Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “aprilie 4, 2011”

Micuțul Andreas are nevoie de ajutor


Andreas are 4 ani și este unul din copilașii grupei „Buburuzelor” din grădinița noastră. Întotdeauna când intram la grupa lor, Andreas era plin de viață și avea multe de povestit.

Nu puteam scăpa de insistența cu care îmi capta atenția: „fratele Adi, fratele Adi, fratele Adi, fratele Adi, să vă spun ceva…”

Acum, micuțul Andreas este în Timișoara cu diagnosticul: leucemie limfoblastică cu precursori B. Opinia Timișoarei a publicat un articol despre cazul lui Andreas. Tratementul nu se găsește în România iar responsabilitatea procurării acestor fiole a căzut pe umerii părinților Alina și Mihai Cristea. Ne rugăm ca Dumnezeul care știe de ce avem nevoie să îngrijească de toate resursele de care Andreas are nevoie pentru vindecare lui.

Dacă sunteți din Hațeg și doriți să-l ajutați pe Andreas o puteți face prin modalitățile din articol. Am aflat că mamele colegilor lui Andreas au deschis o listă cu toți cei care doresc să ajute familia Cristea. Puteți lua legătura cu educatoarea lui Andreas pentru mai multe informații.

Continuăm să ne rugăm pentru Andreas.

Unde să mă formez pentru o meserie?


Este doar una din multe întrebări cu care se confruntă tinerii noștri. Și eu m-am confruntat cu fel de fel de dileme. Am vrut să mă fac pădurar, apoi veterinar. M-am gândit că inginer electronist ar fi mai bine. În final, am ajuns la Seminar. Dacă Dumnezeu nu m-ar fi chemat, nu știu unde aș fi fost acum.

Ce mult aș fi dorit să pot avea ocazia pe care o au astăzi tinerii noștri. Să se pregătească pentru meseriile lor în școli, licee și universități creștine.

Iată o ocazie superbă pentru a înțelege mai bine voia lui Dumnezeu pentru viitor. Universitatea Emanuel Oradea vine în întâmpinarea tinerilor care se gândesc serios la cariera lor dar și slujirea lor.

Programul acestui training îl puteți vedea aici.

Accesarea fondurilor și banii lui Naaman


Atunci când Consiliul Local invită unitățile de cult din județul nostru să depună cereri pentru selecționarea în vederea acordării de finanțări nerambursabile de la bugetul propriu al județului, nu mă pot abține să nu deschid acest subiect.

Știu că este un subiect delicat și care poate stârni buluceală. Doar este vorba despre bani, nu? Și când românul aude că se dă ceva gratis, iată ce se poate întâmpla. Dar atunci când vorbim despre bani de la stat pentru biserică, nu ne referim doar la un salam oferit gratuit unui pensionar. Ca unul care am crescut stând la cozi, înțeleg perfect acest lucru. Dar când este vorba despre bani oferiți bisericilor cred că implicațiile sunt multiple și complexe. Am avea pretenția unui discernământ în a desconspira scopul cu care statul care taie de la sănătate, de la educație și de la pensii, oferă fonduri nerambursabile bisericii.

Pastorul Ilie Milutin scrie despre acest subiect. Merită citite aceste rânduri în special de pastorii tineri:

Simt nevoia de a spune ceva pe aceasta temă si mă folosesc de spaţiul virtual gestionat de fr. Marius caruia îi mulţumesc pe aceasta cale.
1. Trebuie făcută distincţie între „a accepta” şi „a accesa” fonduri de la stat pentru spaţiul funcţional baptist (exceptând salarii). Una este să accepţi şi alta este să ceri. Bine este să nu accepţi şi rău este să ceri. Documentul rezultat în urma votului din Consiliu vorbeşte de „accesare” (textual : „pot accesa”)
2. Problema nu se rezumă doar la aspecte politice sau economice. In fapt, o economie secătuită de consumismul bugetar, nici nu va putea răspunde celor ce se bucură că de acum pot „accesa” fonduri. Si principiul proporţionalităţii ne va dovedi că sumele „accesate” vor fi de nimic. În schimb, la capitolul verticalitate şi mărturie în societate marcăm o pierdere.

3. Se dovedeşte acum, că după 20 de ani de la revolutie, noi am uitat bună parte din istoria noastră antedecembristă. Sau mai bine zis morala ei. Problema noastră atunci a fost legată de faptul că noi incomodam autoritatea statală fiindcă am refuzat să acceptăm ideologia pe care se baza. Ca entitate, noi eram „altceva” şi prin asta subminam „unitatea de monolit” a naţiunii socialiste. Prima mea problemă pe care am avut-o la angajare, în 1982, a fost că de ce eu sunt „altfel”? Se ştie că celor care au trădat atunci li s-a servit momeala că sunt chemaţi să stea aproape de stat, de popor, şi trebuie să contribuie la interesul comun. Această „apropiere” de organele statului le-a fost fatală, căci li s-a frânt verticalitatea. Să ne apropiem noi acum de bună voie de stat şi să considerăm că vom câştiga din asta?

4. Din discuţii şi diverse întâlniri am constatat că pastorii tineri, care au intrat în lucrare după 89, sunt neaşteptat de deschişi la o colaborare cu statul pe diferite paliere de interes. Ei sunt tributari unei istorii baptiste netrăite şi nedesluşite mai ales în punctele de convergenţa a slujitorilor bisericii cu statul. Institutele în care se pregătesc ar trebui să aibe în vedere nu numai prezentarea istoriei supravieţuirii noastre în comunism ci şi istoria compromisurilor noastre atunci cînd s-a muşcat din momeala întinsă abil de un stat care nu ne-a iubit atunci şi care, nu văd din ce pricini, ne-ar iubi acum.

5. Nici eu şi nici colegii mei din Comunitatea Caras Severin nu am votat ceea ce s-a votat de cei mai mulţi. Odată votul exprimat în forma cunoscută, ar trebui să dovedim precauţie extremă când e vorba să întindem mâna statului. Să nu ne trezim în situaţia lui Ghehazi care odată cu banii lui Naaman a luat şi lepra lui. Condiţia noastră de „oi în mijlocul lupilor” nu s-a schimbat, chiar dacă părul lupilor se mai schimbă. Ce bine că Dumnezeu rămâne neschimbat în dragostea Lui faţă de noi.

Știu că se spune că nu primim bani pentru salarii, ci doar pentru construcții, amenajări, și mai nou, pentru proiecte sociale.

Ooo, apropo de ajutorul acestui „stat-samaritean” în proiectele noastre sociale. Poate Matei Martin are dreptate atunci când se întreabă:

Mă întreb dacă nu cumva această lege e o formă (indirectă) a statului de a participa la cheltuielile pentru edificarea Catedralei Mîntuirii Neamului. Fiindu-le oferite fonduri publice pentru a-şi desăvîrşi misiunea umanitară sau socială, bisericile vor putea aloca mai mulţi bani din cei strînşi de la enoriaşi pentru a finanţa construcţia Catedralei.

Cred că este o altă stratagemă pentru a ne „duce cu zăhărelul” acolo unde ne vrea statul. Biserica este chemată să vegheze și să se ferească de acele pârghii pe care statul vrea să le folosească pentru a compromite mărturia și chemarea Bisericii. Avem motive de a nu accesa banii statului. Fratele Beni ne oferă cinci motive. Le puteți citi aici.

Recunosc că sunt de acord de data aceasta cu pastorul penticostal Cristian Ionescu, care într-un comentariu pe blogul fratelui Marius Cruceru, spunea:

un avertisment grăitor în acest sens este ceea ce se poate întâmpla în SUA.
Spre exemplu, bisericile noastre sunt încadrate într-o secțiune a codului de taxe prin care orice tranzacție financiară neprofitabilă (fie cumpărăturile pe care le facem pentru scop strict bisericesc, fie intrările pe bază de donație) este scutită de impozite. De asemenea, proprietățile bisericilor sunt scutite de taxare. Pentru facilitățile bisericii noastre și la valoarea cumpărăturilor pe care le facem anual, plus intrările în casieria bisericii, dacă ne-am pierde statutul de non-profit, ar trebui să plătim la stat între $150,000 și $180,000 pe an, adică mai mult de 1/3 din intrările anuale. Enorm. Acum, rețineți că statul nu ne dă nouă NIMIC ci doar nu ne ia (ne scutește de dări). Există două căi prin care aceste scutiri pot fi revocate. Prima, dacă se poate dovedi că activitatea financiară a unei biserici este profitabilă. De aceea îi vedeți pe tele-evangheliști spunând că dacă le faceți o donație de $???, ei vă trimit în semn de mulțumire un cadou. Real, cumperi de la ei CEVA (pentru că dacă nu trimiți banii nu primești cadoul). Dar formularea spune altceva tocmai pentru a-și asigura intrările financiare care le asigură funcționarea, fără să sune a comerț (care ar fi considerată afacere profitabilă).
Al doilea fel în care o organizație non-profit își poate pierde statutul și scutirea de taxe, este dacă ignoră și calcă legile țării. Aici este o chestiune foarte sensibilă. Un exemplu: există în… ”lucrătură” la Congresul american, o lege împotriva propovăduitorilor urii, care incită prin vorbirea lor împotriva celor care sunt altfel (în speță homosexualii). Adică, dacă eu predic duminică împotriva lor, calc legea. În ziua în care se va aproba o asemenea lege, este datoria fiecărui păstor și predicator să meargă la primul serviciu divin în vârful amvonului, să denunțe legea aceasta și să o calce, adică să predice împotriva sodomiei! Știți ce urmează? Biserica va avea de ales între a se lepăda de păstor dar a-și păstra statutul și zeci de mii de dollari în cont, sau să se unească cu el și să PLĂTEASCĂ. Bineînțeles, pentru păstor consecințele pot fi mult mai grave, poate chiar penale. În asemenea condiții va apare teologia lui ”înțeleptcașarpele” care va propune să ne adaptăm la vremuri :) .
Am prezentat acest scenariu extrem de realist, în condițiile în care statul NU ÎȚI DĂ NIMIC ci doar NU-ȚI IA. Cu cât mai vulnerabile vor fi bisericile care PRIMESC ceva de la guvern. Să ținem minte, statul nu dă nimic și niciodată ceva fără condiții și pretenții care să compromită mărturia Bisericii în societate.
După ce plătești păstorul și îți construiești biserică cu banii guvernului, poți să le mai spui politicienilor că amvonul Casei de rugăciune nu este coșul de gunoi unde să-și descarce ei minciunile?
După ce primești ”bombonelele” îți va fi ușor să le scuipi atunci când ai devenit dependent de ele, din cauză că ți se cere să-ți fie tăiată limba în două?
Perspectiva de a primi beneficii financiare de la stat este un concubinaj păcătos, păgubos și periculos pentru biserică. Dacă am fi depus pe jumătate efortul de a educa bisericile în spiritul zeciuielii (cum spuneați dvs.) cât îl depunem de a ne gudura pe lângă ”putere”, am fi ajuns departe.
Este foarte regretabil dacă nu înțelegem că cine te plătește te comandă.
APOSTOLII ȘI UCENICII NU AU AJUNS ÎN FAȚA ORGANELOR GUVERNAMENTALE DECÂT FIE PENTRU A ROSTI MESAJUL LUI DUMNEZEU ACUZATOR, FIE ÎN LANȚURI!
Vă felicit și vă încurajez în a păstra acest subiect pe masa dezbaterilor, ori pentru a ne lumina, ori pentru ca să nu zicem odată că nu am știut!

 

 

Și voi înșivă ați călcat pe urmele mele și pe urmele Domnului, întrucât ați primit Cuvântul în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt; așa că ați ajuns o pildă pentru toți credincioșii…

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: