Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “martie 18, 2011”

Citirea cărților este totuna cu a lua masa


Citirea cărților nu este o garanție a succesului. Unii au citit cartea lui Rick Warren și au crezut că și ei vor avea succesul lui. Problema este că nu au citit și despre falimentele lui.

Iată un sfat bun din partea unui „vetaran”:

Asmilarea celor citite, corelarea cu ceea ce cunoști deja și transpunerea în practică în locul în care slujești, acestea aduc „dividente” din comoara pe care o deții. Citirea unei cărți este totuna cu a lua masa; dar dacă mănânci doar, dar nu faci deloc mișcare, vei deveni supraponderal și vei pune sănătatea trupului tău în pericol.

Cuvintele lui Thomas de Kempis se aplică aici: „Fără îndoială că în ziua judecății nu vom fi judecați pe baza a ceea ce am citit, ci pe baza a ceea ce am făcut; nu cât de bine am vorbit, ci cât de evlavios am trăit”.

( Warren Wiersbe )

Cum ajungem în arătura apostaziei?


Cuvântul „apostazie” este definit de Webdex în felul următor:

APOSTAZÍE s.f. 1. Revoltă, răzvrătire, răscoală împotriva unei stăpâniri. 2. Renunțare publică la o religie. ♦ Renegare a unei doctrine sau a unei concepții. [Gen. -iei. / < ngr. apostasia, cf. fr. apostasie, it., lat.apostasia, gr. apostasis – părăsire].

Fratele Daniel Brânzei are un articol interesant despre apostazie. Un alt articol bun de citit este aici.

Biblia vorbește despre o „lepădare de credință”, o părăsire, o împotrivire fără precedent. Această renegare va precede a doua venire a Domnului.  Aceast drum întortocheat spre apostazia teribilă de la sfârșitul zilelelor este pregătit printr-o varietatea de false doctrine și o sumedenie de experiențe mistice care bântuie orașele și viețile noastre.

Dar nu ajungem în arătura apostaziei doar pe cărările falselor doctrine și a misticismului. Sunt și alte poteci, mai atrăgătoare, care duc la teribila apostazie.

O altă potecă este asta: contează scopul, nu caracterul.

Sunt mult cauze și scopuri care ne pot mânca atâta energie și timp. Nu-i așa că uneori „scopul scuză mijloacele”? Saul din Tars a fost mânat de scopuri religioase și nobile. Dar conștiința lui urla de durere în timp ce-și urmărea scopul vieții. Evreii aveau ca și scop să-i bată pe filisteni. Pentru a-și atinge scopul au apelat chiar la chivot, dar nu așa cum dorea Dumnezeu. Biserica din Efes era credincioasă menținerii unor scopuri frumoase. Dar, în timp ce-și protejau scopurile, au pierdut ceva important: dragostea.

Caracterul este mult mai important pentru Dumnezeu decât scopurile noastre.

Ce alte poteci mai duc la apostazie?

 

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: