Trei ore de doliu
Uitați-vă acum pe fereastră. Afară este soare și frumos. Dar în vinerea mare între ora 12 și 15 a fost întuneric. Un întuneric nu cauzat de vreo eclipsă sau furtună de nisip. Un întuneric supranatural. O beznă trimisă de Dumnezeu în timp ce Fiul Său atârna pe cruce.
Ce rost au avut cele trei ore de întuneric?
Ce fel de beznă a fost aceasta?
Warren Wiersbe crede că a fost
- un întuneric al simpatiei. Creatorul murea pe cruce și toată creația s-a cutremurat și s-a îmbrăcat în doliu.
- un întuneric al solemnității. A fost cel mai solemn moment din istorie. Luminile s-au stins și Mielul a fost sfâșiat.
- un întuneric al secretului. E ca și când Dumnezeu a tras cortina peste dealul Căpățânii să nu vedem ce se întâmplă. Probabil nu am fi putut suporta.
- dar era și un întuneric care simboliza întunericul din inima oamenilor. Niciunul dintre cei din mulțime nu au realizat ce se întâmplă pe acea cruce. Erau în întuneric. Un întuneric față de Scripturi. Se împlinea în fața lor Psalmul 22 și ei nu vedeau. Erau orbi față de Mântuitorul. Profețiile se împlineau sub ochii lor. Și nu știau. Erau orbi față de propriul păcat. Nimic nu orbește mai tare ochii noștri decât respingerea deliberată a mărturiilor și a Cuvântului Domnului.
Cărarea celor neprihăniți este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând
Prov. 4:18