Mâine ( Sâmbătă, 12 februarie ) de la ora 17.00, familiile din biserica noastră se întâlnesc pentru un timp de părtășie în Cuvânt, cântare, rugăciune și mărturie.
Se va studia despre zidirea relației de căsătorie. Aceasta presupune procesul de plecare de la părinți, alipire unul de altul și de devenire a unui trup.
Vă așteptăm cu drag!
Am fost mișcat până la lacrimi de cuvintele acestei cântări. How deep the Father’s love for us. Cât de adâncă este dragostea Tatălui pentru noi! Orice cântare care îmi îndreaptă privirea și inima spre Golgota este o cântare de mare preț pentru mine.
Dacă este să mă laud cu ceva mă laud cu suferințele Mîntuitorului pentru mine!
Cuvintele sunt scrise de Stuart Townend:
How deep the Father’s love for us
How vast beyond all measure
That He should give His only Son
To make a wretch His treasure
How great the pain of searing loss
The Father turns His face away
As wounds which mar the chosen One
Bring many sons to glory
Behold the Man upon a cross
My sin upon His shoulders
Ashamed I hear my mocking voice
Call out among the scoffers
It was my sin that held Him there
Until it was accomplished
His dying breath has brought me life
I know that it is finished
I will not boast in anything
No gifts, no power, no wisdom
But I will boast in Jesus Christ
His death and resurrection
Why should I gain from His reward?
I cannot give an answer
But this I know with all my heart
His wounds have paid my ransom
Scriu pentru că am fost ispirat de citirea postării lui Thom Rainer ( președinte la Lifeway Christian Resources ).
În orice slujbă ne-am găsi, cred că avem „la activ” greșeli care ne-au făcut să „intrăm în pământ” de rușine.
După o vreme, cred că putem să râdem de ele.
Thom Rainer ne povestește un moment hazliu din lucrarea lui. La una din primele lui înmormântări, cei de la capela mortuară l-au informat că obiceiul locului este ca pastorul să pupe mortul pe obraz.
La sfârșitul predicii, pastorul Thom s-a conformat cu inima strânsă. A șocat familia îndoliată și aproape i-a omorât din cauza râsului pe angajații de la servicii funebre.
Am oficiat un botez. M-am grăbit să ies din baptister pentru a se continua serviciul divin. Am intrat în camera – vestiar și … surpriză! Schimburile mele dispăruseră. Am crezut că le-am uitat în mașină. Am chemat disperat un frate și l-am rugat să meargă și să vadă dacă în portbagaj este vreo plasă. Nu știam că după plecarea mea la biserică, soția a pus în portbagaj o altă plasă. Fratele mi-a adus-o bucuros. Și eu eram foarte bucuros. Dar când am deschis-o …. surpriză! Plasa era plină de ghirlande de împodobit bradul 🙂
Până la urmă am găsit plasa dar … doar la terminarea serviciului divin.
Voi prin ce momente jenante ați trecut? Sau poate ați fost martori la momente care și acum vă fac să zâmbiți.
Să le auzim 🙂
 | AdiCondrea la După 5 ani, „ambasada… |
 | Ioan Alexandru G la Evanghelia predicată de Robert… |
| Ioan Alexandru G la După 5 ani, „ambasada… |
 | ady la Evanghelia predicată de Robert… |
 | munteanu vasile la Adevărul supără |
 | remus talpos la De ce cred că și eu am darul… |
 | Mircea Mitrofan la Amintiri depănate de pastorul… |
