Ambasadorul

"Căci mie nu mi-e ruşine de Evanghelia lui Cristos"

Archive for the day “aprilie 21, 2011”

Joi seară am primit un cadou


Mântuitorul ne-a oferit un cadou în Joia Mare.

Cadoul este pentru Biserica Sa.

Nu-i putem descrie frumusețea în cuvinte. Este un cadou care ne oferă ocazia de a ne înviora în relația noastră cu El.

Este cadoul Cinei.

Cina Domnului este cadoul care ne reamintește de moartea Lui pe crucea de pe Golgota.

Dar suntem în pericolul de a face două greșeli în fața acestui dar:

1. Supraestimarea puterii acestui dar.

Corintenii au fost prinși de această minciună. Iar noi suntem în același pericol. Unii au ajuns să creadă că Cina Domnului îi face imuni la efectele distructive ale păcatului din viață. De aceea, vor face tot ce le stă în putință să participe la Cina Domnului. Vor lipsi în alte duminici, dar în duminica Cinei vor fi prezenți. Este esențial pentru protecția lor. Dacă iei parte la Cină ești protejat. Primești imunitate față de păcat. Față de ispite. Față de lume. Este ca și la jocurile pe computer când  dacă ajungi într-un anmit loc, mai primești o viață în plus. Asta înseamnă că dacă greșești, poți merge mai departe.

Atunci când un păstor începe să pună întrebări de diagnosticare a vieții spirituale, unii membrii reacționează imediat și rostesc expresia magică: „frate, am fost la Cină!” Este răspunsul care ar trebui să explice tot. Dacă a fost la Cină atunci este în regulă. Este projetat și nu mai poate păcătui. Este protejat o lună de zile.

Aceasta este o mare eroare. Cina Domnului nu este un antidot împotriva tututor idolatriilor din lumea în care trăim. Dacă stăm la Cină în timp ce băltim în mocirla păcatului, nu suntem în siguranță, ci într-un mare pericol. Cina Domnului nu ne protejează de judecata lui Dumnezeu, dacă continuăm să trăim în păcat și să ne păstrăm cu consecvență idolii.

2. Subestimarea scopului acestui dar. 

Corintenii au subestimat scopul acestei Cine. Ei stăteau la Masa Domnului dar apoi plecau și stăteau la masa dracilor. Care este problema?

Problema este că Cina Domnului este o experiență personală. Este o părtășie spirituală cu Cristos. Mănânci și bei și prin credință te hrănești cu binecuvântările pe care Cristos le-a câștigat pentru noi prin vărsarea sângelui și frângerea trupului Său.

Scopul Cinei este să hrănească relația noastră intimă cu chiar Cristos Domnul. Nu poți să stai la masa dracilor, dacă cu adevărat stai la Masa Domnului. Vei fi atât de hrănit, de înviorat, de sătul, de satisfăcut și împlinit de Domnul, Izvorul apelor Vii, încât nu vei mai dori  să bei niciodată din lăturile și bălțile unsuroase ale păcatului.

Ce facem și cum trăim atunci când nu suntem la Cina Domnului? 

Săptămâna Mare: Joi


Ce s-a întâmplat în ziua de Joi?

  • Astăzi Domnul Isus le cere ucenicilor, Petru și Ioan să pregătească Paștele ( Matei 26:17-19; Mc. 14:12-16; Luca 22:7-13 )
  • Seara, Mântuitorul stă la masă cu ucenicii și le oferă prima Cină. Le spune că va fi trădat de unul dintre ei ( Mc. 14:17-27; Mc. 26:20-29; Luca 22: 14-30 ).
  • După Cină, le spală picioarele și îi învață despre dragoste și slujire                                      ( Ioan 13:1 – 17:26 ).
  • Cântă cântarea ( probabil Psalmii 113-118 ) și se îndreaptă spre Muntele Măslinilor ( Matei 26:30; Mc.14:26; Luca 22:39 ).
  • Mântuitorul merge în Ghețimani și se roagă  toată noaptea alături de ucenicii care nu pot sta trezi ( Mt. 26:36 -46; Mc. 14:32-42; Luca 22: 40-46 ).
În seara aceasta și noi la Belteem vom sta la Cină alături de Domnul. Oare nouă ce ne va spune Mântuitorul? Oare ce cântări vom cânta? Oare cât vom sta în rugăciune alături de El? Cum vom întinde mâna? Cine se va smeri slujind cu ștergarul pe frații săi?
 

Fratele Mihai Sârbu și amintirile primăverii.


Am bucuria să mă număr printre prietenii fratelui Mihai Sârbu. Am avut șansa să slujesc alături de fratele Mihai în câteva rânduri. Este de fiecare dată o experiență care te înviorează și motivează pentru o slujire mai dedicată și mai plină de pasiune. A fost păstor în biserica în care prin harul Domnul slujesc acum. Un predicator cu dar de evanghelist.

Mergeam cu el la o evanghelizare. Eu conduceam și fratele stătea în dreapta mea privind pe geam la oamenii de pe trotuare. Dintr-o dată, a strigat: „Ce-mi vine să cobor la oamenii aceștia.” M-am speriat pentru câteva momente. Dar fratele a continuat cu pasiune în voce: „Și să le spun despre Domnul Isus”. Nu am oprit pentru că întârziam la evanghelizarea programată.

Fratele Mihai Sârbu a scris un articol pentru Revista Ecou ( revista Bisericii noastre ).

Îi mulțumim și îl asigurăm de rugăciunile noastre. Inima fratelui este obosită și așteaptă alte investigații. Ne rugăm pentru el și familia întreagă.

Iată articolul scris în revistă. Am primit din partea fratelui Mihai libertatea să îl pun și pe blogul „Ambasadorul”.  ( sursa fotografie aici )

AMINTIRILE PRIMAVERII

E primavara si natura dezmortita din stransoarea iernii ne invita la meditatie. La insistenta Fratelui Sandu m-am hotarat sa scriu si eu cateva cuvinte pentru toti cei ce sunt interesati de revista ECOU. M-am rugat Domnului si am cerut inspiratie pentru mesajul de mai jos si m-am gandit ca este de folos sa impartasec cateva amintiri din viata si slujirea la care M-a chemat Domnul.

Prima este amintirea zilelor de odinioara. Cu cateva saptamani in urma am “schimbat prefixul” de la 5 la 6. Incredibil !!! Am ajuns 60 de ani dupa ce – cu mai bine de 20 de ani in urma – medicii mi-au spus ca nu am nici o sansa de supravietuire. Mi-am amintit insa ce a spus si Domnul in Cuvantul Sau :”In EL avem viata, miscarea si fiinta.” Cel putin ultimii 20 de ani sunt “bonus” din partea LUI. De fapt fiecare zi este cadoul lui Dumnezeu pentru mine. Iata de ce am hotarat cu multi ani in urma ca sa-mi traiesc viata in exclusivitate pentru Slava si Gloria Numelui Sau !

Un om al lui Dumnezeu a spus ca “daca ar fi putut sa aleaga nu ar fi ales niciodata suferinta si durerea dar nu ar fi vrut sa rateze nici una din situatiile prin care Dumnezeu a ingaduit sa treaca.” Am avut parte de suferinta in viata mea dar si experientele pe care le-am trait in acel timp nu se pot compara cu nimic din lumea aceasta. Iata de ce va invit sa rostiti impreuna cu mine rugaciunea lui Moise din Psalmul 90 :”Invata-ne sa ne numaram bine zilele ca sa capatam o inima inteleapta.”

Amintirea slujirii este cea de-a doua aducere aminte ce mi-a fost provocata de implinirea a 30 de ani de la ordinarea mea ca slujitor al lui Dumnezeu (5 Aprilie 1981) la Biserica de la marginea orasului. Am devenit hategan in Noiembrie 1975 si imediat am inceput sa slujesc impreuna cu Fratele Petrica. Aveam doar 24 de ani dar eram avid dupa cunoasterea lui Dumnezeu. Nu pot sa uit studiile biblice si mesajele din fiecare saptamana ce ma inaltau. Am slujit la copii, apoi am inceput sa lucrez cu tinerii (cei mai multi dintre parintii vostri) si sa merg sa slujesc la Nalati, Vad, Bucium, Balomir, Maceu, Ciopeia, Berthelot, Farcadin iar mai tarziu aproape in fiecare sat din Tara Hategului. Am simtit tot mai mult chemarea Stapanului la Lucrarea Lui si am acceptat sa-L slujesc din toata inima. Desi nu am nici o scoala de teologie si nici o diploma Dumnezeu a tinut cont de inima mea sincera si a”investit” in mine “tone” de binecuvantari. Printre binecuvantarile de exceptie pe care le-am primit la Hateg se numara si sotia si copii nostri. Cand am acceptat sa slujesc “full time” nu mi-am data seama ca – de fapt – am inceput o aventura cu Domnul. Fiind pastor nerecunoscut de autoritati a trebuit sa suport sa fiu amenintat si urmarit, chemat la militie, la primarie si la securitate ca sa dau socoteala de slujirea mea. In fiecare confruntare Dumnezeu m-a aparat, m-a intarit si mi-a dat cuvant potrivit.

Sunt recunoscator lui Dumnezeu pentru anii acestia (jumatate din viata mea) in care EL s-a folosit de un slujitor nevrednic ca si mine ca sa duca Vestea Buna in Europa, Australia, SUA, Canada, Mexic si va provoc pe toti cei care cititi aceste randuri sa va deschideti inima si viata pentru a-L sluji pe EL.

A treia amintire a primaverii este amintirea sarbatorii. Peste cateva zile vom celebra suferintele si invierea Domnului Isus. Dupa doua mii de ani si mai bine, inca ne aducem aminte de EROUL salvarii noastre. Cand te gandesti la cele intamplate cu Domnul Isus te trec fiorii. “Pilat din Pont nu L-a putut ucide, mormantul nu L-a putut fereca, moartea nu L-a putut invinge. El sade in cel mai inalt varf al gloriei cerurilor, este adorat de sfinti, este venerat de ingeri, este temut de Diavolul, este proclamat de Dumnezeu Tatal ca Domnul domnilor, Imapratul imparatilor si Presedintele presedintilor. Si numele Lui care straluceste cu fiecare generatie mai puternic nu este altul decat Isus Christos.”

Ce frumusete si splendoare !

Cata pace si liniste !

Ce perspectiva !

Mormantul gol, urmasii Celui Inviat, martirii si sfintii de pretutindeni striga impreuna cu apostolul Pavel “Dar acum Christos a inviat din morti, parga celor adormiti .“ Va veni o zi cand amintirile se vor termina; primavara insa va ramane vesnic. La o asemenea perspectiva suntem chemati cu totii. Va invit sa faceti ceea ce spune poetul crestin in versurile sale:

“Dar primavara vietii e cel mai mare dar

O pun azi intreaga ca jertfa pe-al Domnului altar.”

Fa asa si vei avea Sarbatori Fericite si aici pe pamant si in eternitate.

Te iubesc si te imbratisez cu aceiasi dragoste sincera si iti doresc sa fii un martor al Invierii Domnului.

Fratele Mihai

Glendale, AZ

7 Aprilie, 2011

Post Navigation

%d blogeri au apreciat: