pe care vă încurajez să click-uiți.

  1. Mi-a fost fost dor zilele acestea de domnul George Pruteanu. Vă ofer câteva lecții predate de simpaticul profesor despre pleonasm.
  2. Jared Moore este îngrijorat de cine va conduce cântările la conferința din America a păstorilor baptiști din convenția de sud. Dar parcă contează cine conduce cântările? Se pare că da. Puteți citi și aici despre același lucru.
  3. Vă sugerez să țineți aproape de fratele Sali Sabri din Medgidia. Fratele face o lucrarea excepțională printre musulmanii din cartierul Ali-Baba.

Mult har!

Este noțiunea Bisericii depășită?


Biserica trece prin crize care cu greu le poți ignora. Mă întreb când nu a fost Biserica cuprinsă de frământări și zbateri? Ceea ce ne izbește în creștinismul zilelor noastre este caracterul său individualist. Membrii nemulțumiți de imperfecțiunea adunării se distanțează de întâlnirile ei. Orgoliul înflorește. Legalismul înlocuiește sfințenia. Există gelozie. Rivalități personale. Antipatie viscerală. Discutăm detalii dar ignorăm sufletele de lângă noi care se pierd.

În fața unui astfel de tablou, ce atitudine trebuie să adopt ca și creștin?

Sunt câteva variante. Nu multe. Dar foarte clare:

1) Atitudinea aceluia care spune: ne prăbușim! Nu are rost! Biserica e depășită! Nu are sens să mai stau într-o biserică imperfectă și având atâtea zbârcituri. Mai bine stau acasă și mă uit pe internet la o biserică de prin America unde nu cunosc pe nimeni.  Sau mă duc la pădure Duminică și îl slăvesc pe Dumnezeu în natura pe care a creat-o așa de splendid.

Din păcate, această atitudine defetistă este într-o continuă progresie. Simțim cum tot mai mult suntem îndrăgostiți de comodități și ne este teamă să ne responsabilizăm.

2) Atitudinea aceluia care spune: alții sunt mai răi ca noi! Să vezi, ce se întâmplă în cutare biserică. Eeee, la noi e încă bine și frumos! Nu avem biserici perfecte. Așa că, mă mulțumesc cu ce am. E bine și așa rău!

3) O atitudine biblică.

Cum credeți că arată această atitudine?

Ce ar merita copiii noștri?


Copiii sunt minunați. Ne lăsăm uimiți de ei iar atunci când îi privim uităm de toate greutățile vieții. Sunt frumoși. Drăguți. Inteligenți. Lipicioși. Dulci.

Dar uneori sunt greu de iubit. Sunt enervanți. Cicălitori. Mofturoși. Plini de o energie care te istovește. Neascultători. Manipulatori. Și lista poate continua.

Ca și părinte îmi dau seama că am tendința să uit una din cele mai eficiente metode de iubire față de copiii mei: dragostea necondiționată.

Știu, știu! Nu-i ușor de iubit necondiționat. Dar avem un model: Tatăl nostru ceresc așa ne-a iubit pe noi. Fără condiții! Și dragostea aceasta ne-a copleșit și biruit.

Mi-am amintit zilele acestea de o conferință la care am participat alături de soția mea în anul 2003. Am învățat acolo câteva lucruri esențiale despre creșterea copiilor.

Cum aș putea și eu să-mi iubesc copiii necondiționat?

Va trebuie să fac efortul să nu mai uit câteva lucruri:

1) Băieții mei sunt încă copii.

2) Vor tinde să se comporte ca și copii.

3) Comportamentul copilăresc este în general neplăcut. Nu pot să uit nervii pe care i-am simțit zilele trecute când le-am cerut băieților mei să fie pentru câteva momente tăcuți și ei au început să râdă unul la altul necontrolabil.

4) Dacă fac ce depinde de mine ca părinte pentru a-i iubi în ciuda comportamentului lor copilăresc, ei vor reuși să se maturizeze și să-și schimbe comportamentul.

5) Dacă îi iubesc doar atunci când se comportă satisfăcător după părerea mea ( dragoste condiționată ) și dacă numai atunci le comunic dragostea mea, ei nu se vor simți iubiți cu adevărat. Acest lucru le va crea un sentiment de nesiguranță și îi va împiedica să se maturizeze și să se auto-stăpânească. Ca urmare, comportamentul și dezvoltarea lor este atât responsabilitatea mea cât și a lor.

6) Dacă iubesc doar când ei îmi împlinesc cerințele și așteptările, ei se vor simți incompetenți. Nesiguranța, anxietatea și imaginea de sine defectuoasă îi vor afecta negativ, împiedicând permanent dezvoltarea lor emoțională și comportamentală.

Cum stați cu dragostea necondiționată față de copiii d-voastră?


Să ne cunoaștem gradul de uzură


Adesea nu ne recunoaștem nivelul de epuizare până când este prea târziu ca să mai putem face ceva.

Următorul exercițiu ne va ajuta să vedem cât de stresați suntem în prezent.

Scrie cât de des te identifici prin următoarele propoziții. Folosește scala de mai jos pentru a evalua fiecare afirmație.

0 = aproape niciodată; 1 = rar; 2 = frecvent; 3 = aproape întotdeauna.

__ Sunt irascibil în prezența altora ( familie, colegi, etc )

__ Mă simt stors de muncă

__ Adorm greu

__ Nu am nici o tragere de inimă pentru ceea ce fac la lucru

__ Sunt dezamăgit de ceea ce fac.

__ Mă întreb: „de ce nu sunt lăsat în pace?”

__ Mă port cu oamenii mai impersonal decât mi-aș dori.

__ Mă trezesc obosit și cu greu fac față unei  noi zile.

__ Cred că sunt ratat.

__ Sufăr de efecte ale stresului ( dureri de cap, tensiune, indigestii )

__ Simt că am ajuns la capătul puterilor.

__ Mă simt încătușat de munca mea.

__ Mă simt epuizat la sfârșitul zilei de muncă.

__ Simt că mi se cer o grămadă de lucruri.

__ Mă simt neîmplinit și nesatisfăcut în viață.

___ total

Adunați totalul punctelor.

Un scor de 0-15 indică că nu sunteți stresați. Vă rog să ne suneți cum reușiți 🙂

Un punctaj de 16-30 indică că aveți un nivel moderat de stres și ar trebui să faceți ceva pentru reducerea lui.

Un scor de 31-45 indică un nivel foarte ridicat. Este o urgență rezolvarea unor probleme.

Dacă mă întrebați pe mine cum stau, vă spun că rămîn un … moderat 🙂

Șuba nu te face cioban!


Pe banca de sub teiul din curtea seminarului baptist din București, câțiva seminariști stăm în jurul fratelui Bunaciu-bătrânu. Tocmai ce ne-am întors din repartizările de prin bisericile din jurul Bucureștiului.

Unul dintre noi îi pune o întrebare:

Frate Bunaciu, când vom ajunge păstori în biserici, cum vom putea depista cine este lup îmbrăcat în haină de oaie și cine este cu adevărat oaie?

O întrebare bună, așa-i? Falșii propovăduitori sunt foarte periculoși pentru că par veritabili. Când ciobanul stă pe deal și își privește turma, este aproape imposibil să realizeze care este oaia falsă și care este cea veritabilă.

Falșii prooroci pot fi detectați doar după roade. Așa ne-a spus Domnul Isus:

Păziți-vă de proorocii mincinoși! … Îi veți cunoaște după roadele lor.

Dar după ce roade să ne uităm? Și falșii predicatori sunt prinși în activități frumoase, fapte de binefacere, conferințe relevante, gesturi de bunătate. Sunt adevărați „îngeri de lunină”. Dar faptele după care îi vom cunoaște sunt altele.

Ne uităm la DOCTRINA lor. Și ne dăm seama în ciuda faptului că în vocabularul lor găsești multe cuvinte teologice, se menționează foarte des despre Isus, Duhul Sfânt, Biblie, de fapt ei propovăduiesc un alt Isus. O altă evanghelie. Este un alt duh care îi însuflețeste.

La întrebarea seminaristului, fratele Bunaciu a răspuns:

Măi băieți, scoate-ți turma la păscut. Dați oilor mâncare. Și veți găsi repede lupul. Nu-i place iarba!

O altă roadă după care îi vom cunoaște este EFECTUL ÎNVĂȚĂTURII ÎN VIAȚA ASCULTĂTORILOR.

Ce efect au învățăturile acestor prooroci?

Doar câteva:

– respingerea Cuvântului. Dintr-o dată, „nu-i chiar așa cum ai crezut până acum”.

– respingerea autorității spirituale. Nu mai avem nevoie de păstori, de prezbiteri, de biserică. Eu, Domnu …. și proorocu! E suficient!

– Diviziuni și dezbinări. Pentru că sunt falși maniera lor de lucru este exprimată atât de clar de apostolul Petru: „vor strecura pe furiș erezii nimicitoare”.

Ce alte roade mai sunt caracteristice învățătorilor falși?

 

Invitație la „Betleem” Hațeg


Post Navigation

%d blogeri au apreciat asta: