Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Este noțiunea Bisericii depășită?


Biserica trece prin crize care cu greu le poți ignora. Mă întreb când nu a fost Biserica cuprinsă de frământări și zbateri? Ceea ce ne izbește în creștinismul zilelor noastre este caracterul său individualist. Membrii nemulțumiți de imperfecțiunea adunării se distanțează de întâlnirile ei. Orgoliul înflorește. Legalismul înlocuiește sfințenia. Există gelozie. Rivalități personale. Antipatie viscerală. Discutăm detalii dar ignorăm sufletele de lângă noi care se pierd.

În fața unui astfel de tablou, ce atitudine trebuie să adopt ca și creștin?

Sunt câteva variante. Nu multe. Dar foarte clare:

1) Atitudinea aceluia care spune: ne prăbușim! Nu are rost! Biserica e depășită! Nu are sens să mai stau într-o biserică imperfectă și având atâtea zbârcituri. Mai bine stau acasă și mă uit pe internet la o biserică de prin America unde nu cunosc pe nimeni.  Sau mă duc la pădure Duminică și îl slăvesc pe Dumnezeu în natura pe care a creat-o așa de splendid.

Din păcate, această atitudine defetistă este într-o continuă progresie. Simțim cum tot mai mult suntem îndrăgostiți de comodități și ne este teamă să ne responsabilizăm.

2) Atitudinea aceluia care spune: alții sunt mai răi ca noi! Să vezi, ce se întâmplă în cutare biserică. Eeee, la noi e încă bine și frumos! Nu avem biserici perfecte. Așa că, mă mulțumesc cu ce am. E bine și așa rău!

3) O atitudine biblică.

Cum credeți că arată această atitudine?

Anunțuri

Single Post Navigation

4 thoughts on “Este noțiunea Bisericii depășită?

  1. Consider ca biserica locala aduce impreuna indivizi imperfecti si prin urmare nu poate fi o comunitate fara probleme.
    O biserica sanatoasa va avea mereu tensiunea dintre ceea ce trebuie sa fie si ceea ce este.
    Tot la fel de adevarat este ca o biserica locala care nu respecta Viziunea, Proiectul, Mandatul si Spiritul Celui ce a gandit Biserica, va ajunge sa fie „varsata din gura” Lui. Lepadata. (vezi biserica locala din Laodiceea)
    Biserica unde se predica (se explica) Cuvantul cu pasiune, unde se cultiva relatii inter-umane sanatoase, bazate pe dragoste si puritate, unde oamenii invata sa se inchine cu lepadare de sine si cu bucurie Domnului, nu poate fi o biserica depasita.
    Va fi mereu relevanta, tocmai pentru ca este diferita.

    E de preferat sa fi parte dintr-o biserica imperfecta decat sa te izolezi in propria „neprihanire”.

  2. Pesimistul spune: “Se putea si mai bine!”
    Optimistul spune: “Se putea si mai rau!”
    Realistul spune: “Sa vedem ce e de facut!”

    Mi-a placut replica unui duhovnic al unei biserici catolice medievale. Cand o tanara calugarita i s-a plans de pacatele pe care le vede la unele din calugarite, acesta i-a spus: “Cand vezi pe sora ta pacatuind, nu Il intrista pe Dumnezeu cazand in deznadejde, ci fii de doua ori mai sfanta, astfel incat bucuria Domnului sa ramana aceeasi!”. Daca avem in vedere bucuria Tatalui Ceresc, vom aplica si noi aceasta regula a compensarii … Dezamagirea si nepasarea sunt la fel de gresite.

    Desi cred ca acel duhovnic a raspuns la intrebarea fr. Adrian, voi merge mai departe si voi incerca o analiza a cauzelor, pornind de la doua din efectele prezentate:
    1. “rivalitati personale” – acestea sunt efectul “caracterului individualist al crestinismului zilelor noastre” aparut odata cu protestantismul. Aceste rivalitati vor disparea cand vom intelege ca mantuirea noastra nu este chiar asa de individuala si personala cum credem. Ca Domnul ne va intreba ca pe Cain: “Unde este fratele tau …?” si raspunsul asteptat nu este “Nu stiu. Sunt eu pazitorul fratelui meu?” Ca suntem impreuna alergatori (lat. concurrentis) spre Ierusalimul Ceresc si vom da socoteala de cei pentru care am fost pricina de intristare/poticnire/pacatuire si de cei abandonati cu indiferenta pe drum …

    2. “orgoliul infloreste”, iar reactia este “antipatia viscerala”. Multumesc Domnului ca in biserica din care fac parte nu este nimeni cu sindromul letal al “masculului dominant”. Si sa stiti ca lucratorii sunt oameni cu personalitati foarte bine conturate. Pavel si Petru vor rezolva repede neintelegerea dintre ei fiindca nu exista orgolii. La fel Pavel si Barnaba. Cu Diotref insa, e aproape imposibil de discutat. Pescuirea minunata ne arata beneficiile impreuna-lucrarii, al parteneriatului si spiritului de echipa (Luc. 5:7).

  3. ambasadorul on said:

    George,

    bine ai venit în acest spațiu.
    Apreciez mult contribuția adusă și cred că va trebui să facem eforturi pentru a ieși din individualismul creat tot de noi.
    Mi-am plăcut ideea de alergători. Fiecare pe culoarul lui dar dând socoteală și de cei de lângă noi!
    Mult har!

  4. ambasadorul on said:

    Marius,

    un copil sănătos și în creștere are dureri din când în când: de dinți și măsele, de oase, etc.
    Dar unul mort, nu are nici o durere!

    Eu prefer un copil sănătos care mai spune din când în când și ” auuu”.

    Mult har!

Acum e rândul vostru. Ce părere aveți?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: