Credincioasele noastre „bănci” din adunare
Aveți dreptate, frate Cristi și frate Aurel. Este vorba despre „credincioasele bănci din biserică” . Poate vă miră că am vorbit cu ele, dar cu siguranță că ați auzit cum unii creedincioși se și roagă pentru ele. În special pentru băncile goale.
Da, sunt două feluri de bănci: goale și pline. Eu mă bucur de toate, dar recunosc că mă bucur cel mai mult de cele pline.
Ce mă nemulțumește la băncile din biserica noastră este că și după 20 de ani de stat în biserică, nu le folosește la nimic. Toate predicile, toate cântările și poezii, programe și seri de rugăciune, invitați și misionari, botezuri și nunți, toate acestea nu le-au făcut mai bune. Ele tot nepăsătoare rămân. Așa cum erau acum 20 de ani așa sunt și acum. Nu vizite la bolnavi, nu cheamă pe alții la biserică, nu evanghelizare. Ele rămân tari, reci și amorțite.
Băncile goale descurajează și pe cei ce vin în mijlocul nostru. Goliciunea lor sună ca un cântec de jale pentru ascultătorii din biserică. Degeaba sunt ele tapițate și lăcuite, că toți știu că sunt … goale. Sunt ca și creștinii noștri prefăcuți. Au coperta tare șlefuită, dar în interior este goliciune și murdărie.
Mă rog Domnului ca toți credincioșii din biserică să aducă la adunare și pe alții care au nevoie de Evanghelie și cred că băncile noastre vor fi tare bucuroase să devină bănci pline cu oameni plini de Domnul Isus.
Care credeți că este cauza „băncilor goale” din adunările noastre?
Ambasadorul 
@Care credeți că este cauza “băncilor goale” din adunările noastre?
predici pilctisitoare.
20 de cantari. cateodata cantam doar pentru a umple timpul „haideti sa cantam o cantare in timp ce facem colecta”
caderea in ritual. orice iesire din decor ne enerveaza si anatemizam pe toti cei care nu sunt ca noi.
intoleranta evanghelicilor. avem impresia ca noi suntem buricul pamantului.
lipsa de idei. nu stim ce sa facem la programe, asa ca e bine sa facem cum a fost saptamana trecuta.
lipsa de curaj. ne ingramadim sa predicam la amvoane. ne imbrancim care sa predice mai mult, abuzam de microfoane. dar afara nu vorbim…
etc.etc.
Pingback: Care credeți că este cauza “băncilor goale” din adunările noastre? « Sa-L fac cunoscut …musulmanilor
Cauza “bancilor GOALE” e … PLINATATEA. Ca sa explic, voi merge si eu pe asemanarea dintre bancile goale si unii crestini prefacuti. In Rom. cap.1 apostolul Pavel spune ca oamenii au ajuns “PLINI de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de porniri rautacioase; sunt soptitori, barfitori, uratori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti, fara pricepere, calcatori de cuvant, fara dragoste fireasca, neinduplecati, fara mila. Si, macar ca stiu hotararea lui Dumnezeu …” (Rom. 1:29-31)
De ce am spus ca de vina e … PLINATATEA ?
1. Unii oamenii care vor sa vina la Hristos intra in bisericile noastre (invitati sau nu). Ceea ce asteapta ei sa simta este MIREASMA Bisericii lui Hristos. In loc de asta, uneori ei simt MIASMA bisericii locale (cu “b” mic). Se pare ca am pierdut pe undeva literele RE din miezul miresmei. Si astfel ceva suna GAUNOS … Si nu pot sa-i invinovatesc pe acesti vizitatori ca fac… stanga-mprejur.
2. Cand suntem PLINI de lucrurile firii, sa nu ne asteptam ca Duhul Sfant sa ingramadeasca peste ele binecuvantarile duhovnicesti. Mai intai El vrea sa faca curatenie – casa sa fie “goala si maturata” (Mat. 12:44). Bancile pot fi PLINE fizic, dar GOALE duhovniceste.
3. Cei care intra in biserica gasesc adesea biserica PLINA, la propriu (toate bancile ocupate, uneori cu haine) si dau sa plece. Cum, cativa ani am fost membru intr-o biserica care se aduna intr-o incapere foarte mica, nu o data mi s-a intamplat sa vad acest fenomen. Cand s-a inaugurat noua cladire a bisericii, multi vizitatori au stat in picioare sau au plecat, pentru ca prea putini “credinciosi” s-au ridicat si au cedat propriul loc. Asta in timp ce unicul sponsor al noii cladiri (venit special din USA) alerga sa aduca scaune din anexele bisericii. Sa nu uitam ca PLINATATEA incaperii (de carcotasi, curiosi, gura-casca, etc.) i-au facut pe cei patru prieteni ai slabanogului sa-l aduca pe acesta la Hristos prin tavan.
Ca exemplificare la versetul din Romani, iata o poezie cu talc (citita intr-o predica de fr. Daniel Branzai):
In biserica la noi,
Vin romanii, vin suvoi,
Insa multi cum vin se duc,
Mantuirea nu apuc.
Pastorul vorbeste clar,
E mesajul sfant, un jar,
Corul canta-nflacarat,
Pacatosu-i tulburat.
Niciodata pe pamant
N-a auzit Cuvantul Sfant.
Sta si-asculta-ncremenit
Cum s-ajung-un mantuit
Cum ca, numai pocainta,
Impreuna cu credinta,
Intr-un mod miraculos,
Transforma pe pacatos.
C-acea tainica lucrare,
De-nviere prin Cuvant
Si cereasca stramutare
O face doar Duhul Sfant.
Si cand totul s-a-nnoit,
Lumina te-a-nvaluit,
Sensul vietii s-a schimbat
Ceru-ntreg s-a bucurat
Dar, deodata, sora X
A miscat parca-nadins,
Mana-ncet si-a ridicat,
Fata si-a examinat.
Ochiul omului pierdut
Se contracta brusc, marunt,
Pe retina, dureros,
L-a-mpuns ceva odios.
Mana ce s-a ridicat,
Fata ce s-a examinat,
Nu-i priveliste cereasca
Dimpotriva, e lumeasca.
El se uita mai atent
Zice ca-asculta, aparent
Dar aici in adunare
Este un contrast prea mare.
Bietul om e consternat.
Din tot ce s-a predicat,
A-nteles ca-un pocait
Pentru lume a murit.
Rand pe rand, iscoditor,
Ochiul lui sfredelitor
Se opreste, cantareste,
Si continuu se roteste.
Vede femei imbracate
Cu fuste ciudat crapate,
Stau picior peste picior,
Si se uita sfidator.
Ruj si oja, fard, vopsele,
Mana plina de inele,
Capete descoperite,
Fetele sulemenite,
Si cu ochii-ncreionati,
Ca un ou de Pasti pictati.
Manechine de salon,
Chiar aici, langa amvon.
Gatul adunc decoltat,
Cu un lant inconjurat,
Sau margele si cercei
Totul, tot, ca la atei
Tinere oxigenate,
Batranele samponate,
Palariile grotesti,
Cum sa nu te poticnesti?
Niste masti din lumea mare
Stau aici nepasatoare
Spirite rebele, seci,
Impotrivitoare-n veci.
Si Satana maniat
Pe pastorul devotat,
Care-i clatina domnia
Si-a ales el strategia.
Cateva le-a pus in cor
Foarte-aproape de pastor.
Pe-altele infuriat,
Printre frati le-a-mprastiat
Monumente de mandrie,
Dezmat si ipocrizie.
Iar in ultima instanta,
Prostie si aroganta.
Pacatosul a plecat
Profund deceptionat
Si cu sufletul mahnit
Derutat si poticnit.
Cu urechea-a ascultat,
Cu ochiul a cercetat,
Insa mintea s-a blocat.
N-a gasit corespondenta
Intre ce numim esenta
Si-asa-zisa aparenta.
Cat de minunat era
Daca nu se poticnea.
Dar mai minunat ar fi,
Daca nu s-ar mai gasi
Chiar in locul de slujire
Pietrele de poticnire.
Doamne Bunule Parinte,
Te rugam sa iei aminte,
Si in indurarea Ta,
Curata Biserica.
(din http://www.resursecrestine.ro – Daniel Branzai– Biserica sau lumea.mp3)