Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “februarie 1, 2011”

O vreau la alții, nu la mine!


La alții arată bine, dar pe mine mă cam jenează. Îmi amintește de cămașa albă apretată de duminică care mă înțepa îngrozitor. Dar, ce bine arăta pe alții. Așa este și cu „dânsa”. E musai ca nenea polițist să o aibe.

E obligatoriu ca păstorul să o cunoască.

E esențial ca politicienii să-i facă curte.

E de așteptat ca educatorii să fie familiari cu „ea”. Da, ei trebuie să o aibe.

Pe mine însă, hmmm, să fiu sincer mă cam încurcă. Afacerile îmi merg parcă mai bine fără ea. Examenele le pot trece mai ușor dacă nu este „ea”, colega mea de bancă. Atunci când sunt cu „ea” mă simt un pic ciudat. Rigid. Izolat. Nu reușesc să-i îmbunez pe toți. Efectul ei e mai curând iritant. Risc să ofensez pe cineva, deși nu-mi doresc asta.

Tot „ea” mă obligă să spun „adevărul din inimă” ( Ps.15:2) și tot „ea” mă convinge să nu fac rău semenului meu și să-mi cinstesc prietenii ( Ps.15:3 ).

De la „ea” am învățat că o promisiune făcută, se ține. Indiferent de cât de păguboasă ar deveni pentru mine. ( Ps.15:4 )

„Ea” nici nu concepe să primească mită de la cel nevinovat ( Ps.15:5 )

Este firavă și pretențioasă. O dată șifonată, cu greu o mai repari.

Dar când o am pe „ea” nu mă clatin nicioadată!

Oare cine este „respectabila”?


Post Navigation

%d blogeri au apreciat: